“Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.”

Episcopia Ortodoxă Română a Italiei

Centrul de Pelerinaje Sfinții Apostoli Petru și Pavel

PELERINAJ ÎN ROMA

 

A devenit o tradiție în parohia noastră, cu hramul “Zămislirea Maicii Domnului” din Roma, ca în fiecare an, o dată sau de mai multe ori, credincioși ai parohiei, însoțiți de părintele paroh Ilie Ursachi, să mergem într-un scurt pelerinaj la locurile de importanță creștină din Roma sau împrejurimi. Şi anul acesta facem la fel. Cel mai recent pelerinaj a fost în preajma sărbătorii Sf. Ap. Petru şi Pavel. Astfel, după ce am prânzit cu toţii la umbra unor măslini de lângă Colosseum (prilej de comuniune dar şi reflectare împreună asupra evenimentelor antice, dar şi anticreştine, legate de acest loc), am mers mai întâi să vizităm biserica "Sf. Cosma şi Damian", doctorii fără de arginţi. Aici am coborât şi în spaţiul de sub biserică, unde este mormântul acestor sfinţi.

Următorul popas a fost la Carcera Marmetino, locul unde au fost întemniţaţi, pentru nouă luni, Sf. Ap. Petru şi Pavel. Am putut vedea o bucată din stâlpul de care au fost legaţi, precum şi locul de unde a izvorât apă, în mod miraculos, necesară sfinţilor pentru a boteza doi temniceri şi alte persoane. Apoi am vizitat Biserica Ara Coeli, biserică care adăpostește în stânga sfântului Altar, într-un frumos baldachin, o parte din moaștele sfintei Împărătese Elena. A urmat Biserica Sf. Marcel, loc unde am descoperit moaștele sfinților Marcel, Lin, Felicitas, Ianuarie, Filip, Alexandru, Martial și Vitalie, adăpostite în Altarul principal. Nu departe de această biserică este Biserica "Sfinţilor douăsprezece Apostoli", unde am putut să ne închinăm la mormintele Sf. Ap. Filip şi Iacob, ruda Domnului. Aici sunt şi moaştele Sf. Mc. Eugenia şi ale mamei ei, Claudia. Ultimul popas a fost în faţa Columnei lui Traian, “certificatul de naştere” al poporului român.

 

 

Mai multe fotografii găsiți aici

Credincioșii de la Paraclisul Episcopal "Sf. Alexie Omul lui Dumnezeu" din Roma în pelerinaj în Grecia

 

În ultimii ani, ne-am obișnuit cu toții să vedem Grecia mai ales prin intermediul știrilor destul de alarmante care ne sunt transmise de telejurnalele italiene. Am aflat astfel despre consumismul exagerat al ultimelor decenii, despre criza economică care a bulversat viața atâtor greci, despre temerile și previziunile deloc încurajatoare în legătură cu viitorul tării și cu apartenența sau nu la Comunitatea Europeană, etc. 

Dar parcă nimeni nu mai vorbește astăzi despre adevărata Grecie, despre o țară frumoasă, cu un peisaj natural încântător, despre Grecia culturii și filozofiei clasice, despre Grecia Sfinților Părinți din trecut, dar mai ales despre Grecia mănăstirilor ortodoxe și aceea a sfinților de astăzi, a noilor mărturisitori și atât de grabnic ajutători ai oamenilor care suferă. 

Pentru a descoperi această altă fața a Greciei este nevoie ca cineva să meargă și să simtă pacea și binecuvântarea care se revarsă peste fiecare pelerin care poposește în mănăstirile sau bisericile ei, care se închină și sărută cu evlavie sfintele moaște ale sfinților care s-au proslăvit și care parcă te așteaptă cu drag pentru a-ti asculta durerile și a te mângâia. Pelerinajul poate fi astfel acea ocazie minunată de rugăciune, de reflecție, de adevărată bucurie duhovnicească și de apropiere de sfinți.

