Să cunoștem Roma
Vizită la muzeul Crypta Balbi şi pelerinaj la Biserica Sfinţilor Apostoli din Roma
Am avut o după-amiază frumoasă sâmbătă 18 aprilie, întâlnindu-ne la destul de cunoscuta „groapă” cu ruine din Largo Argentina, unde își au refugiul şi sunt întreţinute cu hrană destule pisici, unele dându-ne târcoale, până când ne-am adunat toate persoanele anunţate.
Muzeul Cripta Balbi este un exemplu de aranjament muzeistic modern, realizat în preponderenţă de arheologii romani, şi care combină ruinele existente pe acel loc, acea Cripta Balbi de unde provine şi numele muzeului, urmate de diferite perioade de evoluţie, dar cu preponderenţă a perioadei antice şi a evului mediu numit de specialiştii occidentali „întunecat”, adică până în preajma anului 1000.
Numele criptei provine de la un consul (Balbus) al ultimei perioada a republicii, construit în anul 18 înainte de Hristos, deci ultimul an al existenţei oficiale a republicii, ţinând cont că începând cu anul succesiv, 17, Octavian Augustus se declară împărat. Cripta era doar o anumita parte a edificiului construit, care conţinea un teatru de dimensiuni mijlocii, un mare „peristil” – curte/grădină înconjurată de galerii cu coloane, către care se deschideau numeroase magazine, precum si o absidă auxiliară ce a funcţionat iniţial ca nimfeu, spaţiu întunecos şi umed tipic arhitecturii păgâne, care aducea cu spaţiul grotelor şi care va fi adăpostit spiritele nimfelor. Dar pe lângă perioada antică, muzeul ne prezintă un templu al lui Mitras, tipic sfârşitului antichităţii, precum şi numeroase obiecte ale perioadei creştine timpurii şi până spre sfârşitul primului mileniu, perioadă pe care noi – Ortodocşii – consideram ca la Roma exista o biserica întru totul asemănătoare bisericii noastre. Şi într-adevăr găsim multe fresce din biserici astăzi pierdute şi regăsite în zona învecinată muzeului, dar aflate în tot felul de subterane, între care frescele din diferite epoci ale bisericii S. Maria in via Lata şi câteva din biserica San Adriano, biserica construită în vechea Curie (Senat) a Romei.
Găsim aici în muzeu scaune episcopale (catedre), cruci şi vase de cult, numeroase oale si podoabe, descoperim tipurile de scrieri din acea epocă precum şi numeroase reconstrucţii ale unei Rome ce ajunsese la dimensiuni ridicole în perioada evului mediu în comparaţie cu gloria antichităţii, datorate numeroaselor invazii barbare şi a numeroaselor epidemii.
Aflându-ne în jurul pieţei Veneţia, ne-am îndreptat spre biserica Sfinţilor Apostoli, oprindu-ne însă mai întâi la Chiesa del Gesu, biserica centrală a ordinului Iezuit, principalul ordin religios catolic ce a activat în perioada contrareformei în secolele XVI si XVII, însărcinat cu propaganda religioasă (catolică) şi cu misionarismul pe alte continente. Am văzut cu toţii aici o arhitectură de proporţii impresionante, din marmure colorate şi stucaturi aurite, imitând arhiteectura imperială antică combinată cu simbolurile creştine, şi uriaşul monument aurit închinat lui Ignazio di Loyola, principalul întemeietorul al ordinului. Ar trebui de asemenea să amintim iezuiţii au fost cei mai fervenţi susţinători ai subordonării faţă de Scaunul Papal şi cei ce au creat bisericile de rit grec unite cu Roma.
Biserica Sfinţilor Apostoli am găsit-o într-o stare similară, o arhitectură tipică barocă, deşi primele ei fundaţii precum şi aducerea moaştelor apostolilor sunt amintite a fi fost în sec VI. Odată cu căderea părţii orientale a imperiului Bizantin în posesia iniţial a Perşilor şi apoi definitivă în cea a Imperiului Arab, multe moaşte sunt aduse în Roma, printre care şi cele ale Sfântului Apostol Filip în secolul al VI-lea din oraşul Ierapolis (Turcia de azi) şi ale Sfântului Apostol Iacov Ruda Domnului din Tara Sfântă în secolul al IX-lea. Pentru a ajunge la locul unde odihnesc moaștele Apostolilor, trebuia coborât în cripta de sub altarul central, unde într-un spaţiu amenajat în sec XIX după arta din catacombe, se află un mormânt de piatră unde este indicat că aici se găsesc moaştele sfinţilor, fără a le putea atinge sau vedea, precum este în toate bisericile Apostolilor din Roma.
Vă invităm să refaceţi traseul nostru, precum şi la celelalte traseuri ce urmează să le urmăm cu tinerii Nepsis!
Maxim Danciu, student la Arhitectură – Roma