Întru această zi, cuvânt despre iertarea prin pocăință a unui preot, ce a căzut în desfrânare

A fost în Constantinopol un preot și, din lucrarea diavolului, a căzut în desfrânare. Iar după câteva zile, s-a gândit la greșeala să și se tânguia întru sine, zicând: "Vai mie, spurcatul cu sufletul și cu trupul, ce voi face ca să-mi câștig iertare de păcatul meu". Și, sculându-se s-a dus la muntele Olimpului, gândind, adică, să se pocăiască acolo, la vreun oarecare duhovnicesc părinte. Deci, a aflat acolo un stareț și și-a mărturisit la dansul toate păcatele, după care i-a spus și păcatul cel de desfrânare. Și i-a zis starețul: "După cumplitul păcat acela, nu cumva ai îndrăznit de a mai sluji?" Și  a zis: "Așa, părinte sfinte, am slujit" Și i-a zis starețul: "Înștiințat să fii fiule, ca de va cădea preotul într-un păcat ca acesta, nu-i este lui vindecare; ci, mai mult, să nu mai slujească, măcar de s-ar apropia de iubitorul de oameni Dumnezeu cu mare pocăința. Ca nu-i este lui iertare să se apropie, iarăși, de preoție". Iar el a zis: "Au pentru mine nu este pocăința, părinte?" Iar starețul, smerindu-se, a zis: "Iartă-mă fiule, pentru Domnul, ca cine sunt eu de am îndrăznit a judeca unele ca acestea? De-as putea măcar să mă pocăiesc de ale mele păcate". Iar acela, auzind acestea, s-a închinat starețului și s-a dus amarat.

Deci, pe când mergea, l-a întâmpinat pe el ava Petru și, văzându-l el foarte mâhnit, i-a zis: "Ce-ți este ție, fiule?" Iar el a zis: "Cinstite părinte, am venit la un stareț și i-am mărturisit lui toate păcatele mele și acela intru deznădăjduire m-a băgat pe mine". Și ava Petru i-a grăit: "Socotesc, fiule, ca nu este păcat să biruiască iubirea de oameni a lui Dumnezeu, dar mergi în chilia mea și-mi arata mie lucrurile tale și, cum va voi Domnul, va așeza rânduiala." Deci, intrând cu dansul în chilie, îndată a mărturisit fapta cea de desfrânare. Iar Petru a zis: "Adevărat ți-a grăit ție sfântul stareț, ca preotului ii este greu acest păcat și nu are iertăciune. Dar, de vreme ce s-a petrecut ție acest lucru, apoi, de acum nu-ți este ție cu putință a sluji, fără numai să te tunzi în rânduiala monahiceasca și să te pocăiești cu adevărat și eu nădăjduiesc la darul Domnului Iisus Hristos, ca va face mila cu tine, precum cu toți cei ce s-au pocăit". Iar el, auzind aceasta, a căzut la picioarele lui, zicând: "Daca Dumnezeu m-a adus pe mine la sfintele tale mâini, nu mă voi desparți de tine". Iar starețul, văzând lacrimile lui, a zis: "De-ți este cu plăcere, nu te voi goni pe tine, ca a zis Domnul: Pe cela ce vine la Mine, nu-l voi lepăda afara". Și, după puține zile, l-a tuns pe el în sfântul chip monahicesc. Și era cu dansul în post și în pocăința și cu lacrimi se ruga lui Dumnezeu.

