“Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.”

Episcopia Ortodoxă Română a Italiei

Centrul de Pelerinaje Sfinții Apostoli Petru și Pavel

Pelerini români din Italia pe urmele Sf. Ioan Iacob Hozevitul

 

" Fii pribegi ai ţării mele,

Necăjiţi printre străini,

Nu uitaţi menirea voastră

De români şi de creştini."

( Sf. Ioan Iacob )

 

31 ianuarie 2016, Mănăstirea Sf. Gheorghe din Hozeva - zi binecuvântată, loc batătorit de rugaciuni, nevoinţă, post şi de multă sfinţenie. Într-o astfel de zi ne-a învrednicit Bunul Dumnezeu, să păşim pe urmele Sf. Ioan Iacob Românul care s-a nevoit pe aceste locuri încărcate de atâta istorie.

"Sf. Ioan s-a născut pe 23 iulie 1913, în comuna Crăiniceni din județul Botoșani și a primit la botez numele Ilie. A rămas orfan de mic de amândoi părinții și a fost crescut de bunica. A urmat primii ani de scoală în satul natal, apoi gimnaziul la Lipcani (Hotin) și liceul la Cozmeni-Cernauti.

A fost primit cu multa dragoste în viața monahală de starețul Nicodim Munteanu, viitorul mitropolit al Moldovei și apoi al doilea patriarh al României. După satisfacerea stagiului militar, a devenit bibliotecarul Mânăstirii Neamț, iar apoi a predat literatura romana la seminarul de aici. La 8 aprilie 1936, noul stareț, arhimandritul Valerie Moglan (viitor arhiereu vicar la Iași), l-a tuns in monahism, primind potrivit pravilei călugărești, un nou nume, cel de Ioan. Naș și părinte duhovnicesc i-a fost ieromonahul Ioachim Spătarul, egumenul schitului Pocrov, unul din cunoscuții călugări moldoveni cu viață îmbunătățită.

Cu aprobarea mitropolitului Nicodim, în noiembrie 1936 tânărul monah s-a îndreptat, împreună cu alți doi călugări, spre Țara Sfântă. După doi ani petrecuți în pustiu, ajunge la Mânăstirea "Sfântul Sava”, unde se nevoiește timp de opt ani. În anul 1947 este hirotonit preot în Biserica Sfântului Mormânt și este numit egumen la Schitul românesc cu hramul "Sfântul Ioan Botezătorul“, din Valea Iordanului, pe care îl va conduce până în anul 1952.

În noiembrie 1952, Cuviosul Ioan Iacob Hozevitul, împreună cu ucenicul sau Ioanichie, a intrat în obștea Mânăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul din Pustiul Hozevei. În vara următoare se retrage într-o peșteră, numită Chilia Sfânta Ana, care ținea de Mânăstirea "Sf. Gheorghe Hozevitul“. Aici și-a petrecut ultimii ani, ducând o viață foarte aspră. Sfântul Ioan Iacob Hozevitul a trecut la cele veșnice pe 5 august 1960, la vârsta de 47 de ani. A fost înmormântat de Amfilohie, egumenul Mânăstirii Sfântul Gheorghe, în peștera care-l găzduise în ultimii ani de viață.

Timp de 20 de ani trupul Cuviosului Ioan Iacob Hozevitul a rămas în peștera Sfânta Ana. La începutul lunii august 1980, potrivit unei tradiții locale, conducerea mânăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul a deschis peștera mormintelor, urmând ca osemintele Cuviosului sa fie duse în gropnița de obște.

Dezgropat doua decenii mai târziu, s-a constatat cu uimire că trupul sau nu putrezise, păstrându-se intact. Arhimandritul Amfilohie, starețul mânăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul, istorisea mai târziu: "Ne așteptam să găsim numai sfinte oseminte și nu bună mireasmă. Când am luat scândura am văzut ca părintele Ioan dormea, cu trupul neatins de stricăciune, așa cum l-am pus. Parca l-am fi pus în mormânt de câteva ceasuri, ba nici ceasuri, ci chiar acum, fără nici o schimbare a înfățișării lui; mâinile, barba, părul, rasa, încălțămintea erau neatinse."

