ÎNCEPUTUL SLOVEI G

 

Pentru avva Grigorie Teologul

 

      1. Zis-a avva Grigorie, că aceste trei lucruri cere Dumnezeul de la tot omul, care are Sfântul Botez, adică: “Credinţa dreaptă de la suflet, adevărul de la limba şi înfrânarea patimilor, adică curăţenie, de la trup”.

 

      2. Zis-a iarăşi: “Toată viaţă omului o zi este la cei ce pătimesc de dorinţă”.

 

Pentru avva Ghelasie

 

      1. Au zis unii pentru avva Ghelasie, că avea o carte în membrane (piei subţiri, sau pergamente, care serveau în vechime în loc de hârtie), al cărei preţ era de optsprezece bani. Şi era scrisă într-însa toată Scriptura cea veche şi cea noua şi se afla pusă în biserică, că oricare din fraţi va voi, să o citească. Şi venind un frate străin, cum a văzut-o pe ea, a poftit‑o şi furându-o, a ieşit. Iar bătrânul nu a alergat după dânsul, că să-l prindă, măcar că a priceput. Deci, mergând acela în cetate, căuta să o vândă şi găsind pe cel ce voia să o cumpere cerea preţul de şaisprezece bani. Iar cel ce vrea să o cumpere, îi zicea lui: “Dă-mi-o să o cerc şi să îţi voi da preţul ei”. Deci, a dat-o lui. Iar el luând-o, a dus-o la avva Ghelasie, să o cerce, spunându-i suma preţului cerut de cel ce o vindea. Şi i-a zis bătrânul: “Cumpăr-o, că este bună şi face preţul care l-ai spus!” Şi venind omul, a spus celui ce o vindea, altele şi nu cele ce a zis bătrânul, zicând: “Iată am arătat-o lui avva Ghelasie şi mi-a zis că este scumpa şi nu face preţul care l-ai zis”. Acela auzind, i-a zis lui: “Nimic altceva nu ţi-a zis bătrânul?” Zis-a lui: “Nu!” Atunci a zis: “Nu mai voiesc să vând”. Şi umilindu-se, a venit la bătrânul, pocăindu-se şi rugându-l pe el să o primească. Iar bătrânul nu voia să o ia. Atunci i-a zis lui fratele: “De nu o vei lua, nu am odihnă”. Zis-a lui bătrânul: “Dacă nu te odihneşti, iată o primesc”. Şi a rămas fratele acela acolo până la sfârşitul lui, fiindcă s-a folosit de lucrarea bătrânului.

 

      2. Acestui avva Ghelasie i-a rămas o chilie de la oarecarele bătrân, care era şi el monah, împrejurul Nicopolei având locuinţa. Şi aceasta chilie avea şi livada. Deci un lucrator oarecare al lui Vacat, celui mai mare peste Nicopole, cel din Palestina, fiind rudenie bătrânului celui pristăvit, a venit către Vacat şi-l ruga să ia livada aceea, Ca i se părea că după lege la el trebuia să se pogoare. Iar el fiind răpitor, se cumpănea cu mâinile sale să ia livada, iar Ghelasie nevrând să dea mirenilor chilia călugăreasca, nu vrea să o lase pe dânsa să o ia. Deci, pândind Vacat dobitoacele lui avva Ghelasie, care aduceau măsline de la livada aceea şi luând măslinele cu mâinile sale, cu de-a sila le-a adus la casa să şi de-abia mai târziu, cu ocara le-a lăsat dobitoacele împreună cu oamenii lor. Iar fericitul bătrân roada adică nici cât de puţina nu a luat, iar livada nu a lăsat-o să o ia pentru pricina cea mai sus zisă, de unde s-a aprins Vacat. Şi fiindcă şi alte pricini îl trăgeau pe el, căci era iubitor de judecăţi, a mers la Constantinopol călătorind pe jos.

