Ortodoxia hainelor româneşti de la Gura Rîului

 

Dacă întâlnirea între oameni este o sărbătoare producătoare de bucurie, românul a simţit nevoia să accentueze, prin portul său, sărbătoarea şi bucuria întâlnirii.

 

 

Pr. Dumitru Stăniloae

 

    

În cercetarea mea legată de hainele româneşti din comuna Gura Rîului, judeţul Sibiu (zona Mărginimii Sibiului), nu de puţine ori mi-a fost dat să aud afirmaţia următoare, făcută de gurăni: „costumul nostru e ceva sfânt”. Sacralitatea costumului este legată de credinţa lor în Dumnezeu, de aceea oamenii îmbracă hainele româneşti mai ales la biserică. Iar faptul că la Gura Rîului încă se poartă costumul popular, se datorează prezenţei duminicale la biserică.
„Activitatea religioasă este centrul vieţii satului românesc” spunea Ernest Bernea. Credinţa poate fi unul din elementele definitorii pentru un popor în ceea ce priveşte existenţa sa, căci credinţa sa îi structurează decisiv viaţa, gândirea, comportamentul. 
Duminică dimineaţa gurănii se îmbracă româneşte, luându-şi hainele într-o ordine precisă (bărbaţii îmbracă în această ordine: izmenele - iarna purtând numele de nădragi sau cioareci-, cămeşa, şerparul, cheptarul, pălăria/căciula, iar femeile îmbracă mai întâi ia, apoi poalele, brâul, şurţele - şurţ şi crătinţă-, cheptarul, păstura), printr-un ritual asemănător preotului care se îmbracă înaintea Sfintei Liturghii. Dacă preotul spune anumite rugăciuni care-i însoţesc îmbrăcarea veşmintelor liturgice, unii gurăni îşi fac semnul crucii înainte de a se îmbrăca şi spun Tatăl nostru
Rolul pe care credinţa îl joacă în viaţa oamenilor din Gura Rîului e foarte important. Ei există pentru că Domnul le-a dăruit viaţa. Sunt conştienţi de faptul că poporul român, în general, e un popor protejat de divinitate având, astfel, o imensă responsabilitate: aceea de a-şi arăta recunoştinţa pe măsura darurilor primite de la Dumnezeu. De aceea, gurănii respectă duminica şi zilele de sărbătoare. Ei merg la „biserica mare” sau la „biserica mică” la Sfânta Liturghie – momentul de comuniune cu Domnul. Cei mai în vârstă sunt îmbrăcaţi în haine româneşti, în costumul de duminecă.
În credinţa ortodoxă, costumul e văzut ca expresia interiorităţii omului. Cei îmbrăcaţi în culori discrete, vor să arate sobrietatea lor, respectul, importanţa acordată momentului la care sunt prezenţi. La ortodocşi, ţinuta este o stare de spirit arătată Domnului şi oamenilor. Corpul este locaşul sufletului, iar Dumnezeu ne-a dat poruncă să ne îngrijim de el. Astfel, nu putem neglija haina care-l îmbracă.        
Părintele Gheorghe Şpan spunea într-un interviu: „Am cunoscut costumul popular de la Gura Rîului în biserică. Prima impresie a fost extraordinară. Nu există ceva mai frumos decât aceste două culori care sunt în contrast, dar care sunt atât de armonioase în modul în care percep viaţa oamenilor de aici – fără articulaţii, fără alte culori. Căci ei sunt convinşi că această viaţă le-a fost dată ca să se poată pregăti pentru viaţa de dincolo, o viaţă mai albă decât zăpada, decât lumina. Moartea e doar o trecere între aceste două vieţi”.
Iată de ce putem vorbi despre o ortodoxie a portului de la Gura Rîului. Dar mai ales pentru că gurănii, prin portul lor, întăresc şi mai mult cuvintele Sfântul Apostul Pavel care spune: „Şi dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este şi credinţa voastră”. (I Corinteni 15, 14). În portul lor, albul domină negrul.
                                                                                                              
Maria Şpan

 

 

Căutare

Apostolia

FTOUB Roma

Instagram

    5 X 1000

     

    Catedrala Neamului

    construimcatedrala.ro

    Tinerii ortodocși

    Nepsis

    Reportaje EORI

     
     

    Vă Recomandăm

    Agenda/Diario pentru tine!ri 2019/2020

     

     

    Numărul total de vizitatori

    11780646