“Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.”

Episcopia Ortodoxă Română a Italiei

Centrul de Pelerinaje Sfinții Apostoli Petru și Pavel

Pelerinaj Grecia parohia Sfântul Sfințit Mucenic Haralambie din Legnago

 

 

Din mila lui Dumnezeu și cu binecuvântarea Prea Sfințitului Părinte Episcop Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, în perioada 4 -10 mai 2015, parohia noastră a organizat un pelerinaj în Grecia, unde am vizitat mai multe mănăstiri și ne-am închinat la moaștele unor sfinți foarte importanți ai Ortodoxiei, după cum urmează:

- Am vizitat orașul Tesalonic, unde ne-am închinat la moaștele Sfântului Mare Mucenic Dimitrie și am coborât în temnița în care a fost martirizat. Am fost de asemenea la mănăstirea "Sf. Teodora" din Tesalonic, unde ne-am închinat Sf. Moaște ale sfintei și la Sf. Moaște ale Sfântului cuvios David. În aceeași zi, am ajuns la moaștele Sfântului Grigorie Palama din biserica mitropolitană și la Sf. Ierarh Vasile Mărturisitorul din biserica "Sf. Sofia" din Tesalonic.

- A doua zi, am plecat la mănăstirea din Muntele Olimp, unde ne-am închinat Sfântului Cuvios Dionisie, ajungând și la peștera unde acesta s-a nevoit. Am vizitat apoi mănăstirea "Sf. Efrem Sirul", unde ne-am închinat mâinii Sfântului, după care am poposit la izvorul Sf. Mucenice Paraschevi de pe Valea Tembi, unde curge apă vindecătoare.

- În ziua următoare am ajuns la complexul Meteore, unde am slujit Sf. Liturghie în biserica mănăstirii Rusanu, vizitând apoi mănăstirea "Schimbarea la față" și cea a "Sf. Ștefan", unde ne-am închinat icoanei făcătoare de minuni a Sf. Sf.Mucenic Haralambie și capului Sfântului.

De aici, am plecat în insula Kefalonia, unde am vizitat bisericile în care se află icoanele Maicii Domnului, Grenaliotisa (cu crini) și Fidusa - unde vin șerpi să o cinstească.

Ziua următoare ne-am închinat sfintelor moaște ale Sf. Cuvios Gherasim al Kefaloniei și am vizitat biserica cea nouă a mănăstirii. Am ajuns apoi la Patra, unde ne-am închinat Sfântului Apostol Andrei.

Ziua următoare am ajuns în insula Corfù, unde ne-am închinat Sf. Ierarh Spiridon și Sf. Teodora Augusta. Am ajuns apoi la mănăstirea unde se află mâna Sf. Mare Mucenițe Paraschevi și a Sf. Iosif cel Sfințit din localitatea Kinopiastes și la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului din mănăstirea Paleocastriţa.

În ultima zi am fost în croazieră pe partea de apus a Sfântului Munte Athos, unde pe vapor au fost aduse de la mănăstirea Xenofontas mai multe Sfinte moaște printre care și capul Sf. Arhidiacon Ștefan și o bucată din lemnul Sfintei Cruci. De aici, ne-am oprit la mănăstirea Ormilia, iar spre seara am ajuns la mănăstirea Surotti, unde se află mormântul Sf. Paisie Aghioritul, unde am slujit Sf. Liturghie de noapte.

Mulțumim Bunului Dumnezeu pentru toate câte ne dăruiește! Amin!

 

 

Mai multe fotografii găsiți aici

 

 

 

Pelerinaj în Țara Sfântă - Parohia Camposampiero

 

Cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Episcopul nostru Siluan și din marea iubire de oameni a Bunului Dumnezeu, în perioada 30 aprilie - 7 mai, un grup de patruzeci și cinci de credincioși a primit numele de pelerini în Țara Sfântă.

Dorința de a călca cu piciorul și de a vedea cu propriii ochi locurile despre care am auzit, citit  și care, în decursul anilor, ne-au umplut sufletele de credință și de dragoste și ne-au întărit nădejdea că va veni, odată și odată, ziua aceea... Nădejdea ca, încredințați fiind că „fericiți sunt cei care nu au văzut și au crezut”...