Deci, avea starețul sub chilie o pivnița și, după un an, a început a ruga pe stareț să-i poruncească lui să viețuiască în pivnița aceea, iar starețul după cererea lui, i-a dat lui pivnița. Și, intrând acolo, și-a făcut un lanț de fier de la grumajii lui o zgarda și a prins lanțul de grumazi, iar celalalt capăt de lanț, l-a înfipt în perete. Și, daca au trecut trei zile și nu a intrat la starețul sau, s-a pogorât starețul singur la dansul și, văzându-l legat cu lanțul, i-a zis: "Ce este aceasta, ce ai făcut, fiule? Cum vei ieși la aer așa legat cu lanțul? Sau cum îți vei face nevoile trupului tău?" Iar el a răspuns: "Părinte sfinte, eu mai înainte mă îmbătam de mirosul tămâiei, de frumusețea mirului și moscului, iar acum mă voi satura de mirosul cel rău care iese din mine. Însa, Dumnezeu să te povățuiască pe sfinția ta, că, după doua sau trei zile, să-mi aduci mie putina pâine și apa, pentru nevoile trupești". Și starețul, primindu-i rugămintea lui, ii aducea lui pâine și apa, doua zile, iar el, udând-o cu lacrimi, o manca. Și a suferit el așa trei ani. Iar după aceea, i s-a vestit starețului, prin îngeri, ca Dumnezeu i-a primit pocăința lui, vestindu-i și ca de acum va să se mute. "Mergi", i-a zis, "și-l dezleagă pe el". Deci, mergând starețul și apropiindu-se, ca să-l dezlege, i-a zis: "Iată, ți-a venit ție sfârșitul". Iar el se ruga să nu-l dezlege, ci așa să moara. Iar starețul i-a zis: "Nu, fiule, acum nu se cade să fie așa, pentru ca ești preot.". Și i-a poruncit lui să facă rugăciune. Și, încă fiindu-i rugăciunea de iertare în gura lui, și-a dat sufletul, curățindu-se de păcate.

Întru această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru, Serghie egumenul, noul făcător de minuni (+1392), povestire din minunile lui

Stand oarecând fericitul Părinte Serghie noaptea, la obișnuita să pravila, înaintea Preacuratei Maicii lui Dumnezeu, căutând icoana, zicea: "Preacurata Maica Hristosului meu, apărătoarea și tare-ajutătoarea neamului omenesc, fii noua, nevrednicilor, mijlocitoare, pururea rugându-te Fiului tău și Dumnezeului nostru, să caute spre locul acesta sfânt, care este întemeiat spre lauda și cinstea sfânt numelui Sau, în veci. Pe tine, Maica dulcelui meu Hristos, ca pe una ce ai câștigat îndrăzneala multa către Dansul, te punem înainte rugătoare noi robii tai, ca tu ești tuturor nădejde de mântuire și adăpostire". Așa se ruga și canonul cel de mulțumire, adică Acatistul Preacuratei cântându-l, a șezut puțin să se odihnească. Iar ucenicul sau, cu numele Miheia, i-a zis: "Trezește-te și priveghează, de vreme ce o cercetare minunata și de spaima va să fie noua în ceasul acesta". Aceasta grăind el, îndată s-a făcut un glas, zicând: "Iată, Preacurata vine". Iar Sfântul, auzind, degrabă s-a sculat, vrând să iasă din chilie. Și, iată, o lumina mare, mai mult decât soarele strălucind, a luminat pe Sfânt și îndată a văzut pe Preacurata cu doi apostoli, cu Petru și Ioan, care intru o negrăita lumina străluceau. Și cum a văzut-o, Sfântul a căzut cu fata la pământ, neputând indura raza aceea nesuferita. Iar Preacurata cu mâinile sale s-a atins de sfânt, zicându-i: "Nu te înspăimânta, alesul meu, ca, iată, am venit să te cercetez. Ca s-a auzit rugăciunea ta pentru ucenicii tai, pentru care te rogi, și pentru lăcașul tău să nu te îngrijorezi, ca, de acum, cu toate vei fi îndestulat, nu numai pana ce ești în viața aceasta, ci și după plecarea ta către Domnul. Ca, nedepărtata voi fi de lăcașul tău cele trebuincioase dându-i, nelipsit, păzindu-l și acoperindu-l". Și acestea zicând, nevăzuta s-a făcut. Iar Sfântul, ca intr-o uimire a mintii , era cuprins de frica și de cutremur mare. Iar, după puțin venindu-și intru sine, a aflat pe ucenicul sau, zăcând de frica ca un mort, și l-a ridicat, iar el a început a se arunca, și l-a ridicat, iar el a început a se arunca la picioarele starețului, zicând: "Spune-mi părinte, pentru Domnul, ce era aceasta minunata vedenie, de vreme ce duhul meu puțin de nu s-a despărțit de trupeasca mea legătura, pentru acea strălucitoare vedenie". Iar Sfântul se bucura cu sufletul și strălucea fata lui de acea negrăită bucurie și nu putea alta grai, fără numai aceasta zicea: "Așteaptă, fiule, ca duhul meu tremura intru mine de minunata vedenie." Și sta, tăcând și Mirandu-se. Apoi, după puțin ceas, a zis ucenicului sau: "Fiule, cheamă la mine pe Isac? și pe Simon". Și, venind ei, le-a spus lor toate pe rând: cum a văzut pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu, cu apostolii și ce i-a spus lui. Deci, acestea auzindu-le, ei se umpleau de bucurie și toți au cântat Paraclisul Maicii lui Dumnezeu. Iar Sfântul toata noaptea aceea a petrecut-o fără somn, cugetând la milostiva cercetare a Stăpânei Preacurate.

