“Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.”

Episcopia Ortodoxă Română a Italiei

Centrul de Pelerinaje Sfinții Apostoli Petru și Pavel

PELERINAJ LA SFÂNTUL NICOLAE LA BARI

 

An de an, Sfântul Nicolae ne așteaptă iar și iar. Drumul de la Roma pare lung, dar trece repede, mai facem o pauză, mai se doarme câte un pic și trece repede noaptea. 

Dimineața ajungem la biserica noastră de la Bari unde ca de fiecare dată părintele Mihai ne așteaptă cu bucurie. Participăm la Sfânta Liturghie iar apoi plecăm în procesiune spre biserica care adăpostește moaștele Sfântului Nicolae. Fiecare merge cu bucurie spre Sfântul Nicolae, unii își lasă problemele și durerile să le rezolve cum știe mai bine Sfântul, pe când alții vin să-i mulțumească  pentru ceea ce sfântul deja le-a împlinit.

Bucuria trăită de fiecare e unică. Sfântul Nicolae n-a încetat niciodată să fie aproape de cei împovărați si osteniți.

 

PELERINAJ AL PAROHIEI DIN CERVETERI ÎN UKRAINA
 
 

     Un grup de pelerini din Parohia ”Sfinții Cuvioși Simeon și Amfilohie de la Pângărați” din Cerveteri, de la Parohia ”Înălțarea Sfintei Cruci” din Roma și din alte parohii din Roma, am avut binecuvântarea de a merge în pelerinaj în Ukraina, în perioada 7 – 10 martie. Pelrinajul a fost organizat de Centrul de Pelerinaje ”Sfinții Apostoli Petru și Pavel” al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei.

     În această binecuvântată călătorie am primit binecuvântarea sutelor de sfinți care s-au nevoit pe aceste meleaguri, vizitând Mănăstirea Goloseev, Mănăstirea Vedenskaia, Lavra Pecerska ( a Peșterilor) din Kiev, unde între sutele de sfinți cu moaște întregi și alți sfinți știuți și neștiuți, am simțit prezența sfinților noștri, de care ne apropie și legătura de sânge, respectiv Sfântul Petru Movilă, întemeietorul Academiei Teologice din Lavra Pecerska și de asemena Sfânta Teodora de la Sihla, ale cărei moaște, deși încă neaccesibile cinstirii credincioșilor, știm că se află acolo.

    Am făcut apoi popas la Mănăstirea Koreț unde ne-am bucurat de calda ospitalitate a maicilor care viețuiesc aici, după care ne-am învrednicit să intrăm la orele dimineții în Lavra Poceaev unde ne-am închinat icoanei Maicii Domnului făcătoare de minuni, care in fiecare zori de zi coboară din înaltul catapetesmei, pentru a da binecuvântare și vindecare celor care vin cu evlavie și nădejde, apoi ne-am închinat Maicii Domnului în locul în care Maica noastră s-a arătat și a rămas ca mărturie, imprimată talpa sfântului picior al acesteia. Am cinstit apoi moaștele Sfinților Cuvioși Iov și Anfilohie, întemeietorii acestei lavre și am vazut peștera în care Cuviosul Iov s-a nevoit.

    Am primit apoi binecuvântarea Sfintei Ana intrând în lacul tămăduitor și rece, ocrotit de rugăciunile acesteia, la Manastirea Sfânta Ana din apropierea Lavrei Poceaev.

Pelerinajul parohiei Moncalieri în Țara Sfântă
 
 
 
Cu ajutorul lui Dumnezeu, miercuri 7 martie s-a încheiat pelerinajul parohiei Moncalieri în Țara Sfântă. Mulțumim doamnei preotese Aurelia Dringo pentru organizarea exemplară a pelerinajului, pentru profesionalismul  și dăruirea ghidului nostru doamnei Dorit Karen cât și șoferului nostru Ibrahim.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

 

Pelerinaj în Țara Sfântǎ, a parohiei din Lodi

 

Cu  binecuvântarea Preasfințitului Părinte Episcop Siluan, Parohia Ortodoxă Română “Sfinții Trei Ierarhi” din Lodi, a organizat al patrulea pelerinaj in Țara Sfântă, cu un grup de 51 de persoane, în perioada 21-28 Februarie 2019.

