Excursia de după examene

Într-o zi însorită de vară mediteraneană, duminică 11 iulie 2010, un grup de tineri Nepsis din Roma și împrejurimi au organizat o excursie la Viterbo, oraș situat la 80 de km de Roma spre nord-vest.

La Paraclisul Episcopal cu hramul Sfântul Calinic de la Cernica din cadrul Centrului Universitar și Cultural Român din Viterbo unde slujește părintele Vasile Bobiță, tinerii cu participat la Sfânta Liturghie.

În cuvântul de învățătură rostit de părintele Vasile după citirea Sfintei Evanghelii și la încheierea slujbei, a îndemnat tinerii oaspeți să-și dăruiască viața și tinerețea lui Dumnezeu creatorul și stăpânitorul a toate cele văzute și nevăzute și să fie modele de viață creștină într-o lume a provocărilor de tot felul.

Masa de prânz a fost oferită de credincioșii care aparțin de Paraclis, undeva intr-un colț de pădure din apropierea lacului Vico.

Lacul Vico situat în apropiere de Viterbo constituie un loc de atracție deosebit datorită frumuseții zonei muntoase unde este așezat lacul,  datorită bogăției reliefului și faunei variate. Din anul 1982 atât lacul de origine vulcanică cât și o bună parte a zonei din preajmă au fost declarate rezervație naturală.

După-amiază, tinerii au călătorit pe jos cale de doi kilometri până la marginea lacului și aici s-au oprit câteva ceasuri pentru a se odihni, a comunica sau a se juca cu mingea în apă și pe țărm.

Diacon Gheorghe

O zi de vacanță cu Nepsis

 În zi de sărbătoare și de vacanță pentru elevi, duminică 13 iunie 2010 ,un grup de tineri de la parohia Întâmpinarea Domnului din Civitavecchia au făcut o excursie la Cascata delle Marmore.

Tinerii odată ajunși la poalele cascadei au poposit pentru a admira frumusețea peisajului. După ce au făcut numeroase fotografii în spațiul natural superb, ei au început să urce pe traseele din incinta parcului și au vizitat  grotele așezate de o parte și de alta a potecilor.

Către amiază, tinerii au coborat la poalele cascadei, unde  s-au mai destins cu câteva activități sportive. În drumul către casă, nu departe de cascada se află orașul Terni, unde de ani buni este formată parohia ortodoxă cu hramul Sfânta Cuvioasă Parascheva. Aici, tinerii au avut ocazia să se închine la mai multe moaște de Sfinți: Sf. Ier. Vasile cel Mare, Sf. Mc. Mina, Sf. Ier. Nicolae, Sf.Ioan Hozevitul, Sf. Haralambie, Sf. Mihail Mărturisitorul și la Acoperământul  Sfintei  Cuvioase Parascheva de la Iași. La acestă biserică s-au întâlnit cu câțiva  credincioși prezenți la acea ora în lăcașul de cult. Spre seară tinerii s-au întors  acasă cu dorința de a mai reveni în aceste locuri deosebite si cu alti tineri Nepsis din celelalte parohii românești din Roma și împrejurimi.

Mihai Motfolea, Nepsis Civitavecchia

„Festivalul Bucuriei de la Roma, la a II-a ediție”

 La sfârşitul săptămânii trecute, în parcul sediului Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, rugăciunea, bucuria şi prea plinul sufletului şi-au dat întâlnire cu românii care trăiesc în Peninsulă. „Festivalul Bucuriei” a marcat „Duminica Părinţilor şi Copiilor”, serbată de anul trecut în toată Biserica Ortodoxă Română, în prima duminică ce urmează datei de 1 iunie, ca urmare a unei hotărâri a Sfântului Sinod din februarie anul trecut.

 „Festivalul Bucuriei” a fost organizat de Frăția NEPSIS a Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, care reuneşte copiii şi tinerii ortodocşi români de pe cuprinsul Italiei şi s-a desfăşurat pe parcursul a două zile (sâmbătă 5 iunie, respectiv duminică 6 iunie a.c.).

Festivalul a fost deschis sâmbătă, la orele 15, prin cuvântul de bun venit al Preasfinţitului Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei.

