MANIPULARE SEMANTICĂ ÎN BIOETICĂ
 
 
                                                                                                                                              
 
 
          Abstract
          As an inter-disciplinary science, bioethics makes use of a borrowed language, acquired from bio-medical, technological, ethical, religious and political sciences. That makes it vulnerable to lexical and semantic manipulation. The article, no exhaustiveness intended, points out some examples of semantic manipulation, requiring therefore of scientists, honesty in language and of the public opinion, a critical tackling (of the issue). In order to be credible, bioethics needs to free itself from ideological influences.
 
 
           Keywords:language, manipulate, euphemism, purpose bioethics, reproductive rights, pre-embryo, emergency contraception, gender ideology, quality of life
 
 
 
 
          Nasterea limbajului stiintific
         
          Inca de la inceputuri, stiinta a simtit nevoia sa-si formeze un limbaj propriu, cu ajutorul caruia sa poata transmite, fara echivoc, propriile idei, specifice fiecarei discipline. Limbajul e constituit din concepte, exprimate, la randul lor, de termeni apropriati, care sa insereze cunostintele dobandite intr-un sistem bine inchegat, astfel incat acesta sa raspunda exigentelor mintii umane de a transmite aceste cunostinte. In domeniul medicinei, lexicul antic sau medieval nu mai corespundea noilor exigente create de descoperirile ultimelor secole. Astfel ca a fost nevoita sa creeze noi termeni (neologisme), care sa defineasca toate structurile anatomice, pana la minimele detalii, sa inventeze nume specifice pentru noile descoperiri structurale ale celulei sau tesuturilor. Biochimia a apelat la chimie, pentru a-si construi propriul vocabular. La fel s-a intamplat cu toate stiintele din sfera biologiei si medicinei.
          Multi termeni au fost substituiti cu altii mai expresivi sau fideli, pe masura cresterii volumului de informatie. Altii continua sa fie “costruiti” din cei vechi, astfel incat exprimarea sa se faca pe cat posibil precis si fara echivoc. Aceasta este una din caracteristicile limbajului stiintific modern si desemneaza evolutia sa dinamica.
          Multi termeni stiintifici sunt derivati din limbile latina sau greca, altii provin din limba engleza. Folosirea computerului a facut ca si tarile asiatice sau africane, care au limbi atat de diverse de cele europene, sa poata avea acces la informatie. Conditia este ca terminologia stiintifica sa fie comuna si unanim acceptata. Intalnirile la nivel mondial ale oamenilor de stiinta au si aceasta functiune: de a aduce la cunostinta folosirea de noi termeni, creati din necesitati de cercetare de catre cei ce lucreaza in acest domeniu independent unii de ceilalti.
          Un lexic comun si acceptat de toti este, deci, o exigenta fundamentala pentru progresul stiintific, facand posibila comunicarea intre oamenii de stiinta la nivel mondial. In acest context, neologismele sunt absolut necesare progresului stiintei si comunicarii cunostintelor achizitionate.
          La fel de importanta este si evitarea echivocului in transmiterea acestor cunostinte, in alte cuvinte, evitarea alterarii – voluntare sau nu – a termenilor unanim acceptati. Cu toate acestea, se intampla sa asistam la manipulari lexicale si semantice ale unor termeni, datorate unor motivatii straine stiintei. Daca fenomenul este general intalnit in lumea stiintifica, el este mai pregnant in domeniul eticii; bioetica se vede asaltata de astfel de situatii conflictuale, promovate de motivatii ideologice, politice, economice sau chiar stiintifice.
 
 
 
