ÎNCEPUTUL SLOVEI E

 

Pentru sfântul Epifanie, episcopul Ciprului

 

      1. Povestit-a sfântul Epifanie, episcopul Ciprului, că în vremea fericitului Atanasie cel Mare, iste pasări zburând împrejurul capiştei lui Serapid, strigau neîncetat: cras! Cras! Şi venind elinii la fericitul Atanasie, au strigat: răule bătrâne spune-ne nouă, ce strigă păsările? Şi răspunzând a zis: păsările strigă: cras, cras! Iar cuvântul acesta: cras, cras, în limba avsonenilor însemnează mâine. Şi adaugă că mâine vor vedea slava lui Dumnezeu. Şi după aceea s-a vestit moartea împăratului Iulian. Şi aceasta făcându-se, s-au adunat ei şi strigau asupra lui Serapid zicând: dacă nu îl voiai pe el, pentru ce luai darurile lui?

 

      2. Acesta a povestit, că în cetatea Alexandriei era un vizitiu, care era feciorul unei maici ce se numea Maria. Acesta la alergarea de cai ce se făcea, a căzut, apoi sculându-se a întrecut pe cel ce l-a surpat şi a biruit. Şi norodul a strigat: fiul Mariei a căzut şi s-a sculat şi a biruit. Încă grăindu-se acest glas, a venit vestea în norod pentru capiştea lui Serapid, că marele Teofil suindu-se, a surpat idolul lui Serapid şi a stăpânit capiştea.

 

      3. S-a vestit fericitului Epifanie, episcopul Ciprului de la avva mănăstirii, pe care o avea în Palestina, aşa: cu rugăciunile tale nu ne-am lenevit de canonul nostru, ci cu osârdie citim şi ceasul întâi şi al treilea şi al şaselea şi al noulea şi vecernia. Iar el prihănindu-i, le-a arătat lor zicând: arătaţi sunteţi că va leneviţi în celelalte ceasuri ale zilei, petrecând deşerţi la rugăciune. Ca trebuie călugăria cea adevărată neîncetat să aibă rugăciunea şi cântarea psalmilor în inima sa.

 

      4. A trimis odată sfântul Epifanie către avva Ilarion, rugându-l pe el şi zicând: vino să ne vedem mai înainte de a ne duce din trup. Şi mergând el, s-au bucurat unul cu altul. Dar mâncând ei, s-a adus o pasare. Şi luând episcopul, a dat lui avva Ilarion şi a zis bătrânul: iartă-mă, că de când am luat schima, nu am mâncat junghiat. Şi i-a zis lui episcopul: iar eu de când am luat schima, nu am lăsat pe cineva să adoarmă având ceva asupra mea, nici eu nu am adormit având ceva asupra cuiva. Şi a zis lui bătrânul: iartă-mă, că petrecerea ta este mai mare decât a mea.

 

      5. Acestaşi zicea: dacă Melchisedec, chipul lui Hristos, a binecuvântat pe Avraam, rădăcina iudeilor, cu mult mai vârtos însuşi adevărul Hristos binecuvintează şi sfinţeşte pe toţi ce cred în El.

 

      6. Acestaşi zicea: cananeanca strigă şi se ascultă. Şi femeia căreia îi curgea sânge, tace şi se fericeşte iar fariseul strigă şi se osândeşte; vameşul nici nu deschide gura şi se ascultă.

 

      7. Acestaşi zicea: proorocul David întru fără de vreme se ruga; în miezul nopţii se scula, înainte de zori se cucerea, în zori sta de faţa, dimineaţa se ruga, seara şi la amiaza. Şi pentru aceasta zicea: de şapte ori în zi Te-am lăudat!

 

      8. Zis-a iarăşi: de nevoie este câştigarea cărţilor creştineşti la cei ce pot să le dobândească. Ca şi singură vederea cărţilor mai pregetători către păcat ne face pe noi şi către dreptate ne îndeamnă să ne ridicam.