În perioada 15-21 iunie, un grup numeros de credincioși de la Paraclisul episcopal "Sfântul Alexie Omul lui Dumnezeu" din Roma -Torre Spaccata, împreună cu părintele Gabriel Popescu și cu preoteasa Ioana, au mers să cunoasca  pe sfinții din Grecia și să vada mănăstirile în care aceștia se odihnesc. 

Ajunși în Atena pe aeroport la ora 9 dimineața, pelerinii au fost întâmpinați de doamna preoteasă Carmen Voicescu din Corfu, ghidul atât de competent și în același timp atât de iubitor al sfinților, dar și al pelerinilor. Imediat am pornit, cu autocarul, spre mânăstirea cu hramul "Schimbării la Față" din Nea Macri, mânăstire ridicată pe locul pătimirii și morții Sfântului mucenic Efrem cel Nou. Ajunși acolo, ne-am închinat și am sărutat racla ce conține sfintele moaște și am fotografiat copacul vechi de trunchiul căruia sfântul a fost spânzurat. O mare bucurie ne-a cuprins pe toți, stare care s-a reînnoit de fiecare dată când ne-am oprit și ne-am închinat în altă mănăstire și la alt sfânt drag. Am fost la sfântul Nectarie din Eghina, la Sf. Filotheia Ateniana și la Sf. Grigorie V - ultimul patriarh al Constantinopolului, în Catedrala mitropolitană din Atena, la Sf. Partenie din Mănăstirea Panaghia Macrimali, la Sf. Ioan Rusul, la Sf. Cuvios David – copilul Înaintemergătorului, la Sf. Apostol Andrei în Patra, la Sf. Spiridon în insula Corfu, la Sf. Teodora a Bizanțului în Mănăstirea Paleocastrița. O bucurie deosebită am avut când am aflat că ne vom închina la capul Sfântului Alexie Omul lui Dumnezeu din Mănăstirea Sfânta Lavră, ocrotitorul comunității noastre, mai ales că acest obiectiv nu era în program. 

În penultima zi a venit rândul vizitării mănăstirilor din Complexul Meteore. La prima oră, ne-am îndreptat spre Mănăstirea Rusanu, unde ocrotitoare este Sf. M. M. Varvara și unde am participat la Dumnezeiasca Liturghie. Acolo am admirat minunata pictură realizată de Sf. Teofan Criteanul și explicată cu mult drag de maica româncă Teodosia. Ulterior ne-am oprit la Mănăstirea "Marele Meteor" și în final la Mănăstirea Sf. Ștefan. Spre seară, am poposit la peștera Sfintei Paraschevi de la Tembi și apoi la două mănăstiri din Olimp: la Sfântul Dionisie și la Sfântul Efrem Sirul. 

Din acest minunat pelerinaj nu puteau lipsi închinarea la moaștele Sfântului M. M. Dimitrie din Tesalonic și ale Sfântului Grigorie Palama. Înainte de a pleca spre aeroport, ca o încununare a toate, am mers la Mănăstirea Suroti unde se odihnește Sf. Paisie Aghioritul. Ne-am închinat cu evlavie la crucea care străjuiește mormântul său și i-am spus, alături de propriile dureri și dorințe, și profunda mulțumire pentru prețioasele cărți pe care sfântul le-a lăsat spre folosul nostru, al tuturor.

A consemnat: diaconița Florica Zavate

 

 

Mai multe fotografii găsiți aici

 

PAROHIA SFÂNTUL DUMITRU GENOVA - PELERINAJ ÎN ŢARĂ SFÂNTA

 

La împlinirea a cinsprezece ani de la înfiinţarea Parohiei Genova, s-a organizat spre aniversare un pelerinaj în Ţară Sfânta.

Cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Siluan şi cu ajutorul Centrului de pelerinaj “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, cei patruzeci de pelerini am plecat din Genova cu emoţii, dar şi cu responsabilitate de creştini rugători pentru cei rămaşi acasă.

La Tel Aviv am fost întâmpinaţi de ghidul nostru, Maica Nicolaida, secretara Reprezentanţei Patriarhiei Ortodoxe Române de la Ierusalim, şi de şoferul Mustafa care, pe tot parcursul pelerinajului, ne-au fascinat cu bogăţia cunoştinţelor, cu modul profesional de a ne transpune cu două mii de ani în urmă şi cu multe şi plăcute surprize.

