"Să vă iubiți unul pe altul precum Eu v-am iubit pe voi." (Ioan 13, 34)

Sfânta Lumină a coborât la cei din Penitenciarele de la Rebibbia

2018

În data de 10 aprilie misionarii din parohia Botezul Domnului din Monterotondo au dus bucuria Învierii Domnului în cele 2 penitenciare din Rebibbia de la Roma. Dimineață pr. Bogdan Petre împreunăm cu părintele Alexandru Apetrei și cu surorile voluntare au slujit Sfânta Liturghie la Institutul feminin. Au participat aproximativ 40 de deținute într-o atmosferă de mare bucurie pascală. A fost prezentă și directoarea Institutului Ida Del Grosso moment în care părintele Bogdan a ținut un cuvânt de învățătură în limba italiană despre învierea părinților – și a societății în general – prin educația spirituală și bisericească a copiilor. A urmat un program cultural organizat de deținute și Praznicul s-a concluzionat cu o agapă în care fetele s-au bucurat de produsele genuine și de tradiționalul ciocnit de ouă roșii cu urarea „Hristos a înviat!”

După amiază am avut bucuria de a avea în mijlocul nostru pe părintele vicar Atanasie care de fiecare dată vine în institutele penitenciare cu multă convingere și entuziasm. Echipa de misiune pascală de anul acesta a fost numeroasă formată din 5 preoți și 4 misionare. Părintele ieromonah Ștefan Simion de la Rignano Flaminio a ținut mult să participe ajutând corul cu vocea-i minunată. S-a făcut a Doua Înviere în cadrul căreia s-au împărtășit toți cei ce au ținut Postul Mare și s-au spovedit. Restul au luat „paști”. Cei peste 100 de deținuți au cântat „Hristos a înviat!” de multe ori în mai multe limbi, fiind prezenți la Slujbă ruși, georgieni, sârbi, muntenegrini.

Părintele Atanasie a vorbit într-un mod foarte colocvial cu cei prezenți explicând semnificația cuvântului „pascha” ca și trecere de la moarte la viață, de pe pământ la cer. Trebuie să trecem inima de la o stare de împietrire la o stare de înviere și viață. Când ești copil ai râvna sacrificiului. Trecând anii această râvna scade și devine cenușă. Numai Hristos a rămas constant în râvna de a-și da viața pentru noi păcătoșii. Domnul și-a dat viața pentru noi. Noi ce putem da Domnului? Putem să dăm ceva. Ce anume? Inima. Ca și când ai da cheia de la mașina sau apartamentul propriu. Făcând acest lucru Domnul știe cum să folosească această cheie vorbind în dialectul fiecăruia și lucrând în viața fiecăruia. Părintele Vicar a  mai făcut 2 considerații. Față de anii trecuți erau mai puțini deținuți. Spunea Dânsul că acest lucru este datorat misiunii susținute desfășurată în penitenciar în fiecare zi de marți, anume că nimeni dinte cei ce au ieșit nu s-a mai întors, eficacitatea mesajului fiind evident. A propus de asemenea ca după 10 ani de misiune în decembrie să facem o Aniversare specială (a zecea parte din cei 100 de ani de la Marea Unire). Este mult pentru cei ce vin săptămână de săptămână. A salutat și oficialitățile catolice și instituționale prezente mulțumind pentru găzduire. S-au distribuit iconițe cu Învierea și s-a sărbătorit cu cozonac și ouă roșii momentul de Paști ortodox.

Slavă lui Dumnezeu că am putut și anul acesta să dăruim Lumina Învierii celor întemnițați!