Ținând seama de toate acestea, Sfântul Sinod al Bisericii noastre, l-a canonizat în ședința din 20 iunie 1992, cu data de prăznuire în calendar pe 5 august." ( sursa CreştinOrtodox.ro)

Grupul de pelerini de la Parohia Sf. Daniil Sihastrul din Piacenza, aflându-ne în pelerinaj la locurile sfinte, cu binecuvântarea Preasfințitului Siluan, ne-am bucurat să fim prezenţi, în ziua de 31 ianuarie, la recunoașterea canonizării Sfântului de către Patriarhia Ierusalimului. Astfel că, ne-am alăturat delegației din partea Patriarhiei Române condusă de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

Evenimentul a început cu întâmpinarea Patriarhului Teofil al III-lea. Stareţul mănastirii, arhimandritul Konstantinos, a citit viaţa Cuviosului şi mărturii despre sfinţenia lui, iar patriarhul a confirmat semnul neputrezirii trupului parafrazând pe Sf. Pavel a arătat cum Dumnezeu arată pe sfinţii săi în tot neamul şi în toată lumea şi că Sfântului Sinod a hotărât trecerea Sfântului Ioan în rândul Sfinţilor. Sf. Liturghie a fost oficiată în mai multe limbi: greacă, arabă, romană şi rusă, iar "Tatăl nostru" şi "Crezul" au răsunat impresionant de frumos în limba română, în biserică şi în curtea mănăstirii, deoarece majoritatea erau români.

Ne-am împărtăşit cu toţii şi ne-am închinat la Moaştele Sfântului. După Sf. Liturghie Patriarhul a dat citire Tomusului Sinodal de recunoaştere a sfinţeniei Cuviosului Părinte Ioan Iacob de la Neamţ.

Mulţumim lui Dumnezeu că ne-a ajutat sa-l cunoaştem mai de-aproape pe Cuviosul român şi să ne împărtăşim din sfinţenia şi dragostea sa faţă de veşnicie, de credinţă şi de neam.

Ne-am despărţit de locurile pe unde s-a nevoit Sfântul Ioan Iacob, iar în autocar dna. preoteasa Veronica ne-a sensibilizat cu melodia "Micul orfan" pe versurile Sf. Ioan, rămânându-ne în suflet şi ziditoarele cuvinte recitate din poezia sa " Altă cruce alte răni":

 

"Doamne, pentru ce mai curge

Sângele-Ţi din coastă iar?

Cine azi Te mai străpunge?

Înnoind al Tău calvar?

 

“Viaţa ta, răspunde Domnul

Cea cu duh nepocăit

Mă răneşte prin păcate

Şi mă ţine răstignit.

 

Ranele pricinuite

De păgâni şi de evrei

S-au închis, iar tu creştine?

Mă străpungi mai rău ca ei!

 

Sângele răscumpărării

Pentru tine s-a vărsat,

Scoală-te prin pocăinţă

Nu fi slugă la păcat!”

 

Nu te mânia, Stăpâne,

Tu cunoşti fiinţa mea

Că se pleacă totdeauna

Către lumea asta rea.

 

Uşurează-mi, Doamne, trupul

Căci apasă prea tiran

Şi-mi înăbuşă simţirea

Sufletului meu sărman!

 

Până mă pogor în groapă

Dăruieşte-mi Harul Sfânt

Ca să-mi spăl mereu cu lacrimi

Întinatul meu veşmânt"

 

A consemnat Pr. Iurie Ursachi’

 

 

Mai multe fotografii găsiți aici

Pelerinaj la Bari și Loretto

 

Cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu binecuvântarea Preasfinţitului Episcop Siluan, sâmbătă, 21 noiembrie 2015, de sărbătorea Intrării Maicii Domnului în biserică, credincioşii parohiei “Sf. Muceniţe Minodora, Mitrodora şi Nimfodora şi Sf. Ierah Nicolae” din Imola au primit darul a fi trăit o zi minunata cu ocazia pelerinajului la moaştele Sf. Ierarh Nicolae, în străvechiul oraş de la malul mării Adriatice, Bari.