Pelerinajul s-a desfăşurat pe circuitul clasic: Bethleem, Galileea, Muntele Fericirilor, Nazaret, Cana Galileii, Ierihon, Iordan, Marea Moartă, pustiul Hozeva, Haifa, peşterile Sfântului Ilie şi ale Sfântului Ioan Botezătorul şi a culminat cu cetatea Sfânta, la Ierusalim şi cu Sfânta Liturghie slujită la Sfântul Mormânt şi împărtăşirea tuturor pelerinilor pregătiţi în prealabil pentru acest moment.

A fost un pelerinaj dumnezeiesc, ne-am întors îmbogăţiţi, înnoiţi, cu multă linişte şi pace sufletească.

Toţi pelerinii au mărturisit la încheiere că îşi doresc să repete această experienţă, semn că experientele minunate de aici au pecetluit sufletele lor.

Mulţumim Bunului Dumnezeu pentru darul făcut. Le mulţumim în chip deosebit Maicii Nicolaida şi dragului nostru Mustafa  - pentru purtarea lor de grijă.

 

A consemnat: Preot Protopop Filip Constantin Sorin

 

 

Mai multe fotografii găsiți aici

Pelerinaj la Sfântul Munte Athos

 

Din pronie dumnezeiască și cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Episcop Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, în perioada 8-13 mai 2015, un grup de trei preoți și nouă credincioși din Parohia „Sfântul Ioan Gură de Aur” din Carrara, Parohia „Sfânta  Parascheva Romana” din Gaeta și Parohia „Sfântul Sfințit Mucenic Haralambie” din Legnago au uitat pentru o săptămână de grijile cotidiene in cadrul unui pelerinaj la Tesalonic și Sfântul Munte Athos. Printre obiectivele vizitate, amintim:

Tesalonic și împrejurimi: biserica Sfântului Dimitrie în care se păstrează trei sfinte moaște: Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir, Sfânta Muceniță Anisia și Sfântul Grigorie din Creta. Biserica Sfânta Teodora și Sfântul David în care se găsesc moaștele lor; biserica mănăstirii Sfânta Anastasia.

Athos: Din Ouranopolis, pornim cu vaporul spre  portul Iovanița. Apoi plecăm cu microbuzul la mănăstirea sârbească Hilandar, unde ajungem după doua ore. Aici ne închinăm la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului Triherusa (Cea cu Trei mâini) și la mormântul Sfântului Simeon, aflat în biserică, unde în chip minunat a răsărit o viță de vie (care există și astăzi) ai cărei struguri sunt tămăduitori pentru femeile care nu pot dobândi prunci, dezlegându-le de nerodirea pântecelui. Mănăstirea Esfigmenu, unde s-a închinoviat Sfântul Grigorie Palama, marea personalitate a isihasmului și arhiepiscop al Tesalonicului. Mănăstirea bulgărească Zografu unde ne închinăm la icoana nefăcută de mână a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. În naos, se păstrează o icoană a Sfântului Gheorghe, care aparținea domnitorului Moldovei, Ștefan cel Mare și Sfânt (+1504), iar în pridvor sunt pictați domnitorii Ștefan cel Mare, Alexandru Lăpușneanu și Vasile Lupu. Mănăstirea Constamonitu, în care se află icoana Maicii Domnului Odighitria, care se afla în Biserica Vlaherne din Constantinopol și care a fost dăruită mănăstirii de principesa Ana (1360). O altă icoană făcătoare de minuni este icoana  Maicii Domnului Antifonitria care, în urma rugăciunii chelarului mănăstirii, a umplut cu untdelemn un vas de trei sute de ocale. Mănăstirea Dochiaru - unde în pronaosul bisericii este pictat domnitorul Alexandru Lăpușneanu împreună cu soția sa Ruxandra și cu fiul lor Bogdan.Vizavi de intrarea în biserică se află coridorul care duce la trapeză. În partea dreaptă a coridorului, lângă trapeză, se află  icoana Maicii Domnului Grabnic-ascultătoarea. Apoi, pornim pe jos spre mănăstirea Xenofont, în care se păstrează o icoană făcătoare de minuni a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe și icoana Maicii Domnului Odighitria - care se afla în Mănăstirea Vatoped, dar s-a mutat în chip minunat în mănăstirea Xenofont. La amiază, pornim spre mănăstirea Vatoped. Când ajungem la această mănăstire, aflăm că aici se găsesc cele mai multe icoane ale Născătoarei, făcătoare de minuni din Sfântul Munte. Odorul cel mai de preț al mănăstirii: Sfântul Brâu al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Este singurul obiect al Maicii Domnului care se mai păstrează. Aici înnoptăm, iar a doua zi participăm la sfintele slujbe și primim un cuvânt de învățătură de la Părintele Chiril care ne atrăgea atentia să căutăm în vremurile acestea rugăciunea și trezvia. Rugăciunea luminează mintea, iar viața spirituală este ca o spirală, urcând ajungi în Rai, coborând ajungi în iad. La întrebarea unui tânăr  -"cum să întemeieze o familie?" -, părintele a răspuns: "pe biroul Maicii Domnului sunt un vraf de scrisori de la băieți buni care caută fete bune și de la fete bune care caută băieți buni".