Prima zi de festival a fost dedicată adolescenţilor, la care s-au prezentat grupuri de tineri de la parohiile din Roma și din împrejurimi precum și de la alte parohii, de mai departe. Dintre aceştia din urmă, s-a remarcat printr-o râvnă deosebită grupul reprezentând parohia „Înălţarea Sfintei Cruci” din Torino, ai cărui membri au bătut cale de 800 km pentru a-i încânta pe cei veniţi sâmbătă la Episcopie.

În cele 4 ore cât au durat reprezentaţiile grupurilor de tineri, într-o atmosferă deodată solemnă şi relaxată, s-au interpretat cântări liturgice, s-au rostit rugăciuni, s-au intonat poezii religioase, patriotice ori care vorbesc despre frumuseţea sufletului românesc, s-a cântat muzică populară. În cazul tuturor grupurilor s-a văzut interesul deosebit al tinerilor acordat acestui eveniment şi, mai ales, intenţia lor de a nu pierde din vedere aspectul duhovnicesc al manifestării. În acest sens s-au remarcat tinerii de la parohia „Botezul Domnului” din Monterotondo, care înaintea prezentării poeziilor şi cântecelor pregătite au rostit Crezul, reamintind celor prezenţi că anul acesta este dedicat de Biserica noastră Crezului ortodox şi Autocefaliei româneşti. La capitolul cântece şi dansuri populare, ca şi anul trecut, au excelat tinerii de la parohia „Sfântul Apostol Andrei” din Ladispoli, care i-au încântat pe toţi nu doar prin programul atent pregătit, dar şi prin frumuseţea costumelor populare.

  Diplome şi cărţi pentru toţi participanţii

 Festivalul Bucuriei a continuat duminică dimineaţă, cu Sfânta Liturghie, săvârşită în aer liber de Preasfinţitul Siluan. Printre cei prezenţi s-au numărat toţi participanţii la Festival, copii şi adolescenţi, care au înfrumuseţat rugăciunea cu glasurile şi chipurile lor.

Imediat după Sfânta Liturghie, copiii şi-au intrat în rolul de artişti, aducând şi mai multă lumină în parcul scăldat de soarele mediteranean.

După ce n-a mai rămas nimic de spus, adică după ce copiii au spus toate poeziile, şi au cântat toate cântecele pe care le ştiau, fie ele în limba română sau în limba italiană, Preasfinţitul Părinte Siluan a oferit tututor micilor artişti diplome de merit, iar celor prea mici ca să urce în acest an pe scenă, cât şi celor hotărâţi să participe la anul, le-a oferit diplome de participare. Pe lângă aceste diplome, pe care le-au primit şi adolescenţii în ziua precedentă, Episcopia a oferit tuturor şi câte o carte de folos duhovnicesc, adaptată vârstei fiecărui participant.

După-amiază, la finalul întâlnirii, a fost inaugurat Fondul de Carte pentru Copii al Episcopiei Italiei, constând în volume de literatură și poezie românească dăruite de biblioteca „Academiei di Romania” de la Roma și de Biblioteca Națională, la care s-au adăugat alte cărți cu conținut religios, achiziționate de către episcopie. Cărţile vor putea fi împrumutate de către doritori.

 Organizare excelentă

  Încă un lucru ce mai merită amintit cu privire la ediţia de anul acesta a Festivalului Bucuriei se referă la excelenta organizare a evenimentului, în care s-au implicat tinerii de la mai multe parohii de la Roma, precum și credincioşii care participă duminică de duminică la slujbele de la Episcopie. Astfel, pe lângă amplificarea sonoră de o calitate ireproşabilă, care a făcut ca vocile cristaline ale tinerilor să răsune în toate împrejurimile, cei prezenţi au avut la dispoziţie, de asemenea, gustări, sucuri, apă oferite de credincioşi darnici, care au dorit să înfrumuseţeze prin jertfa lor această întâlnire.

Deşi încă nu este oficial, Festivalul Bucuriei, ediţia din 2011 se va desfăşura la Torino. (N.P.)