 

      9. Zis-a iarăşi: mare întărire spre a nu păcătui, este citirea Scripturilor.

 

      10. Zis-a iarăşi: mare prăpastie şi adânca groapa este neştiinţa Scripturilor.

 

      11. Zis-a iarăşi: mare vânzare a mântuirii este a nu şti nici una din dumnezeieştile legi.

 

      12. Acestaşi zicea: greşelile drepţilor sunt împrejurul buzelor, iar ale păcătoşilor izvorăsc din tot trupul. Pentru aceea cânta David: pune, Doamne, straja gurii mele şi uşa de îngrădire împrejurul buzelor mele, şi: zis-am, păzi-voi caile Tale, ca să nu greşesc cu limba mea!

 

      13. Acestaşi a fost întrebat: pentru ce sunt zece poruncile legii, iar fericirile nouă? Şi a zis: cele zece porunci sunt întocmai la număr cu rănile egiptenilor, iar numărul fericirilor este chip de întreita Treime!

 

      14. S-a întrebat acestaşi: de este de ajuns un drept să îmblânzească pe Dumnezeu. Şi i-a zis: aşa este. Ca El a zis: cercaţi unul să facă judecata şi dreptate şi milostiv voi fi către popor!

 

      15. Acestaşi a zis: Dumnezeu, celor păcătoşi, de se vor pocăi, iartă şi capetele, precum păcătoasei şi tâlharului şi vameşului iar de la cei drepţi cere dobânzi. Şi aceasta este ceea ce zicea apostolilor: că de nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra întru împărăţia cerurilor.

 

      16. Zicea încă şi aceasta: Dumnezeu cu foarte puţin preţ vinde dreptăţile la cei ce se sârguiesc să le cumpere: pe o bucăţică de pâine, pe o haină proastă, pe un pahar cu apă rece, pe un bănişor.

 

      17. Adăuga încă şi aceasta: omul împrumutându-se de la om pentru sărăcie, sau pentru trebuinţa înmulţirii şi dând înapoi, mulţumeşte cu adevărat, dar da înapoi întru ascuns, fiindcă se ruşinează. Iar stăpânul Dumnezeu dimpotrivă, întru ascuns împrumutându-se, răsplăteşte înaintea îngerilor şi a arhanghelilor şi a drepţilor!

 

Pentru sfântul Efrem

 

      1. Copil era avva Efrem şi a văzut vis, adică vedenie, ca, a răsărit via pe limba lui şi a crescut şi a umplut toată partea cea de sub cer, fiind foarte roditoare. Şi veneau toate păsările cerului şi mâncau din rodul viei. Şi pe cât mâncau, se înmulţea rodul ei.

 

      2. Altădată iarăşi a văzut unul din sfinţi, în vedenie, o ceata de îngeri pogorându-se din cer cu porunca lui Dumnezeu, având în mâini o carte, adică un tom scris dinlăuntru şi din afară şi ziceau unii către alţii: cui se cuvine să se dea aceasta? Şi unii ziceau :acestuia, iar alţii: altuia. Dar au răspuns şi au zis: cu adevărat sfinţi sunt şi drepţi. Însă nimănui nu se poate să se dea aceasta, fără numai lui Efrem. Şi a văzut bătrânul că lui Efrem au dat ei cartea. Şi sculându-se dimineaţa, au auzit pe Efrem că întocmai ca un izvor izvorăşte din gura lui şi alcătuieşte. Şi au cunoscut, că de la Duhul Sfânt sunt cele ce ieşeau prin buzele lui Efrem.

 

      3. Altădată iarăşi, trecând Efrem, din îndemnare oarecare a venit o păcătoasa, cu măgulire să-l tragă spre împreunăre urâtă, iar de nu, măcar să-l pornească spre mânie, că niciodată nu-l văzuse cineva mânios. Şi a zis ei: vino după mine! Şi apropiindu-se la un loc întru care era mult norod, a zis ei: în locul acesta vino precum ai voit. Iar aceea văzând norodul, a zis lui: cum putem aceasta să facem, atâta norod stând şi nu ne ruşinam? Iar el a zis către dânsa: dacă de oameni ne ruşinam, cu mult mai vârtos trebuie să ne ruşinam de Dumnezeu, care vădeşte cele ascunse ale întunericului. Iar ea ruşinându-se, s-a dus fără de ispravă.