      Deci, venind el la Antiohia, când acolo că un luminator mare strălucea sfântul Simeon şi auzind de dânsul, că era mai presus de om, a dorit, ca un creştin, să vadă pe sfântul; iar văzându-l pe dânsul de pe stâlp sfântul Simeon, că îndată a intrat în mănăstire, îl întreba pe el: “De unde vii şi unde mergi?” Iar el a zis: “De la Palestina sunt şi merg la Constantinopol”. Iar sfântul iarăşi a zis către el: “Şi pentru care trebuinţă?” I-a răspuns Vacat: “Pentru multe trebuinţe şi nădăjduiesc, cu rugăciunile sfinţiei tale să mă întorc şi să mă închin sfintelor tale urme”. Şi i-a zis sfântul Simeon: “Nu voieşti să spui, deznădăjduite omule că mergi asupra omului lui Dumnezeu? Dar nu-ţi va fi calea cu bine şi nici casa ta nu o vei mai vedea; iar de vei asculta sfatul meu, să te întorci de aici şi să te pocăieşti, către dânsul, dacă cu viaţă vei ajunge la loc”. Deci, îndată cuprinzându-se de friguri şi punându-se în năsălie de cei ce erau cu dânsul, mergea după cuvântul sfântului Simeon, să ajungă la loc şi să se pocăiască înaintea părintelui Ghelasie, dar ajungând până la Virit s-a săvârşit şi n-a mai văzut casa sa, după proorocirea sfântului.

      Acestea şi fiul lui care tot cu acelaşi nume, adică Vacat, era numit, a spus după moartea tatălui sau, multor bărbaţi vrednici de credinţa.

 

      3. Încă şi aceasta au povestit-o mulţi din ucenicii lui, ca, oarecând fiind adus lor un peste, pe acesta prăjindu-l bucătarul, l-a adus la chelar, iar sosind chelarului o trebuinţă de nevoie, a ieşit din chelărie lăsând pestele jos într-un vas, poruncind unui copil mic al fericitului Ghelasie, să-l păzească un ceas până se va întoarce. Iar copilul lăcomindu-se s-a apucat să mănânce pestele fără de nici o sfiala. Deci, intrând chelarul şi aflându-l mâncând, mâniindu-se pe copil, care şedea jos, l-a împins cu piciorul fără de socoteala, iar din oarecare lucrare diavoleasca, fiind lovit peste inima leşinând, a murit. Iar chelarul, fiind cuprins de frica, l-a pus pe aşternutul său şi acoperindu-l a purces de a căzut la picioarele lui avva Ghelasie; vestindu-i ce s-a întâmplat. El a poruncit ca nimănui să nu spună altuia, poruncindu-i şi aceasta, ca dacă se va face seara, şi se vor aşeza toţi, să-l duca pe el în altar, şi să-l pună înaintea jertfelnicului şi să iasă de acolo. Şi venind bătrânul în altar, a statut la rugăciune. Şi în vremea cântării celei de noaptea, adunându-se fraţii, a ieşit bătrânul şi copilul urmând după dânsul, neştiind nimenea afară de el şi de chelar, până la sfârşitul lui.

 

      4. Se spunea pentru avva Ghelasie, nu numai de ucenicii lui, ci şi de alţii mulţi, care adesea, ori se duceau la dânsul, cum că în vremea Soborului celui a toată lumea din Calcedon, Teodosie care a început în Palestina dezbinarea lui Dioscor, alergând înaintea episcopilor celor ce vreau să se întoarcă la ale lor biserici – căci şi acela era în Constantinopol, fiind gonit de la patria sa, că cel ce se bucura pururea de tulburări – a mers, zic, până la avva Ghelasie, la mănăstirea lui, spunându-i de Soborul cel din Calcedon, cum ca a intrat dogma lui Nestorie, cu aceasta socotind să răpească pe sfântul întru ajutorul viclenirii şi a dezbinării sale. Iar el din aşezarea omului aceluia şi din priceperea ce avea de la Dumnezeu, a cunoscut vicleşugul socotelii lui şi nu numai că n-a fost răpit cu depărtarea lui de la dreapta credinţa, ca cei de atunci mai toţi, ci precum se cade l-a ocărât şi l-a gonit. Ca aducând la mijloc pe copilul pe care l-a înviat din morţi, zicea cu un chip cinstit şi cu bună rânduiala: “De voieşti a grăi pentru credinţa ai pe acest prunc, care aude cele zise de tine, şi-ţi va da răspuns, că eu nu am vreme să ascult cele ce se grăiesc de tine”. Ruşinându-se, dar dintr-acestea şi mergând la Sfânta Cetate, răpeşte tot cinul călugăresc, cu chip de râvna dumnezeiasca; răpeşte încă şi pe împărăteasa, fiind ea atunci acolo; şi aşa având ajutor, apuca cu de-a sila scaunul Ierusalimului, mai întâi cu ucideri, apucându-l pe acesta şi alte fărădelegi şi nedreptăţi făcând, care şi până acum mulţi le pomenesc. Atunci dar dacă l-au apucat şi pofta şi-a dobândit, apucând mai înainte şi scaunele episcopilor, nevenind aceia încă, aduce şi pe avva Ghelasie şi porunceşte lui cu îngrozire şi cu străşnicie să intre în altar. Iar după ce a intrat, îi zice: “Anatematiseşte pe Iuvenalie”. Iar el nesperiindu-se nicicât de puţin, i-a zis: “Eu pe alt episcop al Ierusalimului nu ştiu, decât pe Iuvenalie”. Înfricoşându-se de aceea Teodosie, ca să nu se asemene şi alţii la râvna lui cea cu dreapta credinţa, porunceşte să-l scoată curând din biserică. Apucându-l deci, cei ce erau de dezbinarea lui şi strângând lemne împrejur spre a-l arde pe el, îl îngrozeau. Dar văzând că nici să nu se apleacă, nici se teme nicidecum, ci mai vârtos aceia s-au temut de scularea norodului, ca să nu fie asupra lor, pentru că era vestit şi arătat pretutindeni fericitul. Iar aceasta era mai vârtos din purtarea de grijă a Celui de sus; deci au slobozit nevătămat pe mucenic, care cât despre sine, s-a făcut lui Hristos ardere de tot.