Ȋncă de la sosirea noastră darurile au început sa curgă... Darul unei dimineți frumoase dăruite de Dumnezeu, darul bătrânului oraş care abia se trezea, darul grijii cu care am fost întâmpinaţi la sosire de Diac. Nicolae Mihăşteanu, darul bucuriei cu care am fost primiţi de credincioşii de la parohia ortodoxă română “Sfânta Treime” din Bari, darul Sfintei Liturghii săvârşite de Pr. Florin Cârlig, păstorul Parohiei “Sf. Cuvios Irodion de la Lainici” din Lecce şi Pr. Doru Gârboan, însoţitorul nostru, Darul cel Mare al Lui Hristos - Sfânta Împărtăşanie - şi nu în cele din urmă... darul părintelui nostru ocrotitor, Sf. Ierarh Nicolae, pe care l-am cinstit prin slujba Acatistului şi la ale cărui sfinte moaşte ne-am închinat!

Şi cum ar fi putut fi altfel!? Doar veniserăm acasă la bunul şi blândul nostru ocrotitor, Sf. Ierarh Nicolae, cel ce împarte cu bucurie daruri tuturor celor ce-l cinstesc şi îl cheamă în ajutor în rugăciunile lor! Şi ne-a primit Sf. Ierarh cu o îmbrătişare caldă, părintească, sfântă, plină de dragoste... bucuros de oaspeţi, el şi toţi ceilalţi sfinţi ale căror sfinte moaşte te întâmpină în capela de la intrarea în maiestuoasa catedrală închinată lui.

Am plecat de la Bari încărcaţi cu toate aceste daruri şi cu îndemnul de a le împărţi, odată ajunşi acasă, tuturor celor dragi din familiile şi din parohia noastră, spre sanctuarul Casei Maicii Domnului din Loreto. Ploaia puternică de pe drum ne-a încetinit pasul, si am ajuns târziu la sanctuar, când porţile măreţei catedrale erau deja închise... Dar nu am fost lispiţi nici aici de daruri duhovnicești! Ne-a cuprins pe toţi Maica Domnului într-o mare îmbrăţişare, în albastrul serii, în adierea unui vânt răcoros, în luminile feerice ale splendidei pieţe ce înconjoară catedrala, într-o atmosferă ca de basm! Aici a răsunat imnul nostru de slavă şi de mulţumire închinat Maicii Domnului!

Încet-încet, într-un târziu, mângâiaţi şi ocrotiţi de rugăciunile Maicii Domnului şi cu inimile pline de bucurie, lăsând în urma Loreto, cu speranţa unei cât mai apropriate reîntâlniri, am pornit spre casă mulţumind şi dând slavă lui Dumnezeu pentru toate câte ne-a dăruit în această zi şi nu numai!

 

A consemnat: un pelerin

 

 

Mai multe fotografii găsiți aici

Pelerinaj Grecia - Parohia Nasterea Maicii Domnului (Roma 2)

 

 

În perioada 9-14 noiembrie a.c., credincioşii de la parohia "Naşterea Maicii Domnului" (Roma II) împreună cu părinţii slujitori au avut ocazia să participe la un pelerinaj în Grecia organizat de Centrul de Pelerinaje “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, în cadrul căruia au vizitat numeroase mănăstiri şi biserici care adăpostesc icoane făcătoare de minuni şi moaşte frumos mirositoare ale sfinţilor care au binecuvântat prin viaţa lor aceste meleaguri de duh purtătoare.

Deşi itinerariul a fost solicitant fizic pentru cei 49 de credincioşi, având în vedere faptul că, pe parcursul a şase zile, au fost condensate numeroase obiective duhovniceşti, din punct de vedere spiritual insa aceştia au resimţit o îmbogăţire remarcabilă.

