“Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.”

Episcopia Ortodoxă Română a Italiei

Centrul de Pelerinaje Sfinții Apostoli Petru și Pavel

Credincioșii de la Paraclisul Episcopal ”Sfântul Alexie Omul lui Dumnezeu” din Roma-Torre Spaccata în pelerinaj la Ierusalim

 

Cu ajutorul lui Dumnezeu, în perioada 19-26 februarie 2015, un numeros grup de  credincioși de la Paraclisul ”Sfântul Alexie Omul lui Dumnezeu” din Roma –Torre Spaccata, împreună cu părintele Gabriel Popescu și preoteasa Ioana, au fost în pelerinaj la Locurile Sfinte din Israel și Palestina. În toată acestă perioadă, noi, cei patruzeci de pelerini am trăit stări sufletești minunate, de mare emoție, căutând să mergem pe urmele pașilor Mântuitorului Iisus Hristos din Țara Sfântă. Ne-am bucurat de fiecare clipă, despovărându-ne de toată “grija cea lumească” și ne-am umplut inima și mintea de mareția și bogăția spirituală a acestor locuri. Nu sunt cuvinte care să poată reda măsura intensității trăirilor noastre, pentru că nu neapărat ceea ce vezi te copleșește acolo, cât mai ales ceea ce simți în aceste locuri unde Domnul S-a Născut, a vorbit oamenilor, a făcut minuni, a pătimit și a fost îngropat, iar mai apoi a Înviat.

Aterizarea la Tel Aviv a fost îngreunată de ploaia cu gheață și vântul puternic. Mă încearcă frica, dar mă uit la părintele Gabriel care stă liniștit și senin și mă gândesc că pentru rugăciunile sale Dumnezeu ne-a trimis înger păzitor și teama îmi dispare în scurt timp. În aeroport ne întâmpină părintele Roman. Veștile nu sunt prea bune. Cu o zi înainte a nins la Ierusalim și orașul este închis. Va trebui să schimbăm programul în speranța că vremea se va îmbunătăți. Ne întristăm, dar părintele Gabriel ne încurajează: “Frățiori, nu ne-a chemat Dumnezeu până aici să ne trimită înapoi cu sufletul nemângâiat! Aveți credință!”. Avem și bine facem! Vremea se îndreaptă curând și ne va însoți așa aproape tot timpul pelerinajului.

Lida, Ierihon, Nazaret, Bethlehem, Cana Galileii, Hozeva, Ierusalim sunt locuri care te cuceresc prin frumusețea, pacea, măreția și sfințenia lor. Și între ele trăiești clipe care îți intră și îți rămân cuibărite în suflet poate pentru toată viața!

La Marea Galileii am fost uimiti de splendoarea locului. Ziua era senină și marea, care cândva i-a înfricoșat pe apostoli este liniștită, pare adormită. Ne urcăm pe un vaporaș însoțiți de un alai de pescăruși.

Îmi arunc privirea pe țărm și încerc să-mi imaginez locul de acum două mii de ani. Oare ochii pământești ai Domnului s-au mângâiat de frumusețea și pacea care stăpânește aici? Dar oamenii - cum erau? Domnul trăia printre ei, iar oamenii erau oare conștienți de prezența Sa? Ori nu înțelegeau?!

La intrarea în “Sinagoga din Calcar alb” încerc să-mi ascut auzul. Aici Învățătorul a predicat și a făcut minuni, peste aceste pietre a răsunat glasul lui Hristos. Mângâi impozanta coloana albă, rămasă mărturie peste timp și mă gândesc că poate și mâinile tale Doamne au atins-o!

Ascult Liturghia de la miezul nopții din Biserica Învierii de la Sfântul Mormânt și inima mi se strânge cu durere înțelegând că n-am fost și nu voi fi niciodată vrednică de cinstea la care m-ai ridicat, să pot să mă împărtășesc cu Sfânt Trupul și Sângele Tău în acest loc al pătimirii Tale! Ochii mi umplu de lacrimi și zic din tot sufletul: iartă-mă Doamne, căci chiar dacă nu sunt trăitor al vremurilor acelea, prin păcatele mele mă amestec mulțimii care striga cerând moartea Ta! Momentul e răscolitor și amintirea lui s-a impregnat puternic în ființa mea.

Fiecare dintre noi trăiește în mod diferit aceste experiențe spirituale ale unui pelerinaj. Dar un lucru este cert: fiecare are ocazia să pătrundă și să înțeleagă că aici Hristos Domnul, Dumnezeu adevărat, S-a făcut om asemenea nouă pentru ca noi să ne putem îndumnezei! Pentru mine acest pelerinaj a fost uimitor și minunat! Cu ce m-am întors? Probabil ca mulți alții: cu dorul de a reveni și cu bucurii adunate în suflet pentru o viață.

Nu aș putea să închei fără să mulțumesc părintelui Roman pentru răbdare și împărtășirea cu noi a cunoștințelor sale; lui Mustafa, șoferul nostru, pentru că s-a dovedit a fi un însoțitor de nădejde; măicuțelor de la Așezământul Românesc din Ierihon pentru bunătate și vrednicie; doamnei preotese Ioana pentru blândețe și grijă și părintelui nostru Gabriel Popescu pentru împreuna-rugăciune, îngăduința și nu în ultimul rând pentru molipsitoarea lui bună dispozitie.

Mulțumim lui Dumnezeu pentru toate!

A consemnat: Cerasella Ponta

 

 

Mai multe fotografii găsiți aici