 „Faptul de a fi credincios înseamnă şi un mod frumos de a trăi viaţa de zi cu zi”

 În cuvintele de învăţătură rostite atât sâmbătă cât şi duminică, Preasfinţitul Părinte Siluan a subliniat cât de importante şi necesare sunt aceste întâlniri de suflet pentru tinerii și, în general, pentru românii din străinătate, care nu sunt doar „forţă de muncă”, ci, mai presus de toate sunt persoane cu o credinţă şi o identitate care trebuie să-şi găsească locul de manifestare şi co-împărtăşire. Preasfinţitul Siluan a mai spus că „faptul de a fi credincios înseamnă şi un mod frumos de a trăi viaţa de zi cu zi, de a ne prezenta cât mai evlavioşi în Biserică şi cât mai demn în societate. Ori, prin evenimente precum acest Festival avem ocazia să redescoperim, să înmulţim şi să împărtăşim şi altora bucuria sfântă a credinţei ortodoxe şi a vieţii trăite cu nădejdea în Dumnezeu. Nici nu se putea întâmpla o coincidenţa mai bună, ca acest Festival să aibă loc în Duminica Sfinţilor Români, al căror exemplu dovedeşte cum se poate să aparţii unei comunităţi umane, în viaţa de aici, şi comuniunii veşnice a tuturor sfinţilor, în Împărăţia lui Dumnezeu”.

Adresându-se tinerilor, episcopul românilor din Italia a spus că prin implicarea lor în activităţile Bisericii, a parohiilor de care aparţin, ei au ocazia să-şi descopere şi să-şi înmulţească darurile sufleteşti cu care i-a înzestrat Dumnezeu. Astfel, „faptul de a fi român într-o ţară străină nu mai este un motiv de jenă ori descurajare, ci ocazia de a arăta şi altora lumina sufletului credincios românesc, pe care cu atâta delicateţe l-au şlefuit şi l-au înfrumuseţat părinţii, bunicii şi străbunicii noştri”, a mai spus Preasfinţitul Părinte Episcop Siluan, al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei.

 Ce este NEPSIS

 Diaconul Gheorghe Zavate, coordonatorul NEPSIS Italia: „E nevoie de multă răbdare în activităţile cu tinerii, dar, mai presus de toate, ei trebuie să te simtă ca pe unul de-al lor.”

 Federaţia Frăţiilor NEPSIS reuneşte tinerii ortodocşi români din Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale şi Meridionale şi este alcătuită din trei ”frăţii”, organizate pe lângă Arhiepiscopia Parisului, Episcopia Ortodoxă Română a Italiei şi Episcopia Ortodoxă Română a Spaniei şi Portugaliei.

NEPSIS s-a constituit la 13 noiembrie 1999 la iniţiativa Înalt Preasfinţitului Mitropolit Iosif. Numele NEPSIS, este un termen grecesc şi înseamnă trezie sau paza minţii. Ideea numelui asociaţiei a aparţinut Preasfinţitului Siluan, care pe-atunci era preot la Paris, responsabil cu tineretul. După cum reiese din saitul de prezentare (www.episcopia-italiei.it/nepsis), „alegerea acestui nume voia să sublinieze scopul asociaţiei: acela de a păstra aprinsă flacăra credinţei noastre sau de a trezi această credinţă printre cei tineri sau chiar cei mai puţin tineri”.

În Italia, Frăția NEPSIS este coordonată de părintele diacon Gheorghe Zavate, care a declarat că „resursele” principale pe care se mizează în dezvoltarea activităţilor constau în ataşamentul tinerilor faţă de comunităţile parohiale, entuziasmul specific vârstei şi dorinţa lor de a se implica în activităţi comune. „Ne-am dori foarte mult ca în fiecare parohie din Italia să existe comunităţi de tineri bine organizate. În multe parohii s-a şi reuşit acest lucru, tinerii demonstrând că, unindu-şi eforturile, pot fi în stare de lucruri demne de toată admiraţia, cum s-a văzut şi la Festivalul Bucuriei de anul acesta”, a spus diaconul Gheorghe Zavate, care, vorbind despre specificul lucrării cu tinerii a mai adăugat că „e nevoie de multă răbdare, de mult tact, de multă înţelegere în activităţile cu tinerii, dar, mai presus de toate, ei trebuie să-ţi simtă dragostea şi să te considere ca pe unul de-al lor. Adolescenţii din ziua de azi au un simţ al autenticului deosebit de ascuţit, nu-i seduci cu vorbe, nu le poţi intra uşor în suflet. Pe de altă parte, nu e adevărat că tinerii de azi nu mai au un simţ al valorii! Dimpotrivă! De multe ori îl depăşesc pe al adulţilor! Însă, e adevărat că unele lucruri trebuie spuse pe limba lor. Sunt şi multe greutăţi, însă ne bucurăm tot mai mult de sprijinul părinţilor parohi, care înţeleg cât de important este ca aceşti tineri să găsească în spaţiul Bisericii un loc de întâlnire şi dezvoltare spirituală, pentru că altfel, dată fiind dispersarea acestora, ar fi practic imposibil să se întâlnească unii cu alţii, să se cunoască şi să-şi înţeleagă bine identitatea.”