Astfel, primul obiectiv a fost Mănăstirea Suroti, de lângă Tesalonic, unde creștinii au avut ocazia să viziteze și să se închine la mormântul Sf. Paisie Aghioritul și să participe la Liturghia în cinstea Sf. Arsenie Capadocianul, ocrotitorul mănăstirii, la ale cărui sfinte moaște (capul sfântului) s-au putut, de asemenea, închina. Alte obiective vizitate în prima zi de pelerinaj în Tesalonic au fost închinarea la moaştele Sf. Ier. Vasile Mărturisitorul de la Biserica Sf. Sofia, la moaştele Sf. Teodora şi ale Sf. Cuv. David, la moaştele Marelui Mc. Dimitrie Izvorâtorul de Mir şi la sfintele moaşte ale Sf. Grigorie Palama din cadrul Catedralei Mitropolitane.

A doua zi a debutat cu participarea creştinilor la Dumnezeiasca Liturghie de la Mănăstirea Suroti, urmată fiind de închinarea la Mănăstirea Sf. Efrem Sirul la mâna sfântului, la Mănăstirea Sf. Cuv. Dionisie de la Olimp creștinii închinându-se tot la mâna sfântului și la alte multe sfinte moaște (în cadrul muzeului mănăstirii). Un alt moment deosebit a fost constituit de închinarea la icoana făcătoare de minuni şi la capul Sf. Haralambie de la Mănăstirea Sf. Ştefan din cadrul aşezării monastice Meteora.

A treia zi, de asemenea purtând semnul binecuvântării prin participarea, dis-de-dimineaţă, la Dumnezeiasca Liturghie de la Mănăstirea Roussanos, a continuat cu închinarea la moaştele Sf. Varvara de la aceeaşi mănastire, iar în insula Corfu la moaştele Sf. Mare Mc. Paraschevi, ale Sf. Ier. Spiridon, mare făcător de minuni, ale Sf. Teodora Augusta, împărăteasa Bizanţului, ale Sf. Cuv. Gherasim din Kefalonia şi la icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului de la Mănăstirea Paleokastritsa.

Ziua de joi a fost dedicată închinării la moaştele şi la mormântul Sf. Ap. Andrei de la Patra, vizitându-se, în acelaşi timp, şi izvorul sfântului. La Loutraki, la Mănastirea Sf. Patapie, s-a mers la moaştele aflate în peşteră ale sfântului, iar în biserică, la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului Elousa şi la capul Sf. Ipomoni.

După o recapitulare a trăirilor duhovniceşti acumulate şi după o interogare a propriilor simţiri, periplu lăuntric ce şi-a găsit răspuns în cadrul Dumnezeieştii Liturghii de la Biserica Înălţării Domnului, în cea de-a cincea zi credincioşii au poposit în insula Evia, la moaştele Sf. Cuv. David şi la icoana sa făcătoare de minuni.

Totodată, pelerinii s-au închinat la moaştele Sf. Ioan Rusul, la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănastirea Panaghia Makrimali, la capul Sf. Partenie şi la o parte din capul Sf. Paraschevi Romana.

Ca o încununare a efortului depus şi a răbdării neclintite, ultima zi a pelerinajului i-a purtat pe credincioşii noştri la unii dintre cei mai iubiţi sfinţi, la care avem cu toţii foarte multă evlavie, şi anume, Sf. Nectarie, unde aceştia au poposit la moaştele, chilia şi mormântul sfântului (prăznuit în data de 9 noiembrie) şi la Nea Makri, la moaştele Sf. Efrem cel Nou (prăznuit în data de 5 mai). De asemenea, au azut ocazia să se “întâlnească” cu Sf. Mare Mc. Ecaterina şi cu Sf. Ier. Spiridon, prin intermediul icoanelor lor făcătoare de minuni.

Să-i mulţumim Domnului pentru nenumăratele sale minuni pe care le-a facut cu noi toţi şi cu fiecare în parte prin înlesnirea rugăciunii la moaştele sfinţilor din Grecia, care ne-au primit cu o deosebită căldură şi a căror mireasmă ni s-a imprimat în haine şi în suflet!