Dar a te numi și a te simți cu adevărat pelerin înseamnă să împlinești cuvântul  Domnului: „Caută, și vei găsi...”

În zilele acestea, am văzut și ne-am bucurat deplin. Am călcat pe căile pe care a umblat Mântuitorul nostru. Am sărutat locurile care parcă fac văzută bucuria interioară a fiecăruia si care cheama cuvintele, tăcute cuvinte și adânci înțelesuri, izvorâte din comuniunea adevărată cu Cuvântul cel Adevărat.

Părintele Neculai Postolache

 

 

Mai multe fotografii găsiți aici

Pelerinaj la Ierusalim, mai 2015, Parohia Venezia

 

Cu ajutorul Domnului, în perioada 28 aprilie - 5 mai, un grup de credincioși de la Parohia Sfânta Lucia din Venezia însoțiți de pr. Avram Matei au făcut un pelerinaj la locurile sfinte din Israel.

Mulțumim Domnului pentru toate!

 

 

Mai multe fotografii găsiți aici

Credincioșii de la Paraclisul Episcopal ”Sfântul Alexie Omul lui Dumnezeu” din Roma-Torre Spaccata în pelerinaj la Ierusalim

 

Cu ajutorul lui Dumnezeu, în perioada 19-26 februarie 2015, un numeros grup de  credincioși de la Paraclisul ”Sfântul Alexie Omul lui Dumnezeu” din Roma –Torre Spaccata, împreună cu părintele Gabriel Popescu și preoteasa Ioana, au fost în pelerinaj la Locurile Sfinte din Israel și Palestina. În toată acestă perioadă, noi, cei patruzeci de pelerini am trăit stări sufletești minunate, de mare emoție, căutând să mergem pe urmele pașilor Mântuitorului Iisus Hristos din Țara Sfântă. Ne-am bucurat de fiecare clipă, despovărându-ne de toată “grija cea lumească” și ne-am umplut inima și mintea de mareția și bogăția spirituală a acestor locuri. Nu sunt cuvinte care să poată reda măsura intensității trăirilor noastre, pentru că nu neapărat ceea ce vezi te copleșește acolo, cât mai ales ceea ce simți în aceste locuri unde Domnul S-a Născut, a vorbit oamenilor, a făcut minuni, a pătimit și a fost îngropat, iar mai apoi a Înviat.

Aterizarea la Tel Aviv a fost îngreunată de ploaia cu gheață și vântul puternic. Mă încearcă frica, dar mă uit la părintele Gabriel care stă liniștit și senin și mă gândesc că pentru rugăciunile sale Dumnezeu ne-a trimis înger păzitor și teama îmi dispare în scurt timp. În aeroport ne întâmpină părintele Roman. Veștile nu sunt prea bune. Cu o zi înainte a nins la Ierusalim și orașul este închis. Va trebui să schimbăm programul în speranța că vremea se va îmbunătăți. Ne întristăm, dar părintele Gabriel ne încurajează: “Frățiori, nu ne-a chemat Dumnezeu până aici să ne trimită înapoi cu sufletul nemângâiat! Aveți credință!”. Avem și bine facem! Vremea se îndreaptă curând și ne va însoți așa aproape tot timpul pelerinajului.

Lida, Ierihon, Nazaret, Bethlehem, Cana Galileii, Hozeva, Ierusalim sunt locuri care te cuceresc prin frumusețea, pacea, măreția și sfințenia lor. Și între ele trăiești clipe care îți intră și îți rămân cuibărite în suflet poate pentru toată viața!

La Marea Galileii am fost uimiti de splendoarea locului. Ziua era senină și marea, care cândva i-a înfricoșat pe apostoli este liniștită, pare adormită. Ne urcăm pe un vaporaș însoțiți de un alai de pescăruși.

Îmi arunc privirea pe țărm și încerc să-mi imaginez locul de acum două mii de ani. Oare ochii pământești ai Domnului s-au mângâiat de frumusețea și pacea care stăpânește aici? Dar oamenii - cum erau? Domnul trăia printre ei, iar oamenii erau oare conștienți de prezența Sa? Ori nu înțelegeau?!