Diacon Nicolae

Episcopia Ortodoxă Română a Italiei

împreună cu NEPSIS ITALIA

Cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Episcop Siluan

vă invită la

-FESTIVALUL BUCURIEI- ediția a II-a

5-6 iunie 2010 – Roma, Sediul Episcopiei

-Sunt așteptați adolescenți și tineri ortodocși români din toată Italia-

PROGRAM:

Sâmbătă 5 iunie (dedicat tinerilor 14 – 25 ani)

14 /15:00 – Sosirea participanților

15:30 – Cuvânt de salut adresat participanților de către Preasfințitul Părinte Episcop Siluan  și   Deschiderea oficiala a Festivalului Bucuriei -

16:00 – ”Să facem cunoștință”

17:00 – Recital de poezie, cântec și muzică instrumentală susținut de tinerii participanți, dansuri, piese de teatru, scenete. (Rugăm pe cei care doresc să participe la recital sa se anunțe din timp pentru a putea fi prevăzuți în program)

19:00 – Gustare

19:30 – a. Moment de destindere în parcul Centrului Eparhial (activități sportive și jocuri)

              b. întâlnire cu măicuțele de la Mănăstirea Adormirea  Maicii Domnului (Centrul Eparhial)                

21:00 – Încheierea activităților

Duminică 6 iunie (dedicat copiilor 6 – 13 ani)

09:00 – Sfânta Liturghie arhierească  

Invităm pe toți copiii și tinerii care știu să cânte să dea răspunsurile la Sfânta Liturghie. Îndemnăm de asemenea pe toți participanții să se pregătească pentru a primi Sfânta Împărtășanie.

11:00 – Cântec și poezie religioasă

12:00 – Gustare

13:00  - Inaugurarea fondului de carte pentru copii al Episcopiei

              - Cântec  și poezie religioasă (continuare)

14:00 – Cuvânt de închidere

Program liber:  - timp de destindere în parcul centrului eparhial (activități sportive și jocuri)

                               – vizită la Catacombele

Cazarea se asigură pe cont propriu. Acolo unde există fonduri la parohie, se pot acorda ”ajutoare” copiilor fără  posibilități financiare. Vă recomandăm:

- Agriturismul Wheatcom (300 de metri de la centrul eparhial)

http://www.wheatcom.eu  Cell: 347 659 21 06; Tel: 067 138 30 53

- Casa del Pelegrino „Divino Amore” (4 km de la centrul eparhial).

http://www.divinoamoreroma.it/hotelcasadelpellegrino/index.html

Tel: 067 135 19 – legătură cu Autobuzul 044 până la Sediu, Via Ardeatina 1741 (Staţia SPREGAMORE)

Vă rugăm de asemenea să confirmaţi prezenţa la Sărbătoare prin e-mail (nepsis.italia@mitropolia.eu) precizând numărul de persoane care vor veni.

 Pentru detalii, vă rugăm să luaţi legătura cu:

Diaconul Gheorghe ZAVATE, Cell: 349 135 33 43

Florica ZAVATE, Cell: 340 243 32 97

Mail: nepsis.italia@mitropolia.eu

Icoana: o fereastră către cer

Cu toții știm ca icoana, pentru noi creștinii ortodocși, nu este doar o imagine oarecare, ci o comunicare vizuală a realității invizibile divine, manifestată  în timp și spațiu. Ea, printr-o reprezentare concretă ne face să ne simțim mai aproape de ceea ce se găsește în inima și sufletul nostru: Credința.