 

Pentru mireanul Evharist

 

      1. Doi din părinţi s-au rugat lui Dumnezeu, ca să-i încredinţeze pe ei, la care măsura au ajuns. Şi le-au venit lor glas zicând: în cutare sat al Egiptului este un mirean anume Evharist şi femeia lui se numeşte Maria. Încă nu aţi venit voi la masurile acestora. Şi sculându-se cei doi bătrâni, au mers în satul acela şi întrebând, au aflat chilia lui şi pe femeia lui şi i-au zis ei: unde este bărbatul tău? Iar ea a zis: păstor este şi paste oile. Şi i-a băgat pe ei în chilie. Iar după ce s-a făcut seara, a venit Evharist cu oile şi văzând pe bătrâni, le-a gătit lor masa şi a adus apa să le spele picioarele lor. Şi i-au zis lui bătrânii: nu vom gusta ceva, de nu ne vei veşti noua lucrarea ta. Şi Evharist cu smerenie a zis: eu sunt păstor şi aceasta este femeia mea. Iar bătrânii au statut rugându-l pe el şi nu a vrut el să le spună. Şi au zis lui bătrânii: Dumnezeu ne-a trimis pe noi la tine. Iar cum a auzit cuvântul acesta s-a temut şi a zis lor: iată oile acestea le avem de la părinţii noştri şi orice spor va da Domnul să dobândim dintr-însele, facem în trei părţi: o parte săracilor şi o parte pentru iubirea şi primirea de străini şi a treia parte pentru trebuinţa noastră. Şi de când am luat pe femeia mea, nu m-am spurcat nici eu, nici ea, ci fecioara este şi fiecare din noi deosebi se culca, iar noaptea purtam saci şi ziua hainele noastre. Până acum nimeni din oameni acestea nu le-a ştiut. Şi auzind s-au minunat şi s-au dus slăvind pe Dumnezeu.

 

Pentru Evloghie Preotul

 

      1. Evloghie oarecare, ucenic fiind al fericitului Ioan arhiepiscopul, preot şi pustnic mare, postind din doua în doua zile, iar de mai multe ori şi toată săptămâna petrecând, mâncând numai pâine şi sare, se slăvea de oameni. Acesta s-a dus la avva Iosif la Panefo, nădăjduind să vadă ceva mai multă asprime de viaţă la dânsul. Şi primindu-l pe el bătrânul cu bucurie, orice a avut a pus ca să facă mângâiere şi i-au zis lui ucenicii lui Evloghie: nu mănâncă preotul afară de pâine şi sare; iar avva Iosif tăcând mânca. Şi petrecând trei zile, nu i-au auzit pe ei cântând sau rugându-se, că era ascunsa lucrarea lor. Şi au ieşit nefolosindu-se Evloghie cu ucenicul sau. Iar după iconomie s-a făcut negură şi rătăcindu-se s-au întors la bătrânul. şi mai înainte de a bate ei în uşa, i-au auzit pe ei cântând şi stăruind el mult, mai pe urma au bătut în uşa. Iar aceia, tăcând din cântarea de psalmi, i-au primit cu bucurie. Şi pentru arşiţa, au turnat ucenicii lui Evloghie apa în vas şi i-au dat lui. Şi era apa amestecata cu de mare şi de râu şi nu a putut să o bea. Şi venind întru sine a căzut înaintea bătrânului, voind să ştie petrecerea lor, zicând: avvo, ce este aceasta, că întâi nu cântaţi, ci acum, după ce ne-am dus noi. Şi vasul de apă, acum luându-l, am aflat apa sărată. Zis-a bătrânul: fratele este nebun şi după amăgire o au amestecat cu apa de mare. Iar Evloghie îl ruga pe bătrânul, voind să ştie adevărul. Şi i-a zis lui bătrânul: acel mic pahar de vin era al dragostei, iar apa aceasta este pe care o beau fraţii totdeauna. Şi l-a învăţat pe el deosebirea socotelilor şi a tăiat de la el toate cele omeneşti. Şi s-a făcut iconomicos şi pogorâtor. Şi după aceea mânca toate cele ce i se puneau înainte. şi s-a învăţat şi el să lucreze în ascuns. Şi a zis bătrânului: negreşit, într-adevăr este lucrarea voastră.

