Cambia lingua:

Să avem grijă de familie

Una dintre cărțile care se citesc ușor, din care fiecare are de învățat, care este scrisă astăzi pentru noi, cei de azi; prin titlul ni se deschide perspectiva pe care o are în vedere – familia, iar prin numele autorilor se înțelege și caracterul ei, cel al vindecării.

Așadar, Să avem grijă de familie, îi are autori pe profesorul doctor Dmitri Avdeev, psihoterapeut și publicist, și pe Ioana Besedina, jurnalistă și psiholog ortodox. A fost tradusă recent din rusă, căci în ea se vorbește și despre pandemie; a fost editată la Editura Sofia în acest an.

Prefața cuprinde într-un citat scurt esența cuprinsului: „O mamă în vârstă, în a cărei familii au crescut cinci copii, dintre care trei și-au legat viața de Biserică – doi sunt preoți și unul episcop -, a spus: Creșterea copiilor este ușoară, dacă mama, în familie, îl iubește pe tată și tatăl pe mamă, dacă părinții nicicând nu-și vor spune cuvinte urâte, iar copiii nu vor vedea decât dragoste și afecțiune în jurul lor. O astfel de atmosferă în familie va exista dacă în inimile părinților e Dumnezeu. La urma urmei, Dumnezeu  este iubire”[1].

Micile capitole ne ajută să o lecturăm ușor și să reținem ideile practice. Una din provocările lumii contemporane lovește în împuținarea credinței, neștiință și frică. De aceea, credința este înțeleasă ca legătură vie și continuă cu Biserica, ca ascultare de Sfintele Sinoade, ca și încredințare că „noi suntem mai de preț decât păsările cerului”; avva Dorotei ne îndeamnă: „Crede că tot ceea ce se întâmplă, până întru cele mai mărunte lucruri, e după Pronia lui Dumnezeu, și atunci vei îndura, fără tulburare, toate prin câte treci”. Spre același lucru ne atrage atenția și sfântul Ioan de Kronstadt: „Cea mai mare și permanentă rătăcire a inimii noastre cu care trebuie să luptăm neîncetat întreaga viață este gândul tainic că putem fi fără Dumnezeu și în afara Lui undeva, cândva – chiar și pentru o clipă”. Așadar, „trebuie să ducem o viață duhovnicească: rugați-vă, pocăiți-vă de păcatele voastre, împărtășiți-vă cu Sfintele lui Hristos Taine și întăriți-vă întru credință”[2].

Suntem sfătuiți „să avem încredere doar în sursele competente” de informare, mai ales când manipularea mediatică este simțită, „să tindem către frica de Dumnezeu care dă naștere în inimă la pace, liniște și umilință”, „să sporim rugăciunea, pregătirea pentru Tainele Spovedaniei și Împărtășaniei” și „să tăiem momeala, adică să tăiem temerile chiar de la începutul apariției lor”.

O altă temă abordată ține de bolile legate de stresul provenit dintr-o supraîncărcare psihoemoțională, care este anunțat de oboseala prelungită, care nu dispare după ce ne odihnim, durerile de cap și de spate, indigestie, insomnie persistă. De la nervozitate se trece ușor la păcat, de aceea este indicat să avem înaintea minții gândul marelui apostol că Domnul nu îngăduie încercări peste puterea noastră, iar, totodată, să fim încredințați că atunci când necazurile se ivesc, ele au menirea de a ne căli, așa cum, după cum spune sfântul Teofan Zăvorâtul, dacă o plăcintă este coaptă în 5 minute, ea nu va fi bună de mâncat, dacă însă va fi coaptă în câteva zeci de minute ea va fi delicioasă. Tot așa încercările au rolul de a ne maturiza.

„Dacă vreți să faceți ordine în țară, atunci puneți ordine în orașe și în sate. Dacă vreți să puneți lucrurile în rânduială în orașe și în sate, atunci puneți rânduială mai întâi în fiecare casă. Dacă vreți să puneți rânduială în casă, atunci puneți rânduială în familie. Iar dacă vreți să puneți rânduială în familie, atunci fiecare om trebuie să pună ordine în lucrurile din sufletul său”[3].

 

Care este modelul familiei contemporane? Dincolo de posibilele tipare pe care mass-media ni le oferă, „practic, la toate întrebările dificile și tulburările dintr-o familie există același răspuns: o viață lipsită de har, o viață lipsită de Dumnezeu”. „Nu există un model mai bun de relații de familii decât cel văzut într-o familie ortodoxă trainică. Mergând spre Dumnezeu, soții se apropie din ce în ce mai mult unul de celălalt. Și copii, într-o astfel de familie, cresc cu un bun exemplu părintesc”. La opusul stării de bine se află „mândria cu fiicele ei, nerăbdarea și lipsa prieteniei, tăinuirea și lipsa prieteniei, neîncrederea, tristețea ori lipsa de bunătate”. „Certurile, conflictele, crizele, divorțurile, frustrările provin tot din mândrie. De aceea este bine să fim convinși că „numai prin harul lui Dumnezeu sufletul omului se curăță și se luminează”.

Limbajelesau căile prin care exprimăm sentimente sănătoase sunt: zâmbetul, îmbrățișarea, scrierea câtorva rânduri, încurajarea, toate acestea având menirea să exprime legătura sufletească, de la inimă la inimă[4].