Doar de credem și cunoaștem viața sfinților, a Mântuitorului, persoană a Sfintei Treimi care a luat trup concret, putem să înțelegem importanța cinstirii pe care o aducem persoanei prezentate în acea imagine. Tocmai pentru a explica tuturor învățătura care o putem trage din sfintele icoane, parohia “Sfântul Mucenic Ignatie Teoforul” din Frosinone a organizat în perioada 9-13 mai o expoziție de icoane ortodoxe pictate pe lemn.

 La pregătirea acesteia au luat parte, pe lângă tinerii din Frăția Nepsis de la sus menționata parohie, si un grup omogen de credincioși, fiecare după propriile posibilități, care au reușit să demonstreze ca împreună se pot face lucruri minunate.

După muncă și răsplată, așa că duminica, 9 mai, la ora 18:00, la inaugurarea expoziției s-au cules roadele: multe persoane interesate să cunoască icoana ortodoxă, și oficialități precum Episcopul Catolic de Frosinone, Excelența Sa Mons. Ambrogio Sperafico, care a avut cuvinte de lauda pentru inițiativa întreprinsă. Reprezentant al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei a fost prezent Ieromahul Dionisie, Consilier Administrativ Bisericesc, care a explicat importanta icoanei în viața noastră de creștini.

Atmosfera icoanelor a fost întregită de corul parohiei ortodoxe din Roma “Înălțarea Sfintei Cruci” condus de diaconul Marian Jianu care a încântat publicul cu vocile și cântările deosebite, alese pentru această specială ocazie. Pictorii care au împrumutat prețioasele lor lucrări pentru acest eveniment sunt Mihaela și Marius Brăjincă din Fălticeni, Florina-Sebastiana Ionița din Sibiu, Marcela Ioana Vasi din Fiuggi și Alina Cotuna din Alatri.

Expoziția a fost un mare succes; am înțeles nu diferențele dintre noi – cum ați putea crede – ci asemănările, care sunt mult mai multe decât va imaginați pentru ca ne unește credința în Dumnezeu.

 Elena Rebeca Acasandrei  – Nepsis Frosinone 

La Moaștele Sfintei Mironosițe Salomeea

Duminică pe data 16 mai, credincioși din Roma, Napoli și Frosinone, alături de un grup de tineri Nepsis, au participat la Sfânta Liturghie săvârșită de Preasfințitul  Siluan împreună cu un sobor de preoți și diaconi, în Biserica Sfânta Maria Salomeea din orășelul Veroli, de lângă Frosinone.

 Sfânta Salomeea a fost mama Sfinților Apostoli Iacob și Ioan Evanghelistul, fii lui Zevedeu. Sfânta a fost una dintre femeile mironosițe care au asistat la Patimile  Mântuitorului și a fost mereu aproape de Maica Domnului, care era de altfel  verișoara sa. Tot ea este cea care anunța în dimineața zilei de Paști învierea Domnului.

Din vechi documente reiese că ea a ajuns pe teritoriul Italiei probabil cu Sfântul Petru ca să-și revadă fiul, pe Sfântul Ioan. Datorită vârstei înaintate și suferindă fiind, ea se retrage la Veroli unde începe a propovădui Evanghelia. A fost îngropată în localitatea Madonna degli Angeli unde în anul 1209 au fost descoperite moaștele sale de către Pio Tommaso.  Acesta a visat de mai multe ori pe Sfântul  Petru care i-a indicat locul unde sunt îngropate moaștele sfintei, într-un loc greu accesibil, în afara orașului. Mai multe persoane au săpat în acel loc până când le-au descoperit. În acel loc a fost ridicată o biserică închinată sfintei.

Și astăzi sub altar se poate vedea locul unde au fost descoperite moaștele. În aceasta biserică se găsesc moaștele a mai mulți sfinți și o ”Scară Sfântă”care are 12 trepte, iar la a-11-a treaptă este o mică bucățică din lemnul Sfintei Cruci. Pe aceasta scară credincioșii  urcă doar în genunchi. În această criptă situată sub altar se mai pot vedea fresce de prin anul 1210, de când a fost ridicată prima biserică și sarcofagul care a fost descoperit în secolul al XIII-lea.

