Întru această zi, cuvânt despre Daniil Proorocul, cum a sfărâmat pe Bel, idolul babilonienilor şi pe balaur l-a omorât şi cum, fiind aruncat a doua oară în groapa cu lei, a fost mântuit

Acest fericit Daniil Proorocul a fost iubit de împăraţii chaldeenilor şi perşilor din Babilon, adică de Nabucodonosor, de Baltazar, de Darius şi de Cirus. Deci, când acel Cirus persanul împărăţea în Babilon, l-a făcut pe Daniil sfetnic credincios şi de aproape al lui, fiindcă da răspunsuri la toţi. Şi era un idol în Babilon, al cărui nume era Bel, şi se cheltuiau cu el, în fiecare zi douăsprezece măsuri de făină de grâu aleasă, patruzeci de oi şi şase vedre de vin. Şi împăratul cinstea idolul şi mergea în fiecare zi de se închina lui, iar Daniil se închina Dumnezeului său.

 

Şi i-a zis lui împăratul: "Pentru ce nu te închini lui Bel?" Iar Daniil a zis: "Pentru că eu nu mă închin idolilor, celor făcuţi de mâini omeneşti, ci Dumnezeului celui viu, Celui ce a zidit cerul şi pământul şi are stăpânire peste tot trupul". Şi i-a zis lui împăratul: "Dar nu ţi se pare ţie că Bel este Dumnezeu viu? Oare nu vezi cât mănâncă şi bea în fiecare zi?" Şi a zis Daniil, râzând: "Nu te înşela, împărate, pentru că idolul acesta, pe dinlăuntru este ţărână, iar pe dinafară, aramă, şi n-a mâncat nici n-a băut vreodată." Şi, mâniindu-se, împăratul a chemat pe slujitorii săi şi le-a zis: "De nu-mi veţi spune cine mănâncă bucatele acestea, apoi veţi muri. Iar de-mi veţi arăta că Bel le mănâncă, atunci va muri Daniil, pentru că a hulit împotriva lui Bel". Şi a zis Daniil împăratului: "Să fie după cuvântul tău!" Şi erau slujitorii lui Bel şaptezeci la număr, afară de femei şi de copii.

 

Au venit, dar, împăratul şi cu Daniil la capiştea lui Bel şi au zis slujitorii: "Iată, noi ieşim afară, iar tu, împărate, pune bucatele şi vinul. Şi încuie uşile şi le pecetluieşte cu inelul tău. Şi, venind mâine, de nu le vei afla toate mâncate de Bel, atunci să murim, iar de vor fi mâncate să moară Daniil, care a minţit asupra noastră". Dar împăratul n-a băgat de seamă că ei făcuseră pe sub masă o intrare ascunsă şi totdeauna intrau pe uşa aceea şi mâncau bucatele. Şi au ieşit slujitorii, iar împăratul a pus bucatele lui Bel. Şi a poruncit Daniil slugilor sale şi au adus cenuşă şi a cernut-o prin toată capiştea, de faţă fiind numai împăratul. Şi, ieşind, au încuiat uşile şi le-au pecetluit cu inelul împăratului şi s-au dus. Şi slujitorii au intrat noaptea, după obiceiul lor, cu femeile şi cu copiii lor, şi au mâncat toate şi au băut.

Şi a doua zi, a venit împăratul, şi Daniil cu dânsul, la capişte şi a zis: "Daniile, întregi sunt peceţile?" Iar el a zis: "Întregi, împărate". Şi îndată, cum a deschis uşile, privind spre masă, împăratul a strigat cu glas mare: "Mare eşti Bel şi nici un vicleşug nu este întru tine". Şi a râs Daniil şi a oprit pe împăratul ca să nu intre înăuntru şi a zis: "Uită-te şi vezi pardoseala capiştei şi cunoaşte ale cui sunt urmele acestea". Şi a zis împăratul: "Văd urme bărbăteşti şi femeieşti şi de copii". Şi atunci, mâniindu-se, împăratul a poruncit de a prins pe toţi slujitorii şi pe femeile lor şi pe copiii lor şi ei i-au arătat lui uşa cea ascunsă, prin care intrau şi mâncau cele de pe masă. Şi i-a omorât pe ei împăratul şi pe Bel l-a dat în mâinile lui Daniil, care l-a sfărâmat pe el, iar capiştea aceea a risipit-o.