La intrarea în “Sinagoga din Calcar alb” încerc să-mi ascut auzul. Aici Învățătorul a predicat și a făcut minuni, peste aceste pietre a răsunat glasul lui Hristos. Mângâi impozanta coloana albă, rămasă mărturie peste timp și mă gândesc că poate și mâinile tale Doamne au atins-o!

Ascult Liturghia de la miezul nopții din Biserica Învierii de la Sfântul Mormânt și inima mi se strânge cu durere înțelegând că n-am fost și nu voi fi niciodată vrednică de cinstea la care m-ai ridicat, să pot să mă împărtășesc cu Sfânt Trupul și Sângele Tău în acest loc al pătimirii Tale! Ochii mi umplu de lacrimi și zic din tot sufletul: iartă-mă Doamne, căci chiar dacă nu sunt trăitor al vremurilor acelea, prin păcatele mele mă amestec mulțimii care striga cerând moartea Ta! Momentul e răscolitor și amintirea lui s-a impregnat puternic în ființa mea.

Fiecare dintre noi trăiește în mod diferit aceste experiențe spirituale ale unui pelerinaj. Dar un lucru este cert: fiecare are ocazia să pătrundă și să înțeleagă că aici Hristos Domnul, Dumnezeu adevărat, S-a făcut om asemenea nouă pentru ca noi să ne putem îndumnezei! Pentru mine acest pelerinaj a fost uimitor și minunat! Cu ce m-am întors? Probabil ca mulți alții: cu dorul de a reveni și cu bucurii adunate în suflet pentru o viață.

Nu aș putea să închei fără să mulțumesc părintelui Roman pentru răbdare și împărtășirea cu noi a cunoștințelor sale; lui Mustafa, șoferul nostru, pentru că s-a dovedit a fi un însoțitor de nădejde; măicuțelor de la Așezământul Românesc din Ierihon pentru bunătate și vrednicie; doamnei preotese Ioana pentru blândețe și grijă și părintelui nostru Gabriel Popescu pentru împreuna-rugăciune, îngăduința și nu în ultimul rând pentru molipsitoarea lui bună dispozitie.

Mulțumim lui Dumnezeu pentru toate!

A consemnat: Cerasella Ponta

 

 

Mai multe fotografii găsiți aici

Pelerini la Vatoped

 

                În săptămâna 15-21 martie 2015, la început de primăvară, în plină perioadă a Postului Mare, un grup de credincioși din Roma și împrejurimi împreună cu pr. Gabriel Popescu, pr. Daniel Bageac, pr. Marian Jianu și diac. Gheorghe Zavate au găsit cu cale să meargă în pelerinaj la Sfântul Munte Athos pentru rugăciune, cercetare de sine și apropiere de Dumnezeu. De la Paraclisul Episcopal ”Sfântul Alexie Omul lui Dumnezeu” din Roma – Torre Spaccata au participat părintele Gabriel Popescu cu fiul său, Mihail, diaconul Gheorghe Zavate si citețul Vasile.

 

Din Roma spre Tesalonic și mai apoi spre portul Ouranupoli

 

Plecarea din Roma s-a făcut duminică, după Sfânta Liturghie, cu avionul din aeroportul Ciampino. În ciuda norilor ce lăsau să cadă stropi mărunți de ploaie încă rece, zborul a fost destul de liniștit, avionul trecând prin miezul norilor, uneori mai zdruncinându-se, dar tot urcând, si plutind ca o pasăre mai mare care zboară într-o direcție sigură si fără prea mare efort.

Ajunși la Tesalonic pe aeroportul umed, vedem în zare minunatul apus de soare pe cerul limpede, de după ploaie. Cu taxiul ne îndreptăm spre centrul orașului, mai bine zis spre Catedrala care adăpostește moaștele Sfântului Dimitrie. Am fost  cazați în apropiere, la un mic, dar îngrijit hotel, binecunoscut de pelerinii care s-au mai perindat pe aici.