 

Pentru a reuși să ne creștem copiii sănătoși în Dreapta Credință este indicat ca să nu fim utopici, și să presupunem că în familiile credincioase, imperios, copiii cresc de la sine în credință. Pentru a avea o garanție în acest sens, „noi, părinții, trebuie să înțelegem că fiecare copil se cuvine să aibă parte de propria experiență religioasă, să se întâlnească personal cu Hristos. Când un copil începe să-și arate nevoile și dorințele sale personale, părinții trebuie să-l asculte. Lucruri de căpătâi în educație sunt iubirea și pilda plină de vrednicie. Sarcina părinților este de a deveni adevărați prieteni credincioși ai copilului. Momentele cheie educaționale pot fi: rugăciunea comună, precum Tatăl nostru, Îngerașul, Născătoarea, Crezul, …, explicarea pe scurt a Praznicelor Împărătești exprimată prin colorarea de planșe specifice, posibile piese de teatru, împodobirea zilei de naștere prin icoana sfântului al cărui nume îl poartă tânărul, lucrarea scenei Nașterii Domnului și a darurilor de adus Pruncului[5], etc.

 

Una din întrebările spinoase la care autorii răspund este aceasta: Se cuvine să ne pedepsim copiii? Deși am înclina să răspundem că nu este normal să ajungem la așa ceva, totuși „întâi de toate un copil trebuie să fie pedepsit pentru lucrurile grosolane, nelalocul lor. Părinții trebuie să facă, de preferință în scris, o listă cu anumite interdicții, aranjându-le într-o ordine ierarhică”. Sunt diferite comportamente deviante. Una este ca un copil să refuze să se spele pe față sau să nu mănânce, și alta este să țipe către părinți, spunându-le: „Mamă rea! Du-te de la mine!”. Tot între abaterile de la un normal al bunului simț poate fi: arătatul limbii părinților, scuipatul, gesturile obscene, încălcarea interdicției de a privi la televizor. Bineînțeles, că mustrarea copilului se cade să fie însoțită de controlul de sine al adultului, scopul să prevină ca și o barieră abaterea pe căile vicioase, iar nu instrumentalizarea torturii, să se țină cont de puterea de a înțelege, de temperamentul și anii copilului, totul fiind trăit în lumina harului[6].

 

Dependența de calculator, după cum se știe, provoacă lipsa dragostei de osteneală, pierderea curiozității, a prețuirii vieții și a oamenilor. „De pildă, rezultatele unui test special vorbesc despre faptul că jocurile de calculator blochează procesul dezvoltării personale a copilului, îl fac imoral, insensibil, crud și egoist. Jocurile pe calculator pot conduce la robotizarea lumii lăuntrice a adolescenților. Le omoară sufletul. Examinarea copiilor, după o altă metodă, arată că desenele jucătorilor diferă semnificativ de desenele copiilor care nu suferă de dependență de computer. Psihologii disting așa numitul fenomen „al vârstei de cinci ani”, în care se arată care sunt consecințele consumului de ecran până la această vârstă și cum degenerează mai departe. Unul dintre specialiști susțin că din cauza faptului că soldații americani din timpul celui de Al doilea Război Mondial nu puteau să ucidă, au fost create și date spre consum simulatoare pe care ei vizionându-le să ajungă la această operațiune. Așadar, temele violente ale acestor jocuri nu au fost create pentru adulți sau pentru copii, ci pentru soldați.

Cum să acționăm corect? În niciun caz calculatorul nu trebuie să aparțină copilului … O jumătate de oră, maximum o oră pe zi de calculator. Deși chiar și așa este prea mult. … Nu îi dați posibilitatea să se joace pe calculator ca recompensă pentru notele bune. Dacă copilul este deja dependent, atunci, pur și simplu, trebuie să luați computerul de la el cu de-a sila și fără vreun compromis… După ce l-am privat de computer, e nevoie să umplem sufletul copilului cu un conținut nou și interesant. Și, ceea ce este mai important, cu un conținut cu o încărcătură înaltă”[7].

 

Autorii tratează mai departe subiecte actuale și demne de lectura noastră. Între acestea amintim: avortul, dependențele, depresia, mirii virtuali, etc. Așadar, opusculul pe care-l prezentăm cuprinde în sine, rezumativ, principii de bază pentru o bună așezare și dezvoltare a vieții creștine familiale, de aceea vi-l recomandăm cu toată inima.



[1]Prof. dr. Dmitri Avdeev, Ioana Besedina, Să avem grijă de familie, Traducerea din limba rusă Gheorghiță Ciocoi, Editura Sofia, București, 2001, pp. 5-6.

[2]Ibidem, pp. 8-9.

[3]Ibidem, pp. 16-17.

[4]Ibidem, pp. 19-22.

[5]Ibidem, pp. 25-31.

[6]Ibidem, pp. 32-36.

[7]Ibidem, pp. 38-44.

 
 
 
 
 

 

Alătură-te canalului de Telegram al EORI.

 

I fondi del 5 per mille saranno utilizzati per diverse attività sociali: l'aiuto ai bambini e ai poveri, la cura dei senzatetto e dei malati, etc.

Scrivi anche tu sulla dichiarazione dei redditi il C. F.: 97558250581

 
 

 

 

 
 

 

Asociația San Lorenzo dei Romeni ONLUS este o asociație social-filantropică, non profit și apolitică, în cadrul Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, care a fost înființată cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Episcop SILUAN, în anul 2009.

 
 

 

 

 

 
 
 

construimcatedrala.ro

 

 
 

Agenda/Diario pentru tine!ri 2021/2022

12690834