 

Şi era în locul acela un balaur mare şi îl cinstea pe el Babilonul. Şi a zis împăratul lui Daniil: "Oare şi despre acesta vei zice că este aramă? Acesta este viu şi mănâncă şi bea. Nu vei putea zice că acesta nu este Dumnezeu viu: deci închină-te lui." Şi a zis Daniil: "Domnului Dumnezeului meu mă voi închina, că acela este Dumnezeu viu; iar tu, împărate, dă-mi mie stăpânire şi eu voi omorî acest balaur fără sabie şi fără toiag". Şi a zis împăratul: "Ţi-l dau ţie". Şi a luat Daniil smoală şi seu şi păr şi le-a fiert împreună şi a făcut un amestec pe care l-a aruncat în gura balaurului, şi, mâncându-l, a murit balaurul şi a zis Daniil: "Iată închinăciunile voastre". Atunci, babilonienii, auzind de aceasta, s-au mâniat foarte şi, pornind către împăratul, au zis: "Împăratul s-a făcut iudeu; pe Bel l-a sfărâmat, iar pe balaur l-a omorât şi pe preoţii lui i-a tăiat". Şi, au mai zis: "Dă-ne nouă pe Daniil, iar de nu, apoi te vom omorî pe tine şi toată casa ta." Şi a văzut împăratul că sunt foarte porniţi împotriva lui şi, silit fiind, a dat lor pe Daniil. Iar ei l-au aruncat în groapa leilor şi a petrecut acolo şase zile. Şi erau în groapă şapte lei şi li se da lor în fiecare zi câte două trupuri de osândiţi şi câte două oi. Iar atunci nu le-au dat nimic, ca să-l mănânce pe Daniil. Dar, Dumnezeu, a astupat gurile leilor, ca şi-atunci când a fost aruncat întâia oară. Şi stătea Daniil împreună cu leii în groapă, ca şi cu nişte mieluşei blânzi.

 

Şi era atunci în Iudeia Proorocul Avacum şi acela a făcut fiertură şi a dumicat pâine în blid şi a mers la câmp să-l ducă secerătorilor. Şi a zis îngerul Domnului către Avacum: "Du prânzul pe care îl ai, în Babilon, lui Daniil, în groapa leilor". Şi a zis Avacum: "Doamne, Babilonul nu l-am văzut şi groapa leilor nu ştiu unde este." Şi l-a apucat îngerul Domnului de creştetul lui şi l-a ţinut de perii capului său şi l-a dus pe el în Babilon, deasupra gropii, întru repeziciunea duhului său. Şi a strigat Avacum, zicând: "Daniile, Daniile, ia prânzul pe care ţi l-a trimis ţie Dumnezeu". Şi a zis Daniil: "O, ţi-ai adus aminte de mine, Dumnezeule, şi n-ai părăsit pe cei ce Te iubesc pe Tine." Şi, sculându-se, Daniil a mâncat. Iar îngerul lui Dumnezeu, iarăşi, a dus pe Avacum îndată în Iudeea, la locul său, aşa cum s-a arătat mai înainte şi la viaţa Proorocului Avacum.

 

Iar împăratul a venit, în a şaptea zi, să plângă pe Daniil şi, ajungând la groapă, s-a uitat şi, iată, Daniil era teafăr. Şi a strigat împăratul cu glas mare şi a zis: "Mare eşti Doamne, Dumnezeul lui Daniil, şi nu este altul afară de Tine". Şi a scos pe Daniil, iar pe vinovaţii pierzării lui i-a aruncat în groapă. Şi îndată i-au mâncat leii, în faţa împăratului.