După lăsarea bagajelor, mergem spre închinare la moaștele Sfântului Dimitrie - izvorâtorul de mir, raclă așezată undeva în partea stângă, în interiorul măreței catedrale. Ne închinăm cu toții, cântăm troparul Sfântului, facem fotografii și rămânem în liniște lângă racla care împrăștie în jur un puternic parfum de mir ce se poate vedea în picături mai mici și mai mari deasupra raclei de argint, dincolo de geamul de sticlă. Cu multă răbdare ne închinăm și la alte Sfinte Moaște păstrate aici în catedrală, ca cele ale Sfintei Anisia  sau ale Sfântului Grigore Kalavritul, vedem minunate icoane pictate cu multă măiestrie, fresce foarte vechi conservate pe unele zone din pereții mai înalți, toate acestea prezentate cu de-amănuntul de părintele Marian Jianu.

După aceea, tot seara, traversăm câteva străzi principale și ne oprim lângă situl arheologic ce conservă ruinele anticului amfiteatru. Aici vorbim despre Grecia de demult, Grecia de astăzi, filozofia de altădată și teologia din vremea Părinților, până la vremea pe care o trăim acum și nu știm de fapt cum să o numim. Mergând în jos, prin zona largă rezervată pietonilor, spre litoralul care se află doar la câteva sute de metri, vedem în dreapta și în stânga edificii frumoase, impunătoare, puternic luminate, ce au la parter restaurante , cafenele sau magazine de lux ori alte magazine pentru turiști și pelerini.

Luni dimineața, mult înainte de răsăritul soarelui, luăm taxi spre autogară, iar de aici autocarul spre portul Ierissos. Călătoria este lungă, de câtăva sute de kilometri, de la un litoral până la celălalt, prin câmpie, dealuri și munți. După un ceas de așteptare, în dimineața destul de rece a acestui mic port, ni se spune că astăzi vaporul nu pleacă spre Athos deoarece sunt valuri mari pe mare și astfel nu primesc autorizația de navigare. Ne îndreptăm astfel cu alt autocar spre celălalt port mai mare numit Ouranupoli, situat nu prea departe, dar în altă direcție.

În acest port se află și biroul unde primim foaia (viza) pentru intrare în Sfântul Munte. Pelerinii dornici să ajungă la mănăstirile din Athos sunt mulți, iar vapoarele și șalupele sunt in numar limitat. Suntem nevoiți să așteptam ora prânzului ca să ne urcăm și noi într-un vapor și să plecăm la destinația noastră: Muntele Athos - Mănăstirea Vatoped.

 

Mănăstirea Vatoped - o cetate puternică și o perlă a Ortodoxiei

Mănăstirea Vatoped este socotită a doua mănăstire ca importanță între cele douăzeci de mănăstiri din Sfântul Munte, având una dintre cele mai numeroase obști de călugări, mai bine de o sută. Situată în partea de nord-est a peninsulei Athos, mănăstirea este închinată Bunei Vestiri, prăznuindu-și hramul în data de 25 martie, zi în care are loc priveghere și procesiune. Ea păstrează câteva odoare de mare preț, cum ar fi: Brâul Maicii Domnului, o parte din Sfânta Cruce a Mântuitorului, o cruce a Sfântului Constantin cel Mare și alte mici părți din moaștele altor sfinți.

Istoria Vatopedului se împletește cu istoria icoanelor minunate prin care Maica Domnului a dat semne ale dragostei sale, ferind mănăstirea de atacurile piraților, înmulțind untdelemnul în cămările acesteia și vindecând de boli sau pedepsind îndrăzneala unor viețuitori din mănăstire, a împărătesei Placidia sau a turcilor. Icoana ”Pantanassa” adică ”A-toate-Împărăteasa” este renumită ca ”Vindecătoare de cancer” și este cea mai cunoscută între cele șapte icoane făcătoare de minuni ce se găsesc la Vatoped. O copie a acestei icoane a fost pictată în toamna anului 2014 la mănăstire și a fost adusă la Roma la Paraclisul ”Sfântul Alexie Omul lui Dumnezeu” unde se află și acum spre închinare și spre vindecarea credincioșilor bolnavi și nu numai.