Motfolea Mihai, Nepsis Civitavecchia

Cu Nepsis prin veacuri spre sfințenie

Rignano Flaminio este o mică localitate din provincia Romei, situată la kilometrul 38 al anticii străzi consulare Flaminia, într-o deosebit de frumoasă zonă verde, la poalele muntelui Sorate. În urmă cu cinci ani a luat ființă, pentru românii ortodocși care trăiesc pe aceste meleaguri, o parohie închinată Sfântului Proroc Ilie. Nu demult, din dorința și cu binecuvântarea Preasfințitului  Părinte Episcop Siluan, ea a fost transformată în schit, întrucât părintele Ștefan, neobositul păstorul al acestei obști creștinești, este ieromonah.

 În acest loc am poposit duminica trecută, pe 9 mai 2010, cu un grup de tineri de la Nepsis Italia, dornici de a ne ruga împreună cu credincioșii de aici și a vedea câte ceva din frumoasele bogății lăsate posterității, deci și nouă celor de azi, de primii închinători ”în Duh și în adevăr” care au trăit și s-au jertfit pe pământul acesta. Chiar biserica în care românii ortodocși participă la Sfânta Liturghie în fiecare duminică și sărbătoare mai importantă și pe care atât de frumos au împodobit-o în stil ortodox, este închinată sfinților Abondiu și Abondanțiu, un preot și un diacon, martirizați pe aceste locuri în timpul persecuției lui Dioclețian, în anul 304.  Ea a fost construită în secolul XI pe ruinele alteia mai vechi, din secolul VI, construită la rândul său peste un șir de catacombe, din care astăzi se poate vedea doar intrarea, sub altarul bisericii.

 Moaștele acestor doi sfinți, mutate în secolul X la Roma, în biserica Sfântul Bartolomeu din Insula Tiberina, au fost găsite în Catacombele Sfânta Teodora din Rignano Flaminio, împreună cu cele ale sfinților militari Ioan și Marcian,  proveniți se pare din Dacia, și ale sfintei Teodora, matroana romană care a înmormântat în catacombele sale mulți sfinți martiri.

După terminarea Sfintei Liturghii, catacombele au fost primul obiectiv la care părintele Ștefan ne-a condus. Aici am ascultat istoria locului, povestită de un bun cunoscător, profesorul  Sandro Marcorelli, președintele Asociației ”Pro Loco”, care ne-a și însoțit prin catacombe.

Spre ora 14, obosiți și flămânzi dar încântați în același timp de ceea ce văzusem, am mers în afara  orașului, ”la iarbă verde”, unde credincioșii din parohie ne pregătiseră mâncare. Ne-au ospătat cu multă dragoste și ne-au asigurat ca suntem bineveniți oricând dorim sa revenim la ei.

După ce ne-am odihnit puțin ascultând pe părintele Ștefan care le povestea tinerilor de ce a decis dânsul să devină călugăr, am plecat spre ultimul și probabil cel mai impresionant dintre obiectivele noastre: biserica Sfântul Silvestru de pe vârful muntelui Sorate.

Această frumoasă biserica în care se mai păstrează încă fresce creștine timpurii, este atestată documentar chiar din secolul V. Ea a fost construită peste un vechi templu închinat zeului Apollo. Tot în acest loc își aduceau jertfele lor și alte popoare păgâne dinaintea cuceririi romane: etruscii, falii și capenatii. După cum se păstrează prin tradiție orală, muntele Sorate, în trecut ”munte sfânt” pentru diverse popoare păgâne,  a fost sfințit într-adevăr în secolul IV prin prezența pe aceste locuri a Sfântului Silvestru, episcopul Romei (314-335). Se zice că el ar fi petrecut un timp într-o peșteră, nu departe de templul păgân, fugind de persecuția lui Dioclețian. Peste mai puțin de un secol, păstrându-se încă vie amintirea viețuirii sale acolo, creștinii construiesc o biserică în cinstea sa. Ceva mai târziu, monahii benedictini, atrași de frumusețea și sfințenia locului, se stabilesc aici și construiesc alte câteva mănăstiri în împrejurimi. Între aceștia, două persoane au rămas în amintirea locuitorilor: Nonos, amintit de Sfântul Grigorie Dialogul în scrierile sale, și Carlomanno, fiul lui Pipin cel Scurt, care renunță la tron și devine monah pe muntele Sorate. El va și renova mănăstirea veche.