Am dedicat primele zile Ierusalimului iubit și împrejurimilor, pe urmele Mântuitorului, ale Apostolilor, ale Maicii Domnului și ale Înaintergătorului. Am contemplat și noi în duh, pe Muntele Eleon, Înălțarea Domnului alături de Maica Sfânta, am prohodit la Mormântul Maicii Domnului, ne-am închinat la locul Înălțării la cer a Mântuitorului, pentru ca apoi, în Grădina Ghetsimani, să ne rugăm în biserica Tatăl Nostru și în Biserica Națiunilor, loc în care adesea Fiul lui Dumnezeu se retrăgea în rugăciune.

Locul nașterii Înaintemergătorului Ioan, în Ein Karem, a fost un alt popas duhovnicesc care ne amintește de iubirea și minunile lui Dumnezeu.

Mai apoi, am coborât în pustiul cel mai dinăuntru al Iudeei, pe Valea Chedeonului sau Valea Judecății, unde a viețuit Sfântul Sava cel Sfințit și unde a lăsat o Mânăstire de călugări cu reguli aspre. Am găsit, mai apoi, peștera magilor, unde azi odihnesc mame de mari sfinți ai primelor secole, ce au viețuit pe această vale pustie. Azi aici este manastirea Sfântului Teodosie cel Mare.

Tot între Ierusalim și Betleem, două orașe destul de apropiate, ne-am închinat în Biserica Păstorilor, locul unde au poposit păstorii în drumul lor după Steaua ce-i ducea la Peștera Minunată din Betleem. La Betleem am intrat în Grota Laptelui, un loc de odihnă pentru Maica Sfântă și Pruncul Său, în fuga lor spre Egipt. Apoi, am ajuns la Peștera Nașterii, loc plin de bucurie și binecuvântare.

Sâmbătă seara, am participat la Sfânta Liturghie la Mormântul Sfânt, unde sute de credincioși au intonat Tatăl nostru în limba română și s-au împărtășit cu bucurie deplină.

Duminica a fost scăldată de soare pe malul Iordanului și apoi, al Mării Moarte, spre seară fiind încântați de ciripitul și clopotele mănăstirii Sfântului Gherasim de la Iordan, un iubitor al animalelor.

Gândurile unui pelerin

 

"Vacanță plăcută", îmi spuneau colegii și cunoștințele cu câteva zile înainte de a porni la drum. Încercam să le explic că plecam într-un PELERINAJ: mergeam în Țara Sfântă! Le explicam, fără prea multă râvnă, cât este de mare diferența dintre o călătorie oarecare și un pelerinaj. Aș fi vrut să fiu mai convingătoare, să am mai multă ardoare în cuvinte...dar nu mă simțeam suficient de pregătită sufletește. Așteptasem o viață întreagă să ajung la Ierusalim, dar cu cât se apropia momentul plecării, cu atât mă gândeam că poate alții ar fi fost mai vrednici decât mine și ar fi apreciat mai mult ocazia de a vizita locurile sfinte.

În ciuda multor gânduri potrivnice, am pornit la drum cu 39 de persoane pe care practic nu le cunoșteam aproape deloc. Mă aștepta o săptămână întreagă de petrecut în compania acelor oameni. Eu, o singuratică anarhică, din clipa plecării ar fi trebuit să fac parte dintr-un grup și să pun un pic de-o parte egoul meu imens. Mă simțeam epuizată, eram obosită și apatică...nu reușeam să mă bucur de moment și dacă cineva m-ar fi întrebat în aeroport ce aș fi preferat între o vacanță și pelerinajul iminent, probabil aș fi răspuns ca o simplă vacanță nu ar fi stricat.

Nu știu exact ce anume, dar ceva s-a schimbat radical când am început să interacționez cu ceilalți. Mă simțeam bine, eram ca într-o familie și din momentul acela am avut certitudinea că oriunde aș fi mers cu grupul meu, aș fi fost în siguranță.

Așa mi-am început călătoria duhovnicească, cu nenumărate tulburări și îndoieli ce s-au șters îndată alături de sufletele minunate a camarazilor mei pelerini.