Întru această zi, cuvânt despre Suzana

A fost un om ce vieţuia în Babilon, numele lui fiind Ioachim. Acesta îşi luase o femeie cu numele Suzana, fiică a lui Helchie, foarte frumoasă şi cu frică de Dumnezeu. Şi părinţii ei, drepţi fiind, crescuseră şi pe fiica lor după legea lui Moise. Şi era Ioachim foarte bogat şi avea o grădină aproape de curtea sa. Şi se adunau la el iudeii, fiindcă era mai în cinste decât toţi. Şi în anul acela, au fost rânduiţi judecători doi bătrâni din popor, care, sub cuvânt că fac judecăţi, săvârşeau nedreptate, încât se împlinea cuvântul Domnului: "Ieşit-a fărădelege din Babilon, din bătrânii judecători." Aceştia rămâneau în casa lui Ioachim şi veneau la ei toţi care vroiau să aibă judecată. Şi, văzând pe Suzana, în fiecare zi, intrând şi ieşind în grădina bărbatului său, s-au aprins de poftă asupra ei. Şi s-a răzvrătit mintea lor şi şi-au abătut ochii lor să nu caute la cer, nici să-şi aducă aminte de judecăţile cele drepte. Şi erau amândoi aprinşi de poftă asupra ei şi n-au spus unul altuia boala sa, pentru că se ruşinau a-şi mărturisi unul altuia pofta lor. Şi căuta fiecare din ei vremea prielnică. Iar odată au zis unul către altul: "Să mergem acasă, că este vremea prânzului". Şi, ieşind, s-au despărţit unul de altul, dar, întorcându-se, au venit din nou în acelaşi loc şi întrebându-se unul pe altul de pricina întoarcerii, au mărturisit unul altuia pofta lor. Şi atunci au hotărât împreună vremea când vor putea să o afle pe ea singură, ca să-şi împlinească nelegiuirea. Şi s-a întâmplat, când pândeau ei ziua cea cu bun prilej, că a intrat Suzana, ca şi mai înainte numai cu două slujnice, dorind să se scalde în grădină, pentru că era zăduf. Şi nu era nimeni acolo, afară de cei doi bătrâni ascunşi, care o pândeau pe ea. Şi a zis Suzana slujnicelor: "Aduceţi-mi untdelemn şi săpun şi încuiaţi porţile grădinii, că să mă scald". Şi au făcut cum a zis ea. Şi au încuiat porţile grădinii şi au ieşit pe porţile cele din dos şi, aducând cele poruncite, n-au văzut pe bătrâni, pentru că erau ascunşi.

 

Şi după ce au ieşit slujnicele, s-au sculat amândoi bătrânii şi au alergat la dânsa şi au zis: "Iată, porţile grădinii sunt închise şi nimeni nu ne vede şi suntem aprinşi de poftă asupra ta. Pentru aceasta, învoieşte-te să fii cu noi. Iar de nu, apoi vom mărturisi asupra ta, că a fost cu tine un tânăr şi, pentru aceasta, ai trimis pe slujnice de la tine". Şi a suspinat Suzana şi a zis: "Strâmtorată sunt din toate părţile. Că de voi face aceasta, moarte îmi este, iar de nu o voi face, nu voi scăpa din mâinile voastre. Dar mai bine este, pentru mine, să nu fac acest păcat, de a cădea în mâinile voastre, decât a greşi înaintea lui Dumnezeu." Şi a strigat Suzana cu glas mare şi au strigat şi bătrânii amândoi împotriva ei. Şi, alergând, unul din ei a deschis porţile grădinii. Şi, dacă au auzit strigare în grădină, cei din casă au alergat pe porţile cele din dos, ca să vadă ce i s-a întâmplat ei. Şi, dacă au spus bătrânii cuvintele lor, s-au ruşinat slugile foarte, că niciodată nu s-a zis cuvânt ca acesta de Suzana.

 

Şi a doua zi, după ce s-a adunat poporul la Ioachim, bărbatul ei, au venit şi cei doi bătrâni, plini de cugete rele asupra Suzanei, ca să o omoare. Şi au zis înaintea poporului: "Trimite-ţi după Suzana, fata lui Helchie, femeia lui Ioachim". Şi au trimis. Şi a venit ea şi părinţii ei, şi fiii ei şi toate rudeniile ei. Iar Suzana era foarte tânără şi frumoasă la chip. Iar bătrânii nelegiuiţi au poruncit să-i ia vălul de pe faţă, că era acoperită, ca să se sature de frumuseţea ei. Şi plângeau cei ce erau cu dânsa şi toţi care o ştiau. Şi, sculându-se, cei doi bătrâni şi-au pus mâinile pe capul ei, în mijlocul poporului, iar ea, plângând, a căutat la cer, pentru că în inima ei, nădăjduia spre Dumnezeu. Şi au zis cei doi bătrâni: "Umblând noi amândoi prin grădină, a intrat ea cu două slujnice şi a închis poarta, slobozind slujnicele. Şi a venit la ea un tânăr, care era ascuns şi s-a culcat cu dânsa. Iar noi, fiind în colţul grădinii şi văzând fărădelegea, am alergat asupra lor. Şi, văzându-i, pe tânăr nu l-am putut prinde, că era mai tare decât noi şi, deschizând porţile grădinii, a fugit. Dar, prinzând-o pe ea, am întrebat-o cine a fost tânărul acela şi n-a vrut să ne spună nouă. Deci, aceasta mărturisim." Şi i-a crezut pe ei adunarea, ca pe nişte bătrâni ai poporului, şi judecători, şi au judecat-o pe ea spre moarte.