Asemeni nenumăraților pelerini care de-a lungul secolelor au urcat muntele Sorate pentru a se închina Domnului și a se ruga împreună cu viețuitorii sfinți ai acestor locuri, tinerii Nepsis, însoțiți de părintele Ștefan și de alți câțiva credincioși din Rignano Flaminio, au urcat muntele, s-au rugat, au cântat Acatistul Învierii Domnului și alte tropare pascale, au admirat peisajul și sau bucurat împreună.

Prof. Florica Zavate

Sărbătoarea Portului  Popular Românesc

La prima sa ediție, Sărbătoarea Portului Popular Românesc ce a avut  loc la Roma, la Sediul Episcopiei pe data de 1 mai 2010, a fost un succes. Dorită de Preasfințitul Siluan pentru a da posibilitatea românilor din Peninsulă  să cunoască marea diversitate de costume și bogăția artistică ce o cuprind acestea,  manifestarea a reunit câteva sute de persoane, de la cele mai mici vârste și până la bătrânii care poposesc  momentan pe aceste meleaguri.

Cuvântul de bun venit a fost adresat participanților veniți din Roma și împrejurimi de către Preasfinția Sa, care a făcut o frumoasă introducere, subliniind valoarea artistică și culturală precum și importanța identitară ce o reprezintă costumele românești.

Programul a cuprins dansuri populare, prezentarea costumelor, poezii și cântece instrumentale. Un rol important l-au avut adolescenții și tinerii Nepsis care s-au exprimat frumos prin dansuri și prezentări de costume. Cu această ocazie a fost amenajată o expoziție de fotografii pe tema costumelor populare.

La finalul evenimentului Preasfințitul Siluan a înmânat diplome: pentru cel mai frumos costum, pentru cea mai frumoasă prezentare, pentru cei mai tineri participanți, etc.

Diacon Gheorghe Zavate

Vizită la muzeul Crypta Balbi şi pelerinaj la Biserica Sfinţilor Apostoli din Roma

 Am avut o după-amiază frumoasă sâmbătă  18 aprilie, întâlnindu-ne la destul de cunoscuta „groapă” cu ruine din Largo Argentina, unde își au refugiul şi sunt  întreţinute cu hrană destule pisici, unele dându-ne târcoale, până când ne-am adunat toate persoanele anunţate.

 Muzeul Cripta Balbi este un exemplu de aranjament muzeistic modern, realizat în preponderenţă de arheologii romani, şi care combină ruinele existente pe acel loc, acea Cripta Balbi de unde provine şi numele muzeului, urmate de diferite perioade de evoluţie, dar cu preponderenţă a perioadei antice şi a evului mediu numit de specialiştii occidentali „întunecat”, adică până în preajma anului 1000.

Numele criptei provine de la un consul (Balbus) al ultimei perioada a republicii, construit în anul 18 înainte de Hristos, deci ultimul an al existenţei oficiale a republicii, ţinând cont că începând cu anul succesiv, 17, Octavian Augustus se declară împărat. Cripta era doar o anumita parte a edificiului construit, care conţinea un teatru de dimensiuni mijlocii, un mare „peristil” – curte/grădină înconjurată de galerii cu coloane, către care se deschideau numeroase magazine, precum si o absidă auxiliară ce a funcţionat iniţial ca nimfeu, spaţiu întunecos şi umed tipic arhitecturii păgâne, care aducea cu spaţiul grotelor şi care va fi adăpostit spiritele nimfelor. Dar pe lângă perioada antică, muzeul ne prezintă un templu al lui Mitras, tipic sfârşitului antichităţii, precum şi numeroase obiecte ale perioadei creştine timpurii şi până spre sfârşitul primului mileniu, perioadă pe care noi – Ortodocşii – consideram ca la Roma exista o biserica întru totul asemănătoare bisericii noastre. Şi într-adevăr găsim multe fresce din biserici astăzi pierdute şi regăsite în zona învecinată muzeului, dar aflate în tot felul de subterane, între care frescele din diferite epoci ale bisericii S. Maria in via Lata şi câteva din biserica San Adriano, biserica construită în vechea Curie (Senat) a Romei.