 

 

Mai multe fotografii găsiți aici

Credincioși ai parohiei “Sf. Voievod Ștefan cel Mare” din Pinerolo în pelerinaj la Sfântul Munte Athos

 

 

Cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Episcop SILUAN al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, în perioada 2-6 noiembrie 2015, un grup de 11 credincioși din parohia Pinerolo însoțiți de părintele paroh, Ciprian Ghizilă, au poposit pentru câteva zile în  Grădina Maicii Domnului, în Sfântul Munte Athos, loc plin de sfințenie, har și pace sufletească.

După zborul de aproximativ 2 ore cu avionul (cursa Ryanair: Bergamo- Tesalonic) primul popas și totodată prima întâlnire cu Sfinții lui Dumnezeu a fost în biserica Sfântului Dimitrie, unde cu emoție și plini de sfială, îmbiați de mirosul desăvârșit de mir, ne-am închinat sfintelor moaște ale Sf. Marelui Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir și ale Sf. Mucenițe Anisia. Descoperind la pas fosta capitală a Imperiului Roman de  Răsărit, pe o rază de un kilometru am avut bucuria să vizităm alte câteva biserici și să ne rugăm altor sfinți bineplăcuți lui Dumnezeu. Astfel la mânăstirea Sfintei Teodora, care adăpostește și Seminarul Teologic, ne-am  închinat la moaștele întregi ale Sf. Teodora, comoara Tesalonicului, și ale Sf. Cuvios David.  În biserica Sfânta Sofia, o replică la cote mai reduse a celebrei catedrale bizantine, am cinstit moaștele Sf. Ierarh Vasile cel Nou, iar în Catedrala Mitropolitană ne-am bucurat de întâlnirea cu Sf. Grigorie Palama. Ziua s-a încheiat la Ouranopoli, unde am înnoptat.

Ziua a doua a pelerinajului nostru a început dis-de-dimineață în micul port al localității. După primirea Diamonitirion-urilor, actele prin care ni se permitea accesul în Sfântul Munte, ne-am îmbarcat cu toții pe vasul “Sfânta Ana”, așteptând cu nerăbdare să atingem pământul binecuvântat de Dumnezeu și ocrotit de Maica Domnului.

După aproximativ două ore de mers cu vaporul, prima bucurie duhovnicească a zilei a constituit-o oprirea la Mănăstirea Grigoriu, mănăstire refăcută aproape în întregime de marele voievod moldovean, Sfântul Ștefan cel Mare, ocrotitorul parohiei noastre, ceea ce ne-a făcut să gândim că suntem în permanență sub ocrotirea sa, chiar și departe de casă, Sfântul având grijă să ne primească prima dată tot într-o casă a sa. După ce ne-am închinat în biserica centrală am fost întâmpinați la arhondaric cu tratația specifică Sf. Munte: rahat, ouzo și apă.

Următorul popas duhovnicesc l-am făcut la Mănăstirea Simonos Petras, la care am ajuns după un urcuș de aproximativ 40 de minute, din portul mănăstirii până sus pe versantul pe care aceasta este construită. În această mănăstire refăcută de un alt voievod român, de domnul Țării Românești, Mihai Viteazul, am avut bucuria să ne  închinăm la o parte din Lemnul cinstitei și de viață făcătoarei Cruci a Domnului nostru Iisus Hristos, și la anumite părți din  moaștele Sfintei Maria Magdalena, ale Sfintei Ana, mama Maicii Domnului, ale Sf. Mc. Pantelimon și ale Sf. Trifon, toate acestea fiind cu numai câteva zile înainte în țara noastră, spre bucuria credincioșilor care au mers în pelerinaj la Sf. Parascheva de la Iași sau la Sf. Dimitrie Basarabov la București.

