Întru această zi, cuvânt, cum se cade a viețui creștinul

 

Tot creștinul care este deosebit de necredincioși să petreacă fără a face păcate, ca un prieten al lui Dumnezeu, ca un vrăjmaș al diavolului și ca un părtaș al Tainelor lui Hristos. Ci, lepădându-se de sataniceștile fapte și de înșelăciunile drăcești, curat fiind și cuvios, de Dumnezeu iubitor și adeseori rugându-se lui Dumnezeu, să zică: "Tatăl nostru, Carele ești în ceruri." Ca nu, în chip nevrednic, pe Dumnezeu numindu-l Tatăl, să-L ocărească pe El. Ci, ca un fiu, să slăvească pe Tatăl și, ca un slujitor, să se teama de Domnul sau. Ca grăiește Domnul: "Daca Tata va sunt vouă, apoi unde Îmi este Mie slava și cinstea de la voi? Iar daca va sunt Domn, apoi, unde-Mi este frica voastră de Mine?" Drept aceea, fraților, să petrecem în porunca lui Dumnezeu. Sa-L cinstim pe El ca pe un Tata și să ne temem ca de un Domn. Sa ne aducem aminte de păcatele noastre și de ele să suspinam neîncetat. Și așa, curățindu-ne sufletele noastre, la Hristos să venim.

 

Cuvânt din Everghitinos, al Sfântului Grigorie Dialogul, către diaconul Petru, despre vedenii de chinuri de la duhurile răutății, spre zidire

 

Teodor era un copil foarte neașezat, care mai mult de nevoie decât de voie, l-a urmat pe fratele sau în mănăstire, acesta fiind călugăr. Și, fiind el și foarte nesupus, ca, daca cineva i-ar fi spus ceva bun pentru mântuirea lui, nu numai ca nu făcea, dar nici să audă nu voia, nici nu suferea vreodată să umble în haina sfintei petreceri. Dar, fiind el lovit de boala ciumei în coapsa și venind în ceasul cel de pe urma, s-au adunat toți frații. Și daca l-au văzut pe dansul stingându-se, ca trupul lui murise, răcindu-se din toate părțile, și ca putina căldura de viața mai rămăsese numai în pieptul lui, făceau rugăciuni deosebite pentru dansul, rugându-se iubitorului de oameni. Dumnezeu, să fie lui milostiv, la ieșirea lui din aceasta lume. Și, rugându-se frații, deodată acela a început a striga cu mare glas și a tăia rugăciunile fraților zicând: "Depărtați-vă de la mine, depărtați-va, ca iată balaurului m-am dat spre mâncare și pentru a voastră stare de fata nu poate să mă mănânce. Ca, iată, capul meu l-a îmbucat în gura lui. Deci, dați-i loc ca să nu mă chinuiască mai mult și ce are a face, să facă mai repede, de vreme ce lui am fost dat spre mâncare. Pentru ce să mai rabd întârziere?" Iar frații i-au zis lui: "Fa, frate, semnul cinstitei și de viața făcătoarei cruci peste tine". Iar acela, cu preatare strigare, a răspuns zicând: "Eu vreau pe mine a mă însemna, dar nu pot, ca de balelel balaurului sunt îngreuiat". Iar frații auzind, cazând la pământ cu lacrimi și mai cu osârdie se rugau pentru izbăvirea lui. Deci, petrecând ei în rugăciune, bolnavul cu mare glas striga: "Mulțumire lui Dumnezeu! Ca iată balaurul, cel ce mă luare spre mâncare, a fugit și a sta nici n-a răbdat rugăciunilor voastre. Deci, acum, pentru păcatele mele rugați-va, ca gata sunt a mă întoarce și a părăsi viața cea mireneasca cu desăvârșire".

Deci, îndată după aceasta, dobândind putere de viața, cu toata inima, s-a întors către Dumnezeu, schimbându-și socotința ca unul care a fost pedepsit, din destul, cu bătaia. Și așa a ieșit din trup. Ca acesta a văzut muncirea cea de dupa moarte, pentru al sau folos; iar alții, pentru a noastră zidire, spun, chinurile cele de la duhurile cele rele, pe care le-au văzut, încă suflând și apoi, îndată, își dau duhul.

  Tot așa era un bărbat cu numele Hrisaorie. După ale lumii acesteia, era foarte vestit, dar cu cat prisosea în bogații, pe atât și în patimi era bogat, intru mândrie îngâmfându-se, voilor trupești supunându-se, spre grămădirea de bogații cu sârguința nevoindu-se, cu zgârcenia, peste măsura, aprinzându-se. Deci, binevoind Domnul a pune sfârșit atâtor patimi, l-a lăsat să cada în boala purtătoare de moarte. Și ajungând la ceasul morții, având ochii deschiși, a văzut înfricoșătoare și întunecate duhuri, stand înaintea lui și trăgându-l pe el cu sila, ca să-l duca spre încuietorile iadului. Deci a început a tremura și a se îngălbeni, sudorile peste tot curgându-i, cerând cu glas mare hotărârea așteptata și strigând și pe fiul sau, Maxim cu numele, (pe care și eu, mai pe urma, fiind călugăr, l-am cunoscut) pe acesta cu preaiute și amestecata strigare chemându-l, zicea: "Maxime, aleargă, ca niciodată rău ție nu ți-am făcut întru credința ta primește-mă". Deci, Maxim, tulburat și plângând, a venit îndată și, împreuna cu dansul toți ai casei. Dar aceștia nu vedeau duhurile cele viclene, care îl trăgeau cu sila pe dansul. Iar venirea lor o pricepeau din mărturisirea bolnavului prin gălbenirea și prin chipul celui ce pătimea. Ca, de frica și de vederea lor cea întunecata, încoace și încolo în pat se întorcea. Iar, uneori pe partea stand zăcând le vedea pe ele stand înaintea lui. Și vederea lor n-o putea suferi. Iar alteori, spre perete întorcându-se și acolo de fata le vedea. Și, deznădăjduindu-se a se izbăvi de dânsele, în mare strâmtoare fiind, cu mare glas a început a striga: "Izbăvește-mă măcar pana dimineața". Și intru aceste strigate, a ieșit din trup.

Deci, luminat se arata ca, nu pentru sine, ci pentru noi a văzut acestea, ca noi, acestea învățându-ne, să ne temem și să ne îndreptăm, caci, ce i-a folosit aceluia vederea duhurilor rele, mai înainte de moarte, și cererea de izbăvire? Pe care, chiar cerând-o, nu a dobândit-o.

Căutare

Apostolia

FTOUB Roma

Instagram

    5 X 1000

     

    Catedrala Neamului

    construimcatedrala.ro

    Tinerii ortodocși

    Nepsis

    Reportaje EORI

     
     

    Vă Recomandăm

    Agenda/Diario pentru tine!ri 2019/2020

     

     

    Numărul total de vizitatori

    11809632