De aici plecăm cu microbuzul spre mănăstirea Sfântul Pantelimon, în care se păstrează, într-o cameră, moaștele mai multor sfinți. Am recunoscut Rusia la Sfântul Pantelimon. Domnitorul Scarlat Calimah al Moldovei a ridicat între anii 1812-1821 din temelii actuala biserică, potrivit inscripției de deasupra intrării în pridvor. Schitul Sfântul Andrei unde se păstrează osul frunții Sf. Apostol Andrei cu bună mireasmă. Schitul Proorocului Ilie impresionează prin mărimea și frumusețea bisericii lui. În interiorul bisericii, privirea închinătorului este atrasă de uriașa catapeteasmă din lemn aurit și de raclele cu Sfinte Moaște. Mănăstirea Pantocrator  - aici se află două icoane făcătoare de minuni, cea a Maicii Domnului Gherontissa (Stareța) și cea a Sfântului Gheorghe Faneromenos (cel ce s-a arătat). În pronaos, se află pictura Deisis, cea mai mare din Sfântul Munte. Mănăstirea Stavronikita - pe iconostas, în partea dreaptă se află icoana Sfântului Nicolae, care a fost scoasă din mare cu mrejele pescarilor mănăstirii. Este lucrată în mozaic și atunci când a fost scoasă din mare avea lipită de fruntea sfântului, în locul unde astăzi se vede o rană, o scoică. Urcăm coline și coborâm vâlcele printre măslini și portocali și ajungem la mănăstirea Iviron în care se află icoana Născătoarei de Dumnezeu - Portărița. Această icoană minunată este socotită a fi cea mai vestită din întreg Sfântul Munte. Cea mai mare procesiune cu icoana se face a treia zi de Paști. În biserica mare se află o încăpere cu cele mai multe sfinte moaște expuse din Sfântul Munte. Pridvorul are cea mai complexă reprezentare a celor șapte Sinoade Ecumenice. Mănăstirea Filoteiu cu icoana Maicii Domnului Dulcea-sărutare, care are pe spatele ei Răstignirea. Mănăstirea Karakalu a fost refăcută în secolul al XVI-lea de domnitorul român Petru Rareș, când s-a construit și biserica mănăstirii între anii 1548-1563. Schitul Lacu adăpostește icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului - Lacuschitiotisa. Aici am înnoptat, iar a doua zi am participat la Sfânta Liturghie. De aici am plecat cu microbuzul spre Karyes, capitala balcanică, dacă nu chiar și europeană, cu cea mai mare longevitate. Mergând pe jos, am vizitat biserica Protaton. Aici se află cea mai renumită icoană din Sfântul Munte Axion Estin. Atunci când această icoană iese din Sfântul Munte, i se acordă cinste întocmai ca unui șef de stat. Vestitul maestru Emanuel Panselin (secolul XVI) a lăsat o operă artistică nepieritoare la biserica Protaton. Mănăstirea Cutlumuș - unde se găsește icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului Ocrotitoare nebiruită. La chilia Panaguda