 

Şi, strigând cu glas mare, Suzana a zis: "Dumnezeule veşnice şi ştiutorul celor ascunse, Care cunoşti toate mai înainte de a se face, Tu ştii că minciună au spus ei asupra mea. Şi, iată, eu mor fără să fi săvârşit nimic, din cele ce au spus aceştia despre mine." Şi a auzit Domnul glasul ei. Şi, dusă fiind ea spre osândă, a ridicat Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu pe un tânăr, al cărui nume era Daniil. Şi acesta a strigat cu glas mare: "Nevinovat sunt eu de sângele acesteia". Şi s-a întors tot poporul către dânsul şi a zis: "Ce însemnează cuvântul acesta pe care l-ai zis?" Iar el, stând, în mijlocul lor, a zis: "Oare, aşa de nebuni sunteţi toţi, fiii lui Israel? Că fără să cercetaţi şi necunoscând adevărul, aţi osândit pe fiica lui Israel? Întoarceţi-vă la judecată, pentru că minciună au spus judecătorii aceştia asupra ei". Şi s-a întors tot poporul degrabă.

 

Şi au zis bătrânii: "Vino şi şezi în mijlocul nostru şi ne spune gândul tău, că ţi-a dat ţie Dumnezeu cinstea bătrânilor." Şi a zis către dânşii Daniil: "Despărţiţi-i unul de altul şi-i voi întreba pe dânşii". Şi, după ce i-au despărţit unul de altul, a chemat pe unul din ei şi a zis către dânsul: "Învechitule în zile rele, acum a venit ceasul păcatelor tale, pe care le făceai mai înainte, rostind judecăţi nedrepte, pe cei nevinovaţi osândindu-i şi pe cei vinovaţi eliberând, că zice Dumnezeu: pe cel nevinovat şi pe cel drept să nu-l omori. Deci, acum, dacă ai văzut pe această femeie cu acel tânăr, spune sub ce copac i-ai văzut pe dânşii, păcătuind împreună?" Iar el a zis: "Sub mesteacăn". Zis-a lui Daniil: "Drept ai minţit asupra capului tău. Că, iată, îngerul Domnului, luând hotărârea lui Dumnezeu, te va rupe în două". Şi, punându-l alături, a poruncit să aducă pe celălalt şi i-a zis: "Sămânţă a lui Canaan şi nu a lui Iuda, frumuseţile te-au înşelat şi pofta a răzvrătit inima ta. Aşa aţi făcut fiicelor lui Israel; şi ele, de frică, se desfrânau cu voi, dar, acum, fiica lui Iuda n-a suferit fărădelegea voastră. Acum, dar, spune-mi mie, sub ce fel de copac i-ai văzut pe ei împreună?" Iar el a zis: "Sub un salcâm". Şi i-a zis Daniil lui: "Drept ai minţit, şi tu, asupra capului tău. Că aşteaptă îngerul Domnului să te taie pe tine în două cu sabia şi să vă piardă pe voi". Şi a strigat cu glas mare tot poporul şi a binecuvântat pe Dumnezeu, Care mântuieşte pe cei ce nădăjduiesc spre El.

 

Şi s-a sculat asupra celor doi bătrâni, că i-a dovedit Daniil pe ei, din cuvintele lor, că au mărturisit strâmb şi le-a făcut lor după legea lui Moise, aşa cum cu vicleşug au gândit să facă aproapelui lor, şi i-a omorât pe ei şi a scăpat sângele cel nevinovat în ziua aceea. Iar Helchie şi femeia lui au lăudat pe Dumnezeu, pentru fiica lor Suzana, împreună cu Ioachim bărbatul ei şi cu toate rudeniile ei, pentru că nu s-a aflat la ea lucru de ruşine. Iar Daniil, din ziua aceea şi după aceea, s-a făcut mare înaintea a tot poporul, pentru priceperea sa şi pentru darurile lui Dumnezeu, care erau în el. Dumnezeului nostru slavă, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin

Căutare

Apostolia

FTOUB Roma

Instagram

    5 X 1000

     

    Catedrala Neamului

    construimcatedrala.ro

    Tinerii ortodocși

    Nepsis

    Reportaje EORI

     
     

    Vă Recomandăm

    Agenda/Diario pentru tine!ri 2019/2020

     

     

    Numărul total de vizitatori

    11773176