          Lectia lui Orwell
 
          Cuvintul a fost dintotdeauna folosit si pentru a masca adevarul. Eufemismul este un exemplu tipic de ascundere a adevarului, fiind definit drept o “figura retorica ce consista in substituirea expresiilor crude si realiste cu altele de o nuanta mai atenuata” (Dizionario Garzanti 1985). Sau reprezinta “substituirea unei expresii specifice si obisnuite cu una atenuata sau alterata” (Devoto-Oli 1987). Aceasta pratica se intalneste in fiecare zi, dobandind uneori chiar caracteristicile unei calitati, mai ales in politica si diplomatie. Alteori, e folosita de avocati, pentru a-si apara proprii clienti.
          Fiecare cuvant are o semnificatie a sa, desemnand un obiect, un sentiment, un timp, o stare, si este comuna atat celui care o exprima, cat si celui care o aude. Cu ajutorul cuvintelor reusim sa ne intelegem. Se obisnuieste insa sa se foloseasca si cuvinte cu sens manipulat, pentru a ascunde total sau partial o realitate incomoda, pentru a exercita sensul de putere asupra altora sau pentru a induce acceptarea unei pozitii altminteri inacceptabile. Uneori, manipularea e un simptom de dereglare a constiintei, alteori transmite realitati ce produc teama, uneori indulcesc continuturi delicate, alteori au scopul de a manipula mintea cuiva (Chase 1966).
          In toate epocile, omul s-a folosit de limbaj pentru a impartasi adevarul sau minciuna. “Vai de cei ce zic raului bine si binelui rau, celor care amesteca intunericul cu lumina si lumina cu intunericul”, se exrpima Profetul Isaia (5,20). Dintotdeauna, cei puternici s-au folosit de limbaj pentru a-i domina pe semenii lor. Stiinta insasi e un domeniu de putere, iar manipularea prin limbaj este o forma de exercitare a acesteia impotriva celor care acorda mare credit stiintei.
          Cu timpul, minciuna a devenit insuficienta. S-a apelat astfel la ceea ce Orwell numea, in opera sa 1984, “neo-limbaj” (Orwell 1967). In simbolismul fantastic al lui Orwell, lumea e impartita in trei mari state, doua aflandu-se in continuu razboi intre ele. Oceania este societatea guvernata dupa principiile lui Socing, adica socialismul englez, bazat pe autoritatea incontestabila a sefului harismatic, Big Brother. Arma de care dispune pentru a stapani mintile supusilor sai este asa-zisul “neo-limbaj”, un sistem lingvistic elaborat arbitrar de specialisti si in care fiecare termen dobandeste semnificatii direct legate de ideologia de partid. Prin aceasta noua limba, supusii nu pot accepta altceva decat principiile si valorile impuse de clasa dominanta. “Scopul neo-limbajului nu era doar acela de a furniza un mijloc de expresie privind viziunea asupra lumii si pentru a exprima atitudini mentale proprii supusilor Socing-ului, ci mai ales acela de a face imposibila orice alta forma de gandire” (Orwell, cit., p.315). “Arheo-limbajul” era limba folosita inainte de Socing; era destinata sa dispara, dupa ce va fi substituita de “neo-limbaj” (Orwell, cit., p. 325).
          Manipularea limbajului poate fi motivata nu doar de putere, ci si de frica, cum se exprima scriitorul italian Italo Calvino, in eseul sau L’antilingua (1965). Nu e de ajuns sa-ti manifesti puterea asupra semenilor tai; e nevoie sa-i si “posezi”. In acest context, “cuvintele-adevar” sunt abrogate si inlocuite de “cuvinte-minciuna”, care sa exprime continuturile de constiinta specifice culturii dominante.
          Din aceasta, ia nastere o informatie distorsionata, manipulata de o contra-informatie. Pentru a face distinctia, e nevoie de o buna cunoastere a adevarurilor stiintifice si a adevarurilor despre om, stimuland simtul critic al fiecaruia.
 