Încărcați de o bucurie de nedescris am plecat către o altă Mănăstire atonită, la care Sfântul nostru ocrotitor a contribuit substanțial, Vatoped, mănăstire la care am avut ocazia să ne închinăm și să o rugăm pe Maica Domnului în fața a șase din cele șapte icoane făcătoare de minuni ale sale care se află aici: Împușcata (chiar deasupra porții mănăstirii), Izvorâtoarea de untdelemn (în depozitul de ulei), Pantanassa (vindecătoarea de cancer), Antiphonitria (grăitoarea împotrivă), Esphagmeni (Înjunghiata), Paramythia (Mângâietoarea). Maica Domnului ne-a binecuvântat deasemenea și prin Cinstitul său Brâu, pe care am avut ocazia să îl cinstim și să i ne închinăm. O altă bucurie duhovnicească a prilejuit-o închinarea la moaștele Sf. Ioan Gură de Aur (capul cu urechea stângă neputrezită). După ce câțiva dintre noi au luat binecuvântare de la starețul Efrem, am plecat către ultimul popas al acestei zile, Schitul Românesc Prodromu, unde am și rămas peste noapte.

Ziua a treia a pelerinajului a început în biserică, la slujbă, după rânduiala Sfântului Munte, câțiva dintre pelerini având bucuria de a se împărtăși la Sfânta Liturghie. După slujbă ne-am închinat la cele două icoane făcătoare de minuni ale mănăstirii: cea a Maicii Domnului Prodromița și a Sfântului Ioan Botezătorul, iar după micul dejun am plecat către Mănăstirea Marea Lavră, întemeiată de Sfântul Atanasie Atonitul, prima în ierarhia celor 20. După ce spunem fiecare câte o rugăciune în fața icoanei Maicii Domnului Econoama, și a mormântului Sfântului Atanasie în biserica cea mare, mergem către izvorul Sfântului Atanasie, locul unde i s-a  arătat Maica Domnului, ocazie cu care monahul a decis să construiască marea mănăstire.

Călătoria noastră în Grădina Maicii Domnului a continuat cu popasul în locul unde icoana Portărița, cea mai  importantă icoană a Sfântului Munte, a venit pe apă, la Mănăstirea Iviron. Aici după ce am cântat Maicii Domnului un Axion, și ne-am închinat icoanei sale, am avut ocazia să ne bucuram de întâlnirea cu mulți, mulți sfinți a căror sfinte moaște se află în această mănăstire, printre care amintim: capetele celor trei sfinți frați de sânge: Vasile cel Mare, Grigorie de Nyssa și Macrina cea Tânără, capul Sf. Elefterie, al Sf. Ciprian, și mulți alții.

După o scurtă oprire la Mănăstirea Stavronichita, cea mai mică dintre cele 20, unde am cinstit icoana Sfântului Nicolae, am ajuns și în capitala Sfântului Munte, Karyes. Aici am vizitat cea mai veche biserică a Athosului, Protaton, unde cu binecuvântarea părintelui responsabil, am intrat în Sfântul Altar și ne-am închinat icoanei Maicii Domnului “Axion estin”, icoană în fața căreia s-a cântat pentru prima dată axionul “Vrednică ești”. De aici mergând câteva sute de metri am ajuns la Mănăstirea Cutlumuș, cea care a dat pe cel de-al doilea mitropolit al Țării Românești, Hariton. Și în această mănăstire am avut prilejul de a ne închina altor două icoane ale Maicii Domnului: Ocrotitoarea nebiruită și Milostiva. După prânz am continuat periplul nostru în capitală, închinându-ne la o parte din moaștele Sfântului Apostol Andrei, cel întâi chemat, la Schitul Sfântul Andrei, schit ce are cea mai mare biserică din Athos, și care aparține de Mănăstirea Vatoped.

Din capitală mergem la Schitul Sfântul Ilie, care ține de Mănăstirea Pantocrator, unde am rămas impresionați de măreția și frumusețea catapetesmei. Între ctitorii acestei biserici se numără și Sf. Paisie Velicicovschi de la Neamț. După închinarea la cele două racle cu sfinte moaște, și după ce am cântat troparul Sfântului Paisie, am continuat pelerinajul nostru către o altă mănăstire, Caracalu, unde din nou domnitorii români au un loc important între ctitori, de data aceasta fiind vorbă de Pentru Rareș și Alexandru Lăpușneanu. Pentru că am intrat în mănăstire exact la sfârșitul Vecerniei, am putut să ne închinăm și odoarelor pe care aceasta le are: părți din sfintele moaște ale Sf. Ioan Botezătorul, ale Sf. Ap. Petru și Pavel, ale Sf. Haralambie, ale Sf. Minodora, mâna dreaptă a  Sf. Teodor Stratilat, și o bucată din Sfânta Cruce. Dat fiind faptul ca deja era destul de târziu, am încercat să ajungem și la Mănăstirea Filotheu, unde cu bunăvoința unui  părinte am reușit să ne închinăm icoanei Maicii Domnului “Dulcea Sărutare”. Ultima oprire a zilei a fost la Schitul Românesc Lacu, unde am înnoptat la chilia părintelui Pavel.