        Despre viața cuviosului acestuia, Părintele nostru Serghie și despre multele lui minuni se afla carte osebit tipărită, intru care, intre alte minuni, se afla și aceasta. După soborul cel ucigător de oameni din Florenta, cei de la Roma au pedepsit cu felurite chinuri mulțime de binecredincioși, arhierei și preoți, care n-au voit să primească rătăcirea latinilor. Deci, un preot, al cărui nume era Simeon, care mersese la soborul acela, cu Isidor mitropolitul, multe necazuri și temnița a răbdat de la mitropolitul, care s-a lepădat de dreapta credința. Apoi, scăpând din legături, s-a sfătuit cu Toma și a fugit din cetatea latineasca, în tara să. Și, fiind în mâhnire mare și în nedumerire pe cale, pentru nelesnicioasa trecere, și, culcându-se puțin să se odihnească, a adormit. Și a văzut un cinstit stareț, stand lângă el, care l-a luat de mana dreapta, zicându-i: "Oare fosta-i blagoslovit de Marcu, episcopul Efesului, cel ce a urmat pașilor apostolești?" Și el a răspuns: "Am văzut, Doamne, pe minunatul și tarele bărbat și am fost blagoslovit de dansul". Apoi, starețul a zis: "Blagoslovit de Dumnezeu este omul acela, ca din acel desert sobor nimeni nu l-a întrecut pe el. Ca nu l-a dovedit nici cu averile, nici cu îmbunările, nici cu îngrozirile. Deci, tu ai auzit învățătura și descoperirea cea de la fericitul Marcu; să o propovăduiești oriunde vei merge, la toți drept-credincioși, care au așezămintele Sfinților Apostoli și poruncile Sfinților Părinți de la șapte Sinoade și cel ce are înțelegerea cea adevărata să nu se amăgească. Iar pentru trecerea drumului, să nu va întristați, ca eu nedepărtat sunt de voi și va voi trece fără de grija". Acestea și mai multe, daca i-a zis acel cinstiți stareț, l-a întrebat preotul: "Doamne, spune-mi cine ești tu? Ca mi se pare ca de Dumnezeu ești trimis să ne scoți pe noi, deznădăjduiții, din pământul acesta străin". Răspuns-a cel ce se arătase: "Eu sunt Serghie, pe care, oarecând, m-ai chemat, rugându-te în rugăciunea ta, și ai făgăduit să vii în mănăstirea mea".

După vedenia aceasta, deșteptându-se, preotul s-a bucurat și a spus împreună-călătorului sau, lui Toma, ceea ce a văzut și a auzit și au mers, veselindu-se în calea lor; și, degrabă, prin dumnezeiescul acoperământ și cu rugăciunile apărătorului lor, Cuviosul Serghie, au ajuns sănătoși și fără de bântuiala. Și mărturisind ajutorul și arătarea Sfântului și cele auzite de la dansul, propovăduindu-le, au spus și toate cele ce s-au făcut la soborul de la Florenta.

Însă aceasta s-a pomenit aici, nu cu necuviința pentru vremea de acum, ci ca să se arate netemeinicia soborului de la Florenta și ca, după Apostoli, credința noastră nu sta în biruitoarele cuvinte ale înțelepciunii omenești, ci intru arătarea Duhului și a puterii, nu intru înțelepciunea omeneasca, ci în puterea lui Dumnezeu este.

Căutare

Apostolia

FTOUB Roma

Instagram

    5 X 1000

     

    Catedrala Neamului

    construimcatedrala.ro

    Tinerii ortodocși

    Nepsis

    Reportaje EORI

     
     

    Vă Recomandăm

    Agenda/Diario pentru tine!ri 2019/2020

     

     

    Numărul total de vizitatori

    11809593