 
          Bioetica, susceptibila de echivocuri semantice
 
          In bioetica, manipularile prin limbaj sunt destul de frecvente. Cand se profileaza un conflict, se recurge cu usurinta la manipularea de termeni, la eufemisme, la pervertirea semantica a unor termeni, rezultatul fiind inducerea in eroare a celor “profani”.
          Un exemplu eclatant il constituie conflictul dintre asa-zisa “bioetica a limitei” si “bioetica scopului”. Prima se refera la principiul exprimat de Callahan: “nu tot ceea ce e tehnicamente realizabil este si eticamente permis”. In schimb, bioetica scopului afirma ca daca in ducerea la indeplinire a unui proiect biomedical se prospecteaza un scop utilitar, e justificat sa fie dus pana la capat, e “bioetic” acceptabil. Alaturarea celor doua expresii nu face altceva decat sa denatureze sensul insusi al bioeticii, care este o “stiinta a limitei”.
          Un alt exemplu il constituie extrapolarea termenului de “sanatate”. In multe state europene, expresia de “sanatate a mamei” concureaza in a justifica avortul, chiar daca acesta din urma inseamna suprimarea unei vieti umane. Sau, pentru promovarea “sanatatii psihice”, se justifica mutilarea organelor genitale ale transsexualilor. Prin acelasi tip de eufemism, notiunea de “act medical” a fost largita, motivandu-se moralitatea chirurgiei estetice, a fecundatiei artificiale, a uterului de imprumut etc. Ca sa nu mai vorbim de manipularea conceptului de “sanatate reproductiva”, care, mai nou, nu mai inseamna un complex de interventii menite sa promoveze conditiile optime (fizice, psihice, socio-economice, ambientale) pentru conceptie, gestatie si nastere, ci controlul nasterilor prin contraceptie, sterilizare, avort (Faundes – Hardy 1995; Becker – Robinson 1998).
          De la aceasta intelegere a “sanatatii”, s-a ajuns usor la uzul distorsionat al locutiunii “drepturi reproductive”, asa cum s-a constatat la Conferirtele Internationale de la Cairo (1994) si Pechin (1995)(Vega Gutiérrez 1998).
          In mod normal, prin “drepturi reproductive” ar trebui sa se inteleaga refuzul lipsei de respect fata de femeie sau barbat din partea celor care impun legi sau politici de control demografic, lezand libertatea individuala in acest sector. Aici intram in sfera drepturilor omului universal recunoscute. Dar daca, asa cum s-a constatat, prin “drepturi reproductive” se intelege recunoasterea libertatii de a-si alege propria sexualitate si reproducere, fara respectul vietii fizice a altei persoane umane, o astfel de lectura nu poate fi impartasita. E stupid sa te declari in favoarea drepturilor omului si, in acelasi timp, sa privezi o persoana umana de un drept fundamental, cel mai important: dreptul la viata. De fapt, la cele doua Conferinte Internationale, sensul locutiunii “drepturi reproductive” a fost tocmai acesta: dreptul la avort liber, gratuit si sigur; dreptul de a avea un fiu cu ajutorul tehnicilor de fecundatie artificiala; dreptul la sterilizare si de recurs la tehnici contraceptive-abortive.
          E evident ca, in aceste cazuri, manipularea semantica a unor termeni e ghidata de o viziune liberala radicala si utilitarista asupra sexualitatii si procreatiei si ca domina o conceptie reductiva, sexual-genitala, despre feminitate.
 
 
          Pre-embrion si contraceptie de urgenta
    
          Ca si in unele din cazurile de mai sus, victima a manipularii lingvistice este embrionul uman. De curand, s-a introdus neologismul pseudo-stiintific de “pre-embrion” (adica embrionul uman in primele 14 zile de viata) (Mc Laren 1986). Termenul a fost inventat pentru a facilita experientele pe embrioni, fara a intra sub incidenta legii, care tuteleaza viata embrionului uman.
          De altfel, chiar cei care au operat o astfel de dihotomie in interiorul procesului evolutiv al embrionului uman isi dau seama de caracterul artificial al acestui fapt, care nu se gaseste in nici un manual de embriologie. Distinctia este cu totul nestiintifica.
          Se poate citi in faimosul Raport Warnock: “Intrucat temporizarea diverselor stadii de dezvoltare e critica, o data ce procesul e initiat, nu exista un stadiu particular al procesului de dezvoltare care sa poata fi considerat mai important decat altul; toate sunt parti ale unui proces continuu si daca vreunul dintre stadii nu are loc normal, la momentul potrivit si in secventa exacta, dezvoltarea ulterioara inceteaza (…). Biologic vorbind, este imposibil sa identificam vreun stadiu in dezvoltare dincolo de care un embrion in vitro n-ar trebui tinut in viata” (Warnock 1984, pp. 58-69).
          Insa asa-zisa “bioetica a scopului” are nevoie sa justifice cum cercetarea stiintifica trebuie sa dispuna liber de embrionii umani. Iata ca, inca o data, limitele impuse de bioetica sunt depasite cu ajutorul minciunii: nu se mai vorbeste de embrionul uman, ci de “pre-embrion”, justificand astfel experientele de cercetare stiintifica asupra unei “materii vii”, iar nu a unei persoane umane.
          Inrudit cu acesta, a fost creat un alt neologism: “contraceptie de urgenta”, pentru a desemna un intreg de practici la care se recurge dupa un raport sexual, pentru a impiedica dezvoltarea unei eventuale sarcini. Drept sinonime, se utilizeaza si expresiile: “contraceptie post-coitala” sau “pilula de a doua zi”. Cata vreme insa mecanismul de actiune a acestor produse consta in a impiedica dezvoltarea embrionului, facand imposibila nidatia, e clar ca nu pot fi numite « contraceptive ». Caci, de fapt, “contraceptia de urgenta” are un efect anti-nidatoriu, ceea ce nu inseamna contraceptie; produsul se numeste anti-gestativ sau “interceptiv” sau abortiv, caci fecundatia a avut loc!
          Pentru a se putea sustine semantic expresia “contraceptie de urgenta”, au trebuit modificate alte doua concepte: cel de contraceptie si cel de graviditate. Daca sarcina incepe nu in momentul fecundatiei, ci in cel al nidatiei, “contraceptia de urgenta” nu mai este un abortiv, ci un contraceptiv. Numai ca termenul insusi de “contraceptie” inseamna “impotriva fecundatiei”. E imposibil de inteles, insa, cum poate fi impiedicat ceva ce a avut deja loc, in acest caz, fecundatia (Scotson 1995). Din acest motiv, “termenul de contraceptie de urgenta este un echivoc. Ar trebui sa se vorbeasca de interceptie de urgenta sau de intrerupere de sarcina de urgenta”  (Rahwan 1995). « Pilula de a doua zi » nu este altceva decat un abortiv. La fel si steriletul.
 