a mănăstirii a trăit ultimii ani ai vieții sale Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul. Am luat binecuvântare de la Părintele Gavriil, ucenicul Sfântului Paisie. La Chilia românească Sfântul Gheorghe din Kapsala am fost întâmpinați de Părintele Petroniu care ne-a servit cu apă rece, ouzo și rahat de vanilie. La această chilie poposea adeseori și Părintele Arsenie Boca. Ușa bisericii este sculptată din lemn masiv și are reprezentată pe ea harta României cu stemele voievodale. Turnul Morfono - în acest loc se afla Mănăstirea Amalfiniților, una dintre cele mai vechi mănăstiri atthonite, care a fost întemeiată în 985 de ucenicul Sfântului Atanasie, Benevento. În mănăstire louiau monahi benedictini din Amalfi, oraș aflat în Italia, la sud de Napoli. Părăsirea ei de către monahi este legată de Schisma din 1054. Din vechea mănăstire a rămas numai turnul ei. Am băut apă și dintr-un pârâiaș cu matca adâncă, ce coboară aproape vertical în mare pe la mijlocul muntelui. Acesta este aghiazma Sfântului Atanasie Athonitul. Apa pârâului are până astăzi puteri miraculoase. Mănăstirea Lavra, cea mai renumită dintre toate mănăstirile Athosului prin vechimea, bogăția și importanța ei în trecut. 60 de Sfinți ai Bisericii au trăit o perioadă de timp în mănăstire sau în schiturile și în chiliile ei. Aici se găsesc două icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului, Iconoama și Kukuzelisa. Schitul Prodromu - aici am înnoptat, iar a doua zi am participat la slujbele de noapte: Miezonoptică, Utrenie și Sf. Liturghie (în sobor). Comoara cea mai prețioasă a schitului este icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului numită Prodromița, care s-a zugrăvit singură. Am făcut o drumeție și la peștera Sfântului Atanasie Athonitul, închinându-ne la cele două altare din interiorul ei.  Mănăstirea Sfântul Pavel - în locul mănăstirii de astăzi a Sfântului Pavel se afla în antichitate templul lui Apollon. Într-o chilie sihăstrească a mănăstirii, lângă mare, a pustnicit pentru o vreme arhimandritul Sofronie Saharov, ucenicul Sfântului Siluan Athonitul. Deosebit de valoroasă este icoana Maicii Domnului - Oglinda - care a aparținut împărătesei Teodora. Aici am participat la slujbele de noapte: Miezonoptica, Utrenia și Sfânta Liturghie. Schitul Sfânta Ana unde se păstrează icoana făcătoare de minuni a Sfintei Ana cu Prunca Maria și piciorul stâng al Sfintei Ana la care se puteau vedea tendoanele, glezna și degetele. Candela din fața ușilor împărătești s-a mișcat de mai multe ori singură, în forma crucii (anul 2013). Sfânta Ana Mică - este alcătuită din șapte chilii și aparține de Schitul Sfânta Ana.