 

      5. Povestesc unii pentru el, că în tinereţile sale vieţuia viaţă cea fără de avere. Deci erau întru aceea vreme şi alţii mulţi prin aceleaşi locuri iubind o viaţă ca aceea, intre care şi un bătrân oarecare foarte prost şi nestrângător, petrecând într-o chilie până la moarte, măcar că a avut ucenici la bătrâneţile sale. Acesta împreună cu cei ce erau cu el s-a nevoit să păzească, ca să nu aibă doua haine nici să poarte grija de ziua de mâine până la moarte. Deci, când s-a întâmplat lui avva Ghelasie din pronie dumnezeiasca, a aşeza viaţă de obşte şi îi aducea multe, a dobândit încă şi cele de trebuinţă vieţii celei de obşte, aducându-i dobitoace multe şi boi. Ca, Cel ce a ajutat dumnezeiescului Pahomie dintru-ntâi a aşeza viaţă de obşte şi acestuia i-a ajutat la toată tocmirea mănăstirii. Deci, în acestea văzându-l cel mai sus numit bătrân şi având dragoste curată către dânsul, i-a zis: “Mă tem, avvo Ghelasie, ca nu cumva să se lege mintea ta către sate şi către alta avere a mănăstirii”. Iar el i-a răspuns: “Este legată mai vârtos mintea ta la undreaua cu care lucrezi, decât cugetul lui Ghelasie la averile acelea”.

 

      6. Se spunea pentru avva Ghelasie, că de multe ori fiind tulburat de gânduri, ca să se duca înăuntrul pustiei, iar mai de pe urma dacă a văzut că nu poate să se împotrivească, a început a ispiti gândul său, de poate să şadă în pustie şi sculându-se, umbla pe afară de chilie, nici pâine mâncând, ci verdeţuri, nici intrând sub acoperemânt, şi zicând întru sine: “Cei ce sunt în pustie, acestea toate nu le au”. Şi petrecând să trei zile, a ostenit şi a certat gândul cel ce îl tulbura pe el, cu mustrare, zicând: “Dacă nu poţi să faci lucrurile ce trebuie în pustie, şezi în chilia ta, cu răbdare plângând păcatele tale, iar nu umbla din loc în loc. Că pretutindeni ochiul lui Dumnezeu vede lucrurile omeneşti”.

  

Pentru avva Gherontie

 

      A zis avva Gherontie cel al pietrei că mulţi supărându-se pe poftele trupeşti, neapropiindu-se de trupuri, cu mintea au curvit. Şi trupurile păzindu-şi-le fecioreşti, cu sufletele curvesc. Pentru aceasta bine este, o iubiţilor, să facă fiecare ceea ce este scris şi cu toată păzirea să-şi păzească inima să (Pilde IV, 23).

Căutare

Apostolia

FTOUB Roma

Instagram

    5 X 1000

     

    Catedrala Neamului

    construimcatedrala.ro

    Tinerii ortodocși

    Nepsis

    Reportaje EORI

     
     

    Vă Recomandăm

    Agenda/Diario pentru tine!ri 2019/2020

     

     

    Numărul total de vizitatori

    11780636