“Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.”

Episcopia Ortodoxă Română a Italiei

Centrul de Pelerinaje Sfinții Apostoli Petru și Pavel

Pelerini români din Italia pe urmele Sf. Ioan Iacob Hozevitul

 

" Fii pribegi ai ţării mele,

Necăjiţi printre străini,

Nu uitaţi menirea voastră

De români şi de creştini."

( Sf. Ioan Iacob )

 

31 ianuarie 2016, Mănăstirea Sf. Gheorghe din Hozeva - zi binecuvântată, loc batătorit de rugaciuni, nevoinţă, post şi de multă sfinţenie. Într-o astfel de zi ne-a învrednicit Bunul Dumnezeu, să păşim pe urmele Sf. Ioan Iacob Românul care s-a nevoit pe aceste locuri încărcate de atâta istorie.

"Sf. Ioan s-a născut pe 23 iulie 1913, în comuna Crăiniceni din județul Botoșani și a primit la botez numele Ilie. A rămas orfan de mic de amândoi părinții și a fost crescut de bunica. A urmat primii ani de scoală în satul natal, apoi gimnaziul la Lipcani (Hotin) și liceul la Cozmeni-Cernauti.

A fost primit cu multa dragoste în viața monahală de starețul Nicodim Munteanu, viitorul mitropolit al Moldovei și apoi al doilea patriarh al României. După satisfacerea stagiului militar, a devenit bibliotecarul Mânăstirii Neamț, iar apoi a predat literatura romana la seminarul de aici. La 8 aprilie 1936, noul stareț, arhimandritul Valerie Moglan (viitor arhiereu vicar la Iași), l-a tuns in monahism, primind potrivit pravilei călugărești, un nou nume, cel de Ioan. Naș și părinte duhovnicesc i-a fost ieromonahul Ioachim Spătarul, egumenul schitului Pocrov, unul din cunoscuții călugări moldoveni cu viață îmbunătățită.

Cu aprobarea mitropolitului Nicodim, în noiembrie 1936 tânărul monah s-a îndreptat, împreună cu alți doi călugări, spre Țara Sfântă. După doi ani petrecuți în pustiu, ajunge la Mânăstirea "Sfântul Sava”, unde se nevoiește timp de opt ani. În anul 1947 este hirotonit preot în Biserica Sfântului Mormânt și este numit egumen la Schitul românesc cu hramul "Sfântul Ioan Botezătorul“, din Valea Iordanului, pe care îl va conduce până în anul 1952.

În noiembrie 1952, Cuviosul Ioan Iacob Hozevitul, împreună cu ucenicul sau Ioanichie, a intrat în obștea Mânăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul din Pustiul Hozevei. În vara următoare se retrage într-o peșteră, numită Chilia Sfânta Ana, care ținea de Mânăstirea "Sf. Gheorghe Hozevitul“. Aici și-a petrecut ultimii ani, ducând o viață foarte aspră. Sfântul Ioan Iacob Hozevitul a trecut la cele veșnice pe 5 august 1960, la vârsta de 47 de ani. A fost înmormântat de Amfilohie, egumenul Mânăstirii Sfântul Gheorghe, în peștera care-l găzduise în ultimii ani de viață.

Timp de 20 de ani trupul Cuviosului Ioan Iacob Hozevitul a rămas în peștera Sfânta Ana. La începutul lunii august 1980, potrivit unei tradiții locale, conducerea mânăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul a deschis peștera mormintelor, urmând ca osemintele Cuviosului sa fie duse în gropnița de obște.

Dezgropat doua decenii mai târziu, s-a constatat cu uimire că trupul sau nu putrezise, păstrându-se intact. Arhimandritul Amfilohie, starețul mânăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul, istorisea mai târziu: "Ne așteptam să găsim numai sfinte oseminte și nu bună mireasmă. Când am luat scândura am văzut ca părintele Ioan dormea, cu trupul neatins de stricăciune, așa cum l-am pus. Parca l-am fi pus în mormânt de câteva ceasuri, ba nici ceasuri, ci chiar acum, fără nici o schimbare a înfățișării lui; mâinile, barba, părul, rasa, încălțămintea erau neatinse."

Ținând seama de toate acestea, Sfântul Sinod al Bisericii noastre, l-a canonizat în ședința din 20 iunie 1992, cu data de prăznuire în calendar pe 5 august." ( sursa CreştinOrtodox.ro)

Grupul de pelerini de la Parohia Sf. Daniil Sihastrul din Piacenza, aflându-ne în pelerinaj la locurile sfinte, cu binecuvântarea Preasfințitului Siluan, ne-am bucurat să fim prezenţi, în ziua de 31 ianuarie, la recunoașterea canonizării Sfântului de către Patriarhia Ierusalimului. Astfel că, ne-am alăturat delegației din partea Patriarhiei Române condusă de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

Evenimentul a început cu întâmpinarea Patriarhului Teofil al III-lea. Stareţul mănastirii, arhimandritul Konstantinos, a citit viaţa Cuviosului şi mărturii despre sfinţenia lui, iar patriarhul a confirmat semnul neputrezirii trupului parafrazând pe Sf. Pavel a arătat cum Dumnezeu arată pe sfinţii săi în tot neamul şi în toată lumea şi că Sfântului Sinod a hotărât trecerea Sfântului Ioan în rândul Sfinţilor. Sf. Liturghie a fost oficiată în mai multe limbi: greacă, arabă, romană şi rusă, iar "Tatăl nostru" şi "Crezul" au răsunat impresionant de frumos în limba română, în biserică şi în curtea mănăstirii, deoarece majoritatea erau români.

Ne-am împărtăşit cu toţii şi ne-am închinat la Moaştele Sfântului. După Sf. Liturghie Patriarhul a dat citire Tomusului Sinodal de recunoaştere a sfinţeniei Cuviosului Părinte Ioan Iacob de la Neamţ.

Mulţumim lui Dumnezeu că ne-a ajutat sa-l cunoaştem mai de-aproape pe Cuviosul român şi să ne împărtăşim din sfinţenia şi dragostea sa faţă de veşnicie, de credinţă şi de neam.

Ne-am despărţit de locurile pe unde s-a nevoit Sfântul Ioan Iacob, iar în autocar dna. preoteasa Veronica ne-a sensibilizat cu melodia "Micul orfan" pe versurile Sf. Ioan, rămânându-ne în suflet şi ziditoarele cuvinte recitate din poezia sa " Altă cruce alte răni":

 

"Doamne, pentru ce mai curge

Sângele-Ţi din coastă iar?

Cine azi Te mai străpunge?

Înnoind al Tău calvar?

 

“Viaţa ta, răspunde Domnul

Cea cu duh nepocăit

Mă răneşte prin păcate

Şi mă ţine răstignit.

 

Ranele pricinuite

De păgâni şi de evrei

S-au închis, iar tu creştine?

Mă străpungi mai rău ca ei!

 

Sângele răscumpărării

Pentru tine s-a vărsat,

Scoală-te prin pocăinţă

Nu fi slugă la păcat!”

 

Nu te mânia, Stăpâne,

Tu cunoşti fiinţa mea

Că se pleacă totdeauna

Către lumea asta rea.

 

Uşurează-mi, Doamne, trupul

Căci apasă prea tiran

Şi-mi înăbuşă simţirea

Sufletului meu sărman!

 

Până mă pogor în groapă

Dăruieşte-mi Harul Sfânt

Ca să-mi spăl mereu cu lacrimi

Întinatul meu veşmânt"

 

A consemnat Pr. Iurie Ursachi’

 

 

Mai multe fotografii găsiți aici