 Găsim aici în muzeu scaune episcopale (catedre), cruci şi vase de cult, numeroase oale si podoabe, descoperim tipurile de scrieri din acea epocă precum şi numeroase reconstrucţii ale unei Rome ce ajunsese la dimensiuni ridicole în perioada evului mediu în comparaţie cu gloria antichităţii, datorate numeroaselor invazii barbare şi a numeroaselor epidemii.

Aflându-ne în jurul pieţei Veneţia, ne-am îndreptat spre biserica Sfinţilor Apostoli, oprindu-ne însă mai întâi la Chiesa del Gesu, biserica centrală a ordinului Iezuit, principalul ordin religios catolic ce a activat în perioada contrareformei în secolele XVI si XVII, însărcinat cu propaganda religioasă (catolică) şi cu misionarismul pe alte continente. Am văzut cu toţii aici o arhitectură de proporţii impresionante, din marmure colorate şi stucaturi aurite, imitând arhiteectura imperială antică combinată cu simbolurile creştine, şi uriaşul monument aurit închinat lui Ignazio di Loyola, principalul întemeietorul al ordinului. Ar trebui de asemenea să amintim iezuiţii au fost cei mai fervenţi susţinători ai subordonării faţă de Scaunul Papal şi cei ce au creat bisericile de rit grec unite cu Roma.

Biserica Sfinţilor Apostoli am găsit-o într-o stare similară, o arhitectură tipică barocă, deşi primele ei fundaţii precum şi aducerea moaştelor apostolilor sunt amintite a fi fost în sec VI. Odată cu căderea părţii orientale a imperiului Bizantin în posesia iniţial a Perşilor şi apoi definitivă în cea a Imperiului Arab, multe moaşte sunt aduse în Roma, printre care şi cele ale Sfântului Apostol Filip în secolul al VI-lea din oraşul Ierapolis (Turcia de azi) şi ale Sfântului Apostol Iacov Ruda Domnului din Tara Sfântă în secolul al IX-lea. Pentru a ajunge la locul unde odihnesc moaștele Apostolilor, trebuia  coborât în cripta de sub altarul central, unde într-un spaţiu amenajat în sec XIX după arta din catacombe, se află un mormânt de piatră unde este indicat că aici se găsesc moaştele sfinţilor, fără a le putea atinge sau vedea, precum  este în toate bisericile Apostolilor din Roma.

Vă invităm să refaceţi traseul nostru, precum şi la celelalte traseuri ce urmează să le urmăm cu tinerii Nepsis!

Maxim Danciu, student la Arhitectură – Roma

Tinerii Nepsis la Sărbătoarea de la Sediul Episcopiei în duminica a II-a după Paști

 În duminica ”Sfântului Apostol Toma”, la Sediul Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei de la Roma s-au întâlnit și anul acesta preoții și credincioșii din cele 20 de parohii ortodoxe române din Roma și din împrejurimi, pentru deja tradiționala Sfântă Liturghie de împreună-slujire cu Preasfințitul Părinte Episcop Siluan.

După terminarea acesteia, majoritatea participanților au rămas să servească prânzul ”la iarbă verde” în minunatul parc din incinta sediului Episcopiei. Această sărbătoare încărcată de parfum de primăvară a oferit tinerilor Nepsis ocazia revederii și petrecerii împreună timp de câteva ceasuri bune până după-masa târziu și ocazia cunoașterii altor tineri din parohiile romane care încă nu frecventează întâlnirile lor.

Au putut plănui astfel următoarele activități Nepsis, în special pelerinajele și festivalurile ce urmează să se desfășoare în perioada imediat următoare. Înainte de plecare au primit binecuvântarea Preasfințitului Siluan și invitația din partea Preasfinției Sale de a reveni la Sediu ori de câte ori doresc să stea împreună pentru discuții, pentru activități sportive sau pentru alte inițiative specifice vârstei lor.

Florica Zavate