 

Pentru avva Evprepie

 

      1. Zis-a avva Evprepie: având întru tine că este Dumnezeu credincios şi puternic, crede întru Dânsul şi te vei împărtăşi de cele ale Lui. Iar de defăimezi, nu crezi. Şi toţi credem că toate sunt Lui cu putinţa, dar şi întru lucrurile tale crede Lui, că şi întru tine face minuni.

 

      2. Acestaşi prădându-se, ajuta împreună prădătorilor. Iar după ce au încărcat ei cele dinăuntru şi-au lăsat toiagul lor şi îndată ce l-a văzut avva Evprepie, s-a mâhnit şi luându-l alerga înapoia lor, vrând să li-l dea. Iar aceia nevrând să-l primească, ci temându-se să nu li se întâmple ceva, întâlnind el pe unii, care mergeau pe aceeaşi cale, îi poftea să le dea lor acel toiag.

 

      3. A zis avva Evprepie: cele trupeşti sunt materie. Cel ce iubeşte lumea, iubeşte sminteala şi împiedicările. Deci de se va întâmpla să se piardă cândva ceva, aceasta trebuie să o primim cu bucurie şi cu mărturisire, fîindcă ne-am izbăvit de griji.

 

      4. Un frate a întrebat pe avva Evprepie pentru viaţă. Şi a zis bătrânul: iarbă mănâncă, cu iarbă te îmbracă, pe iarbă te culcă (adică toate le defaimă), iar inima câştig-o de fier.

 

      5. Un frate a întrebat pe acest bătrân, zicând: cum vine frica lui Dumnezeu în suflet? Şi a zis bătrânul: de va veni omul smerenie şi neagoniseala şi neosândire, vine la el frica lui Dumnezeu.

 

      6. Acestaşi a zis: să petreacă cu tine pururea frica lui Dumnezeu şi smerenia şi lipsa de bucate şi plânsul.

 

      7. La începutul sau avva Evprepie a mers la un bătrân şi a zis lui: avvo, spune-mi un cuvânt, cum să mă mântuiesc! Iar el i-a zis: de voieşti să te mântuieşti, când vei merge la cineva, să nu apuci mai înainte să grăieşti, până nu te va întreba, iar el pentru cuvântul acesta umilindu-se, a pus metanie, zicând: cu adevărat multe cărţi am citit şi acest fel de învăţătura nu am cunoscut. Şi mult folosindu-se, s-a dus.

 

Pentru avva Eladie

 

      1. Povesteau părinţii pentru avva Eladie, că au făcut douăzeci de ani la chilii şi a nu ridicat cândva ochii în sus să vadă streaşina bisericii.

 

      2. Se povestea pentru acestaşi avva Eladie, că pâine şi sare mânca. Deci, când au venit Pastile, zicea: fraţii pâine şi sare mănâncă, iar eu trebuia să fac puţina osteneală pentru Paşti. Şi fiindcă în celelalte zile mănânc şezând jos, acum, că este Paşti, voi face osteneala şi voi mânca stând în picioare.