 
          Ideologia genului
 
          La aceeasi Conferinta Internationala de la Pechin (1995), s-a operat o alta substitutie manipulatorie de termeni: s-a propus utilizarea termenului “gen” (gender) in locul termenului “sex”. La prima vedere, substitutia pare sa fie bine intentionata. De fapt, ascundea o tendinta discutabila, cu repercursiuni antropologice si etice grave: tentativa de a sterge diferenta biologica dintre cele doua sexe – masculin si feminin --, pentru a reduce sexualitatea la un fapt exclusiv cultural. Cu alte cuvinte, conform ideologiei “genului”, a fi barbat sau femeie nu mai este rezultatul inclusiv al structurii biologice a individului, ci doar influenta culturii si a societatii; ca si cum caracteristicile masculine sau feminine n-ar face parte din patrimoniul naturii persoanei.
          Intre determinismul biologic si cel socio-ambiental, ideologia “genului” opteaza pentru acesta din urma. Feminitatea, masculinitatea, heterosexualitatea si maternitatea n-ar fi altceva decat roluri pe care societatea, in mod arbitrar, le-a atribuit unora sau altora. Altfel spus, persoana umana este libera sa aleaga, dincolo de conditionarea biologica, sexul de apartenenta si orientarea sexuala: masculina, feminina, transsexuala, homosexuala masculina sau homosexuala feminina. Prima consecinta grava a acestei manipulari este imposibilitatea de a mai considera transsexualismul o deranjare a identitatii de gen, iar homosexualitatea, o dezorientare sexuala. In acest context, unii au considerat homosexualitatea un fel de “al treilea sex” (de Beauvoir 1984), iar nu o patologie susceptibila de tratament.
 
 
          Intre calitatea vietii si selectie
 
          O expresie mai veche, susceptibila de manipulare, este aceea de “calitate a vietii”. Aceasta a fost, de multe ori ideologic, contrapusa celei de “sacralitate a vietii”, incarcandu-se astfel cu o conotatie evident echivoca.
          Atunci cand se recurge la diagnosticul prenatal, cu motivatii zise “preventive”, problema calitatii vietii este ridicata in sens selectiv; se ia in discutie “calitatea vietii” parintilor, in defavoarea “sacralitatii vietii” embrionului. Daca in urma diagnosticului prenatal se identifica boli congenitale grave, preventia are drept rezolutie avortul (Jenkinns1977; Galjaard 1987; Fessas 1987; Senecal 1989).
          In mod asemanator se pune problema atunci cand se identifica un fat subdezvoltat sau malformat: judecata asupra “calitatii vietii” se face in termeni economici; adica se apreciaza eventualele interventii disproportionate fata de posibilele rezultate. Adesea, ecuatia: a interveni/ a nu interveni se rezolva, in baza principiului calitatii vietii, prin aplicarea unor sofisticate formule matematice, intre beneficii si costuri pe care societatea le-ar investi in acesti copii. E clar ca intra in joc valori incomparabile intre ele, adica aceea a vietii unei persoane si costurile economice. Aici, clarificarea termenilor e absolut necesara. Acelasi discurs se face si in cazul bolnavilor terminali. Daca se pune in balanta conceptul de “calitate a vietii” cu cel de “beneficiu”, e clar ca suntem tentati de optiuni eutanasice.
          Desigur, lista manipularilor lexicale ar putea continua. Un domeniu fascinant este cel al clonarii umane, la care nu ne vom referi acum.
 