A patra zi a început tot în biserică, la slujbă, în Paraclisul Adormirea Maicii Domnului, unde părintele nostru a slujit Sfânta Liturghie, o parte din noi primind binecuvântarea de a ne împărtăși. După masă am plecat către chilia părintelui Ștefan Nuțescu, de unde apoi am plecat către Mănăstirea Sf. Pavel. Aici am avut ocazia să ne rugam și să cinstim alți sfinți: Sfinții Trei Ierarhi, Sf. Agata, Sf. Pantelimon. De asemenea ne-am închinat unei părți din Sfânta Cruce și Darurilor Magilor.

Din arsanaua mănăstirii Sf. Pavel am luat vaporașul pentru ultima mănăstire pe care aveam să o vedem, Dionisiu, unde al doilea ctitor este domnitorul Neagoe Basarab. După ce prin bunăvoința unui părinte am reușit să luăm binecuvântare de la Sfântul Ioan Botezătorul, de la Sf. Nifon patriarhul Constantinopolului, de la Sf. Mc. Gheorghe, de la Sf. Mc. Parascheva și de la Sf. Nectarie, a căror moaște le-am sărutat, am avut ocazia să vedem și cimitirul și osuarul mănăstirii, locuri care ne-au umplut sufletele de pace.

Timpul însă a trecut și momentul părăsirii Sfântului Munte a venit, astfel că după popasul la Dionisiu ne-am îmbarcat pe vas și am pornit în croazieră, având ca punct final micul port din Ouranopoli. În Tesalonic am reușit să ne mai închinăm o dată în biserica Sf. Dimitrie, rugându-l parcă pe Sfânt să mijlocească să mai revenim vreodată pe acest tărâm binecuvântat.

Dăm slavă lui Dumnezeu și Maicii Sale pentru binefacerile și bucuriile duhovnicești de care ne-a învrednicit în aceste 4 zile. Mulțumim totodată doamnei Aurelia Dringo de la Centrul de Pelerinaje al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei și nu în ultimul rând domnului Mihai Urdea, ghidul nostru, care ne-a fost alături în acest pelerinaj.

A consemnat I. Hodor

 

 

Mai multe fotografii găsiți aici

Pelerini din Padova, la moaștele Sfântului Nicolae

 

Cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Episcop Siluan, duminică, 8 noiembrie 2015, un grup de 50 de pelerini de la parohia «Sfinții Apostoli Petru și Pavel» din Padova au mers să se închine la moaștele Sfântului Ierarh Nicolae, la Bari. 

Grupului de pelerini li s-au alăturat Părintele Profesor Florin Parasca de la Facultatea de Teologie din Alba Iulia și Părintele Protosinghel Calinic Drăghici, exarh în cadrul Episcopiei Severinului. Ambii părinți, cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Episcop Siluan, se găsesc la Padova, timp de o lună, pentru documentare în bibliotecile Institutelor de teologie din oraș.

Ajunși la Bari, în dimineața zilei de duminică, pelerinii au participat la slujba Utreniei și a Sfintei Liturghii în noul locaș de cult al parohiei ortodoxe române «Sfânta Treime» din Bari, păstorită de PC Părinte Mihai Drigă.

După Sfânta Liturghie, grupul de credincioși a mers la bazilica San Nicola, unde s-au închinat la moaștele Sfântului Ierarh Nicolae și, împreună cu preoții slujitori, au cântat acatistul Sfântului.

Slavă Bunului Dumnezeu pentru toate!

Pr. Gheorghe Verzea

 

 

Mai multe fotografii găsiți aici