Mănăstirea Vatoped este o fortăreață, una dintre cele mai mari și bine zidite din întreg Sfântul Munte. Deși este înconjurată de ziduri înalte, de jur-împrejurul ei răsar, ca ciupercile, căsuțe mici, cu cerdacuri înalte, semn că în ele trăiesc schimnici sau muncitori care și aici restaurează sau reconstruiesc din temelii părți din clădirile distruse de vitregiile timpului.

Forma curții, poligonală, pietruită cu dale, clădirile înalte cu zeci de încăperi, turnul de apărare cu ceas, biserica centrală și paraclisele, culoarele boltite cu cărămidă de șamotă, pridvoarele lungi, sprijinite de stâlpi de lemn masiv sunt dovezi ale vechimii mănăstirii. În interiorul curții se află biserica centrală, turnul cel mare, clopotnița, trapeza, paraclisul cel mare, pe lângă numeroase chilii, magazii și alte dependințe.

Toate acestea ar fi lipsite de viață dacă monahii de aici nu ar avea ca primă chemare aceea de a sluji pe Dumnezeu și pe aproapele, de  a căuta sfințirea vieții prin lepădare de voia proprie, prin ascultare și prin viață de curăție trupească și sufletească.

 

Monahismul înfloritor  și viu al ultimului sfert de veac

Astfel, la Vatoped se poate vedea un monahism viu, dinamic, frumos de admirat, dar greu de realizat. Pelerinii vin la mănăstire în număr tot mai mare, din diverse colțuri ale Europei și nu numai, vin să caute ceva și revin ulterior, atâta timp cât găsesc aici un izvor de har și o comunitate model de împreună viețuire spre sfințire.

Aici te situezi undeva între pământ și cer, uneori poate mai aproape de cer. Plecat dintr-o aglomerație a orașelor mai mici sau mai mari, simți că acolo te afli în alt spațiu, nu numai fizic, dar și duhovnicesc, de nedescris.

Acolo liniștea vorbește, grăiește ceva celui care are simțirea trează, dă mărturie într-un fel aparte că lucrurile mari se pot realiza în mod negălăgios, că esențialul stă în a face și a tăcea. Monahii și părinții de acolo, aparent reci, indiferenți față de noii sosiți (dacă nu au ascultare specială pentru primirea pelerinilor), în realitate nu sunt așa, ci sunt rezervați, retrași în rugăciunea lor de toată vremea din care izvorăsc virtuți ca bunătatea, blândețea, îndeluga-răbdare, smerenia și multe altele. Asta se poate înțelege după câteva zile în care pelerinul acceptă să viețuiasă printre ei, cu ei, ca ei.

Fiecare este cu ascultarea lui, nu-i vezi pierzând vremea, ci, în toată discreția, oricine face ce trebuie făcut, cu toată smerenia. La rugăciune îi vezi venind grabnic, coborând de la chilii sau venind de la trapeză, arhondaric, seră sau alte locuri, intră în biserică, se închină la icoane, se duc la locul potrivit și se roagă dacă nu au o ascultare specifică (strana, slujirea de un fel sau altul).

Masa nu o iau decât o dată în zi în timpul postului, în trapeză, dar și aici liniștea domnește pentru a putea asculta cuvântul care se citește de undeva de sus, iar singurele zgomote ce se mai pot auzi sunt provocate de mișcarea sau lovirea farfuriilor, cănilor sau a lingurilor de inox. Doar pelerinii tot mai numeroși care vin aici și nu știu rânduiala locului mai glăsuiesc în șoaptă câte ceva, impresionați fiind de ceea ce văd și trăiesc.

Multe ar fi de spus în urma viețuirii printre acești minunați monahi, dar intenția nu este aceea de a slăvi pe cineva în locul lui Dumnezeu, ci de a da mărturie celor care nu mai văd și nu cred că mai există asemenea oameni de jertfă și asemenea familii duhovnicești, care iau în serios viața în Hristos.

Venit aici ca pelerin, ai ocazia să te vezi ca-ntr-o oglindă, să lași la o parte automulțumirea, încrederea în sine și alte categorii de apreciere - reflex ar unor standarde sociale medii, dar larg răspândite, și să te confrunți cu exigențe și modele înalte, anevoioase de urmat, dar nu imposibil de realizat.

