Întru această zi, cuvânt din Pateric, despre călugărul ce plângea în toate zilele

 

        Un frate, îmbrăcându-se în chipul călugăresc, a mers și s-a sălășluit în muntele Nistriei. Însă era chilia lui aproape de alt frate, și-l auzea pe el în toate zilele plângându-și păcatele sale. Deci, după ce multa vreme nu i-au venit și lui lacrimi, își mustra sufletul său, zicând: "Oare nu vei plânge, ticălosule, și nu te vei tângui? Sa mă crezi pe mine, ca măcar că nu voiești, vei plânge". Și, luând o varga, se bătea pe sine peste trupul gol, pana ce îi veneau lacrimi. Însă, s-a întrebat fratele și s-a rugat lui Dumnezeu să-i arate lui, de face bine pedepsindu-se pe sine. Deci, intr-o noapte, a văzut în somn pe fratele cel ce locuia aproape, purtând cununa și stand în ceata Mucenicilor, iar pe un oarecare bărbat privind și zicând: "Vezi pe bunul Mucenic? Și tu mântuiește-te pentru Hristos, ca și acesta, și împreuna cu Mucenicii te vei încununa".

 

Întru această zi, cuvânt despre milostenie, căci cel ce dă săracului, dă lui Hristos

 

       Un om oarecare din Constantinopol era foarte milostiv, încât și pe ulițele cetății umblând el, mergea după dansul mulțime de săraci. Iar el se făcea că și când îi gonea și-i îndepărta, însă punea în mâinile lui milostenie. Și făcea aceasta, voind să se tăinuiască de oameni. Deci, unul din prietenii lui credincioși l-a întrebat pe el cum s-a făcut milostiv. Și i-a spus lui, grăind: "Când eram mic, ca de zece ani, și am intrat în biserica să mă rog, am văzut pe un bătrân duhovnic, învățând poporul și spunându-i despre milostenie: cel ce da săracului pune în înseși mâinile lui Hristos. Iar eu am auzit și n-am crezut pe cel ce învață, ca gândeam: Eu am auzit ca Hristos sta în cer, de-a dreapta Tatălui, deci, cum se afla pe pământ, precum învăța acesta, ca să ia ceea ce se da săracilor? Iar acestea gândind eu, m-am dus la casa mea și am văzut pe un sărac în haine rupte mergând, iar deasupra capului sau sta un chip al Domnului nostru Iisus Hristos. Și cum mergea săracul acela pe calea să, iată un om milostiv l-a întâmpinat pe el și i-a dat lui o pâine. Și cum a întins  mana cela ce da pâinea, iată și chipul Mântuitorului, care Și-a întins mâinile Sale spre mâinile lui și l-a binecuvântat pe acela. Deci aceasta văzând-o, am crezut ca acel ce da săracului, cu adevărat lui Hristos da. Dar eu încă și acum vad același chip, stand deasupra capului săracilor și pentru aceea sunt cuprins de frica și fac milostenie după putere, pe cat pot."

 

Întru această zi, cuvânt despre viața ce va să fie, dintr-ale Fericitului Augustin

 