Concluzie: “Lumea asta întreagă, dacă se mai ține și nu cade sub blesteme e fiindcă se sprijină pe rugăciunile Muntelui Sfânt. Pe când lumea stă la adâncul nopții, culcată în moliciunea patului, în dulceața somnului și furii și răii și tâlharii blestemățesc și desfrânații se îndulcesc stricat din poftele spurcate, Muntele stă treaz și se închină și bate mătănii cu oftări” - Ieroschim. Daniil (Sandu) Tudor de la Rarău.

„Nici un alt popor ostoitor nu a făcut atâta bine pentru Athos cât au făcut românii” (Porfirii Uspenski).

Pentru reușita acestui frumos pelerinaj vreau să aduc mulțumirile mele  Preasfințitului Părinte Episcop Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, Doamnei Aurelia Dringo, responsabila Centrului de Pelerinaje, Domnului Mihail, Părintelui Ignatie, Părintelui Iezechiel - ghizii noștri pe tot parcursul pelerinajului din Grecia.

 

 

Mai multe fotografii găsiți aici

Pelerinajul credincioşilor Parohiei „Sfânta Cruce” – Torino 2 în Ţara Sfântă

 

Din pronie dumnezeiască şi cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Episcop Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, în perioada 18-25 mai 2015, un grup de patruzeci şi opt de credincioşi ai Parohiei „Sfânta Cruce “ din Torino, însoţiţi de Preotul Gabriel Burcescu, au uitat pentru o săptămână de grijile cotidiene şi, ieşind din pustiul lumii, şi-au îndreptat paşii spre locul cel mai drag sufletului oricărui credincios: Ţara Sfântă.

Cu inimi smerite, urmând pilda Mântuitorului, pelerinii au intrat în Ierusalim dornici de a gusta dulceaţa sfinţeniei acestui pământ ce a purtat cândva pe Făcătorul tuturor celor văzute şi nevăzute. Călăuziţi de harul lui Dumnezeu, credincioşii s-au închinat rând pe rând mai întâi la Biserica Sfântului Mormânt, apoi la Biserica Naşterii Domnului din Bethleeem, la Biserica Bunei Vestiri din Nazaret, la locul Înălţării Domnului de pe Muntele Eleon, în Biserica Schimbării la Faţă de pe Muntele Tabor şi în celelalte locuri din traseul prestabilit, unde, cu suflete arzânde de dragostea lui Hristos, pelerinii au simţit prezenţa Domnului.

Şi cum într-un astfel de moment este important şi drumul, nu doar destinaţia, credincioşii au citit rugăciuni, pericope evanghelice şi au întreţinut atmosfera duhovnicească prin imnuri şi cântece religioase pe tot parcursul pelerinajului, animaţi de bucuria de a exprima ceea ce au simţit la întâlnirea cu sfinţenia acestor locuri.

Joi, de sărbătoarea împărătească a Înălţării, s-a săvârşit Sfânta Liturghie dis-de-dimineaţă la aşezământul românesc de la Ierihon, toţi cei prezenţi primind Sfânta Împărtăşanie, spre curăţirea sufletului şi a trupului şi spre ajutor la trăirea propriei lor înălţări. Bucuria  particulară de a sărbători în aceeaşi zi şi pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena a fost amplificată de gândul că biserica noastră are hramul Înălţării Sfintei Cruci, credincioşii trăind astfel sentimentul că sunt împreună pelerini cu Sfânta Elena, care a mers în Ţara Sfântă pentru a afla lemnul Cinstitei Cruci ce aminteşte tuturor ca „nu mai suntem ai noştri, ci suntem ai lui Hristos”, după spusele Sfântului Apostol Pavel.

Har peste har s-a adăugat şi prin slujirea Sfintei Liturghii la Biserica Sfântului Mormânt în noaptea de sâmbătă spre duminică, unde fiecare în parte a simţit emoţia morţii şi învierii cu Hristos.

La întoarcere, pelerinii au fost cuprinşi de dor după cele văzute şi simţite la Ierusalim, un dor amestecat cu dorirea fericirii Ierusalimului celui ceresc, purtând în suflete pacea şi bucuria date cândva de Mântuitorul Iisus Hristos în aceste locuri ucenicilor Săi.

Atunci când mergem la Ierusalim avem tendinţa să spunem că „mergem pe urmele Mântuitorului”… Bine ar fi ca în tot timpul vieţii noastre să putem spune că suntem pe urmele Mântuitorului, lepădându-ne de noi înşine şi purtând cu răbdare crucea pe calea acestei vieţi în care avem datoria de a ne transforma tot mai mult în iubire sinceră pentru aproapele nostru, prin Cel Care ne-a iubit mai întâi (cf. I Ioan 4, 19). Amin!

 

 

Mai multe fotografii găsiți aici