Monahii  nu mai sunt din lume, cum nici creștinii nu ar trebui să fie, atunci când, duhovnicește, fiecare își înțelege chemarea și menirea de creștin în toată profunzimea ei.

Despărțirea de un asemenea loc cu așa viețuitori este un moment nu tocmai ușor. Mai ales atunci când afară parcă și natura te împiedică să pleci, datorită ploii și zăpezii de la munte, sufletul parcă vrea să spună că nu-i destul de încărcat, că mai vrea să adune comori duhovnicești, că doar el nu se reglează după  ora zborului avionului sau a navigării pe mare cu vaporul.

 

Pelerinii se reîntorc spre Tesalonic și mai apoi acasă

Reveniți la Ouranopoli, după o călătorie cu microbuzul prin Sfântul Munte și una pe mare cu șalupa de mare viteză, înainte de lăsatul serii, poposim aici pentru noapte, dar nu înainte de a merge la biserica din localitate, unde se slujea acatistul Bunei Vestiri. Masa modestă o servim undeva lângă litoral, loc în care chelnerița româncă, în așteptare de clienți buni, ne servește cu fructe de mare, cartofi, salată și vin alb.

În dimineața următoare, luăm autocarul spre Tesalonic. Bagajele sunt multe și gențile pline până la refuz cu cadouri luate de la magazinul din Vatoped. Călătoria de mai bine de două ceasuri pare mai lungă și mai grea decât cea de la începutul săptămânii, asta datorită oboselii și căldurii de afară și din autocar. Este un timp prețios, bun pentru a schimba impresii, a privi minunata natură a Greciei, pentru liniște sau rugăciune, fiecare făcând ceva potrivit stării sale sufletești.

Coborâți în autogară, ne deplasăm cu taxi spre Tesalonic la Biserica Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, locul cel mai căutat de pelerini și prea bine cunoscut de șoferii de taxi. Ne închinăm din nou la Sfintele Moaște ale Sfântului Dimitrie, cumpărăm mir și iconițe, apoi ne îndreptam spre sediul Facultății de Teologie a Universității ”Artistotel” - unde intrăm spre închinare în capela frumos amenajată, de mărime medie. Cu pași grăbiți, prin intersecții și străzi destul de aglomerate, ne deplasăm către Catedrala Metropolitană, unde se află moaștele Sfântului Grigorie Palama, la care ne închinăm în grabă, fiind ora prânzului, inainte de închidere.

 

Mai rămăseseră doar câteva ceasuri până la plecarea avionului și parcă printr-o minune părintele Marian ne spune că ne vom duce undeva, dar nu trebuie să știm mai dinainte. Mașinile în care ne aflam părăsesc orașul și călătoresc mult, urcând niște coline, pânăîn localitatea Suroti și se opresc la Mănăstirea "Sfântul Ioan Teologul".Trecând prin curtea mănăstirii bine aranjate și primitoare, mergem spre închinare la mormântul Sfântului Paisie Aghioritul, de curând canonizat de Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice. Trăim momente de mare bucurie duhovnicească, acum, la încheierea pelerinajului nostru tocmai la mormântul Sfântului Paisie, atât de drag nouă tuturor pentru cuvintele sale și pentru exemplul vieții  de dăruire, de adâncă smerenie și bunătate. O ultimă privire de ansamblu de pe dealul mănăstirii deschide un orizont larg spre oraș, spre mare, spre colinele înverzite și spre munții din depărtare. Aceasta-i Grecia cu natura și sfinții ei!

Așteptarea în aeroport și călătoria cu avionul sunt trăite altfel de cum s-ar crede după asemenea experiențe pline de încărcătură duhovnicească și umană. Majoritatea preferă să stea în liniște și să sedimenteze bine în suflet minunatele trăiri de care a avut parte, si nu să le risipească prin vorbele multe care diluează sau golesc deseori tot ce-i frumos.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

A consemnat: un pelerin

 

 

Mai multe fotografii găsiți aici