       Scrie Fericitul Augustin aceasta istorie, zicând: Fratele meu Ghenadie, doctorul cel slăvit, s-a deprins din tinerețe a fi milostiv și mult indurat către săraci, precum însuși mi-a povestit. Și i-a venit lui o îndoiala de la urătorul binelui, vrăjmașul, gândind: "Oare mai este alta viață după moarte?" Și așa petrecea întristat. Însa, milostivul Dumnezeu, nevrând să piară lucrătorul faptelor bune, a iconomisit în acest chip: Odată, culcându-se el pe patul sau, ca să se odihnească, i s-a arătat în somn un tânăr preafrumos și i-a zis lui: "Vino după mine!" Și, mergând după dansul, l-a dus pe el intr-o cetate, unde se auzeau preaminunate cântări. Și a întrebat pe tânărul care îl purta: "Ce este aceasta?" Și i-a răspuns lui: "Aceasta este cântarea și veselia sfinților lui Dumnezeu". Și după aceasta și-a venit în sine și s-a deșteptat. Iar vrăjmașul, iarăși, îi zicea, prin gând, ca acestea sunt niște năluciri. Deci, culcându-se a doua noapte, întristat, iarăși i s-a arata lui același tânăr și l-a întrebat: "Oare mă cunoști?" Iar el a răspuns: "Tare bine te cunosc". Și l-a întrebat: "Dar unde m-ai văzut?" Și i-a zis Ghenadie: "Nu de mult te-am văzut, ca m-ai dus și m-ai purtat intr-o cetate, unde se auzeau cântări dulci și veselii". Și l-a întrebat: "În ce chip m-ai văzut, în somn sau aievea?" Și i-a răspuns: "În somn". I-a zis tânărul: "Bine ai grăit, ca și acum, în somn mă vezi". Și a răspuns Ghenadie: "Știu, cu adevărat, ca și acum în somn te vad". Deci, l-a întrebat, ca și acum în somn te vad". Deci, l-a întrebat îngerul: "Unde dar este acum trupul tau?" A răspuns: "În cămara mea". L-a întrebat iarăși: "Au știi tu ca acum ochii tai sunt închiși și fără simțire în trupul tău și nu vad nimic?" I-a răspuns: "Știu tare bine". Iar el i-a zis: "Deci dar, cu care ochi mă vezi tu acum și privești la mine?" Ghenadie sta uimit și nu știa ce răspuns să dea. Îngerul a început a-l dojeni și a-l învață, zicând: "Ochii tai cei trupești acum sunt nesimțitori și nu pot să vadă. Iar aceștia, cu care privești la mine, sunt alți ochi, și când vei muri, atunci fără ochii cei trupești ai să vezi și ai să viețuiești și toata știința și cunoștința o să ai. Iată, de acum, să pui început bun și să nu te mai îndoiești de viața cea de după moarte". Și, zicând acest cuvânt, îngerul s-a făcu nevăzut, iar el s-a trezit. Și de atunci pana la moartea să, n-a mai avut nici o îndoiala în inima să.

        Iarăși, asemenea acesteia, ne istorisește Sfântul Augustin, zicând: Am auzit de la Mihail însuși ca i s-a întâmplat a auzi aceasta de la unchiul sau, ce se cheamă tot Mihail, care, iubind mult filosofia, se îndeletnicea mult cu învățăturile lui Platon și cu alte asemenea filosofii și câștigase mare prieteșug cu Marsilie, bărbatul cel prea învățat și sporit în faptele cele bune. Și aceștia doi, Mihail unchiul și Marsilie, de multe ori se îndeletniceau cu vorbe adânci filosofești. Iar odată, după obicei, intrând iarăși în noime adânci filosofești și întrebându-se, Marsilie a dus vorba și despre viața cea fără de sfârșit, ce are să se descopere după mutarea cea de aici. Și din multa vorba ce a fost, au venit la atâta neînțelegere, ca au dat mana unul cu altul și cu jurământ au întărit, ca oricare din ei va muri mai înainte, să vie să se arate celui ce a rămas, spre mai buna încredințare. Și a mers Marsilie la locul sau, în cetatea Florenta. Și a trecut vreme îndelungata. Odată, Mihail, îndeletnicindu-se în învățăturile sale acasă, deodată a auzit o alergare de cal, care a stat lângă ușa lui. Și s-a auzit glas, strigând: "Mihale, Mihale, toate cele vorbite de noi sunt adevărate, adevărate" Și, sculându-se, Mihail a deschis fereastra și a văzut pe un bărbat îmbrăcat tot în alb în calare; și cum l-a văzut Mihail, îndată a întors calul și se ducea. Și a început a striga Mihail după dansul, zicând: "Marsilie, Marsilie". Și s-a făcut nevăzut. Și Mihail s-a înfricoșat foarte de aceasta. Și, începând a cerceta cu deamănuntul despre Marsilie, a aflat, ca în ziua și ceasul acela în care i s-a arata, Marsilie s-a fost mutat către Domnul, în cetatea Florenta. După aceea, Mihail lăsând deșarta filosofie, se îngrija de viața cea veșnica.

Căutare

Apostolia

FTOUB Roma

Instagram

    5 X 1000

     

    Catedrala Neamului

    construimcatedrala.ro

    Tinerii ortodocși

    Nepsis

    Reportaje EORI

     
     

    Vă Recomandăm

    Agenda/Diario pentru tine!ri 2019/2020

     

     

    Numărul total de vizitatori

    11809850