 
          Asadar…
 
          Avand in vedere ca lumea stiintifica a facut eforturi considerabile pentru a crea un limbaj stiintific acceptat de toti, credem ca e necesar sa semnalam eventualele manipulari, operate din motive ideologice sau economice, nicidecum stiintifice. Aceste manipulari au scopul de a deruta opinia publica, chemata adesea sa se exprime in chestiuni destul de importante, mai ales atunci cand o lege poate tutela sau atenta la demnitatea persoanei umane sau la integritatea patrimoniului genetic al umanitatii. Ar fi bine ca oamenii de stiinta sa uzeze de termeni clari, care sa corespunda adevarului stiintific (adica verificat de fapte), si sa nu compromita mostenirea lui Galilei, manati de orice fel de alte interese. Cine e crestin are datoria sa revendice respectarea adevarului stiintific si sa nu se lase sedus de orice fel de interpretare zisa “stiintifica” doar pentru simplul fapt ca e formulata de oameni de stiinta. Si intrucat bioetica este o stiinta “a intervalului” sau “a limitei”, sa nu o compromitem la numai treizeci de ani de la nasterea sa. Cercetarea stiintifica este indispensabila: este forma cea mai inalta a activitatii omului. De aceea, ar trebui sa fie libera de orice fel de ideologie. Manipularea lexicala si semantica nu serveste progresului stiintei, ci il compromite.    
 
 
 
 
 
 
 
 
          Bibliografie
 
 
          1.Becker S. – Robinson J. C., Reproductive Health Care: Services Oriented to Couples, in International Journal of Gynaecology and Obstetrics, 1998, 61 (3), pp. 275-281;
          2.Chase J., Il potere delle parole, Bompiani, Milano 1966;
          3.Devoto-Oli, Il Dizionario della Lingua Italiana, Selezione dal Reader’s Digest, Milano 1987;
          4.de Beauvoir S., Secondo sesso, Il Saggiatore, Milano 1984 ;
          5.Faundes A. – Hardy E., From Birth Control to Reproductive Health, in International Journal of Gynaecology and Obstetrics, 1995, 49 (1), pp. 55-62;
          6.Fessas P., Prevention of Thalassaemia and Hemoglobin S. Syndromes in Greece, in Acta Haematologica, 1987, 78 (2-3), pp. 168-172;
          7.Galjaard H., Fetal Diagnosis in Inborn Errors of Metabolism, in Baillière’s Clinical Obstetrics and Gynaecology, 1987, 1 (3), pp. 547-567;
          8.Jenkinns T. et al., Tay-Sachs Disease Screening and Prevention in South Africa, in South African Medical Journal, 1977, 51 (4), pp. 95-98;
          9. Mc Laren, Prelude to Embryogenesis, in The Ciba Foundation, Human Embryo Research: Yes or No?, Tavistock, London 1986, pp. 5-23;
         10. Orwell G., 1984, Mondadori, Milano 1967;
        11.Rahwan R. G., Morning-after Birth Control, in Lancet, 1995, 346, p. 252;
         12.Scotson J., Emergency Contraception. Use of the Term is Erroneus, in British Medical Journal, 1995, 311, pp. 762-763;
         13.Senecal J. et al., Infantile Mortality in Ile-et-Vilaine (1970-1986), in Archives Francaises de Pèdiatrie, 1989, 46 (6), pp. 451-458 ;
         14.Vega Gutiérrez A. M., Los derechos reproductivos en la sociedad postmoderna : una defensa o una amenaza contra el derecho a la vida ?, in Vidal Martinez J., Derechos reproductivos y tecnicas de reproduccion asistida, Ed. Comares, Granata 1998, pp. 1-52; citat de Di Pietro M. L. – Fiori A., Manipolazioni lessicali e semantiche in bioetica, in Zaninelli S. (coord.), Scienza, tecnica e rispetto dell’uomo. Il caso delle cellule staminali, Vita e Pensiero, Milano 2001, pp. 123-141.
       
 

Căutare

Instagram

    5 X 1000

    Reportaje EORI

    Catedrala Neamului

    construimcatedrala.ro

    Tinerii ortodocși

    Nepsis

    Vă Recomandăm

    Numărul total de vizitatori

    10602863