Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, despre mânie

Îndrăcirea cea din manie este în acest chip: cu cat mai mult, adică, s-ar certa cineva, cu atât mai multa îndreptățire îi trebuie. Caci așa și focul, când se face mult, atunci mai mult se aprinde; deci să nu adaugi lemne de foc, când vrei ca mai repede să se stingă. Ca nu are putere de la sine mania, daca n-ar fi altul care să întărâte.

Așa fac și corăbierii când se ridica furtuna pe mare; atunci nu mai socotesc mărfurile pe care le arunca. Iar după ce se liniștește furtuna, își aduc aminte de cele ce le-au aruncat și au multa jale din aceasta. Asemenea, se afla și cei ce se manie: ca furtuna cumplita este când mintea lui se tulbura și rămân afara de sine și nu simte ce face, chiar daca ar grai și cuvinte rele. Iar după ce îi trece lui mania, atunci se gândește la cuvintele cele rele, pe care le-a grăit, și iși cunoaște paguba, rușinea și pierzarea. Ca precum stomacul stricat vărsa mâncarea, așa și gura mâniosului arunca cuvintele rele. Iar mulți fac și în alt fel: la manie și la vrajba sunt grabnici, iar la smerenie sunt lenevoși. Vei zice: acela care începătorul certei, acelui i se cade întâi a se smeri. Dar tu, apucând înainte, să te supui lui, ca să-ți fie ție plata de la Dumnezeu. Ca, măcar ca nu ai făcut tu începutul râului aceluia, fa tu, acum, începutul binelui, caci intr-acest chip uneori fac și doctorii, care umbla pe la cei bolnavi, iar nu bolnavii pe la doctori. Asemenea și tu să faci fratelui cuprins de boala maniei: să-i vindeci lui rana maniei acesteia, prin supunerea ta. Asculta pe Domnul, Cel ce a zis: "Cui te lovește peste obrazul stâng, întoarce-i și pe celalalt" (Matei, 5, 39).

Întru această zi, cuvânt din Pateric, despre smerenie

Erau doi frați călugări, care, de multa vreme, viețuiau cu dragoste împreuna, amândoi la un loc. Iar vrăjmașul diavol, pizmuind traiul lor cel bun, a vrut să-i despartă pe ei, unul de altul. Deci, a făcut între ei o pricina ca aceasta: fratele cel mic a aprins lumânarea și a pus-o pe ea la locul ei, iar diavolul, făcând pacoste, a prăvălit lumânarea jos și s-a stins. Ci fratele cel mai mare, maniindu-se foarte din aceasta, a lovit cu patima pe fratele sau cu palma peste obraz, iar aceasta, cu smerenie, s-a închinat lui pana la pământ, zicând: Iartă-mă frate, ca te-am supărat, ci așteaptă puțintel și iar o voi aprinde". Dar puterea lui Dumnezeu a pedepsit pe acel diavol pana ce s-a făcut ziua. Iar daca s-a făcut ziua, a mers acel diavol în capiștea idoleasca și se jeluia mai marelui sau, spunându-i lui toata întâmplarea ce a vrut să facă și ce a făcut acelor călugări și cum s-a smerit călugărul cel mai mic, celui mai mare și cum, pentru smerenia aceluia, puterea lui Dumnezeu l-a pedepsit pe el, pana la ziua. Acestea spunându-le, diavolul se jeluia stăpânului sau în capiștea idoleasca, iar slujitorul cel idolesc, întâmplându-se atunci acolo în capiște, a auzit cele ce se jeluia acel drac și se mira de neputința lor. Deci, smerindu-se în inima lui, s-a dus la o mănăstire și s-a făcut călugăr iscusit și smerit și spunea fraților, zicând: "Smerenia risipește puterea vrăjmașului, ca eu nu am auzit dracii grăind și vorbind intre dânșii și zicând: De vom face tulburare și vrajba intre călugări și de se va întoarce unul dintr-înșii și, smerindu-se, se va închina fratelui sau, atunci acela toata puterea noastră risipește".

Acestea auzind noi, fraților, ca ne silim să câștigam smerenia, care risipește puterea diavolului, și așa, Dumnezeul păcii va fi cu noi și ne va feri pe noi de tot latul vrăjmașului. Dumnezeului nostru, slava în veci!  Amin.

 

Căutare

Apostolia

FTOUB Roma

Instagram

    5 X 1000

     

    Catedrala Neamului

    construimcatedrala.ro

    Tinerii ortodocși

    Nepsis

    Reportaje EORI

     
     

    Vă Recomandăm

    Agenda/Diario pentru tine!ri 2019/2020

     

     

    Numărul total de vizitatori

    11809571