 

Pentru avva Evagrie

 

      1. Zis-a avva Evagrie: când eşti în chilie, strânge-ţi gândul tău, adu-ţi aminte de ziua morţii, vezi atunci murirea trupului, pune în minte nevoia! Ia osteneala, defaimă deşertăciunea lumii, ca să poţi totdeauna să petreci în dragostea liniştii şi să nu slăbeşti! Adu-ţi aminte şi de aşezarea cea acum în iad; gândeşte cum sunt acolo sufletele, în care cumplita tăcere, în care amar suspin şi în cât de mare frica şi înfiorare şi aşteptare! Socoteşte chinuirea cea neîncetata, lacrima cea sufletească şi fără de sfârşit! Ci şi de Ziua Învierii adu-ţi aminte şi de starea înaintea lui Dumnezeu! Gândeşte la judecata cea înfricoşată şi groaznica! Pune în mijloc cele ce se păstrează păcătoşilor, ruşinea cea înaintea lui Dumnezeu şi a îngerilor şi a arhanghelilor şi a tuturor oamenilor, muncile, focul cel veşnic, viermele cel neadormit, tartarul, întunericul, scrâşnirea dinţilor, fricile şi pedepsele! Pune încă în mijloc şi bunătăţile cele ce se păstrează drepţilor, îndrăzneala cea înaintea lui Dumnezeu Tatăl şi a Hristosului Lui, a îngerilor, şi a arhanghelilor şi a toată mulţimea sfinţilor, împărăţia cerurilor şi a darurilor ei, bucuria şi desfătarea ei! Pomenirea acestora amândurora adu-o la tine! Şi pentru judecata păcătoşilor lăcrimează, plângi, temându-te ca nu cumva şi tu să fii întru acestea! Iar pentru cele ce se păstrează drepţilor, bucura-te şi te veseleşte! Şi pe acestea te sârguieşte să le dobândeşti, iar de acelea să te înstrăinezi. Caută să nu uiţi cândva, măcar înăuntru, în chilia ta fiind, măcar afară undeva, pomenirea acestora, că măcar prin aceasta să scapi de gândurile cele spurcate şi vătămătoare!

 

      2. Zis-a iarăşi: taie prieteşugurile celor mulţi, ca să nu se spurce mintea ta şi va turbura chipul liniştirii.(Dula 2)

 

      3. Zis-a iarăşi: mare lucru este cu adevărat a se ruga fără răspândire, dar mai mare este şi a cânta fără răspândire.

 

      4. Zis-a iarăşi: du-ţi aminte totdeauna de ieşirea ta şi nu uita judecata cea veşnica şi nu va fi greşeala în sufletul au.

 

      5. Zis-a iarăşi: ridica ispitele şi nimeni nu este care să se mântuiască.(Antonie, 7)

 

      6. Zis-a iarăşi: grăia unul din părinţi că hrana cea mai uscata şi deopotrivă, înjugata fiind cu dragostea, degrabă baga pe monah în limanul nepătimirii.

 

      7. S-a făcut odată sobor la chilii pentru un lucru şi a grăit avva Evagrie. Zis-a lui preotul: ştim, avvo, că de erai în tara ta, poate şi episcop vrei să fii şi cap multora, iar acum că un străin şezi aici. Iar el umilindu-se, nu s-a tulburat, ci clătinând cu capul, a zis lui: adevărat este, părinte! Însă odată am grăit, iar a doua nu voi mai adăuga.(Iov 39)

Pentru avva Evdemon

 

      1. A zis avva Evdemon pentru avva Pafnutie, părintele Schetiei, că s-a pogorât acolo un tânăr şi nu l-au lăsat să petreacă acolo, zicând: în vremea mea chip de femeie nu voi lăsa să petreacă în Schetia pentru războiul vrăjmaşului.

Căutare

Apostolia

FTOUB Roma

Instagram

    5 X 1000

     

    Catedrala Neamului

    construimcatedrala.ro

    Tinerii ortodocși

    Nepsis

    Reportaje EORI

     
     

    Vă Recomandăm

    Agenda/Diario pentru tine!ri 2019/2020

     

     

    Numărul total de vizitatori

    11780719