13 ani de la intronizarea primului episcop ortodox român în italia

– Slujire sfințitoare și roade mântuitoare –

 

Preasfinția Voastră,

Preacuvioși și Preacucernici Părinți,

Cucernici diaconi,

Cinstite preotese și diaconițe,

Iubiți credincioși,

 

Vrednic și drept este a aduce, întâi de toate, slavă și mulțumire Lui Dumnezeu, pentru toate binecuvântările primite în această zi de praznic, în lumina Sfintei Învieri, când se împlinesc 13 ani de la întronizarea Preasfinției Voastre, ca și Întâistătător al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei.

Din perspectiva veșniciei, a miilor de ani pe care Domnul îi vede ca ziua de ieri, cei treisprezece ani care au trecut de când Episcopia noastră a fost binecuvântată cu un Întâistătător, reprezintă foarte puțin, dar în planul slujirii și al vieții în Hristos, pentru clerul și credincioșii eparhiei noastre acești ani înseamnă o mulțime de evenimente, de jertfe, de încercări și greutăți, mai ales în ultimul an, dar și de nenumărate împliniri, de bucurii, de binecuvântări, care fac ca această perioadă să se resimtă, pentru cei care au fost implicați direct, ca fiind mult mai lungă.

Truda cu timp și fără timp a episcopatului şi a preoției în căutarea oilor celor pierdute ale Bisericii noastre împrăștiate în toate colțurile peninsulei italice şi identificarea locurilor unde să se poată aduna la rugăciune şi la regăsirea propriilor repere duhovnicești își pot vedea acum roadele, în cele 292 de parohii, 5 mănăstiri, 2 schituri, 1 așezământ monahal și 132 de filii din Eparhie.

Peste o sută de mii de copii încreștinați şi 17 mii de familii binecuvântate prin Taina Cununiei. Mii de lacrimi care şi-au aflat astâmpăr şi mângâiere prin rugăciune şi spovedanie. Mii şi mii de suflete ale fraților şi surorilor noastre, români ortodocși, la care se adaugă alte câteva mii de ortodocși italieni, își află limanul şi mângâierea, nădejdea şi curajul de a înfrunta greutățile vieții în oazele duhovnicești pe care le constituie comunitățile parohiale și așezămintele noastre mânăstirești în deșertul societății contemporane.

Mulți dintre ei regăsesc sensul și bucuria vieții, bucurie de multe ori umbrită de societatea tot mai secularizată din care fac parte. Mulți sunt şi aceia care, deși botezați ortodocși fiind, descoperă bogăția şi frumusețile propriei credințe. Mulți sunt aceia care, în sfârșit, au găsit, în credință şi prin credință, adevărat răspuns la căutarea „fericirii” efemere pentru care au plecat de acasă. Parohiile şi mănăstirile din Episcopia noastră împărtășesc multora dintre cei care le calcă pragul, pe lângă hrana duhovnicească potrivită cu rostul lor firesc, şi hrana cea trupească: îi îmbracă pe cei goi, îi cercetează pe cei bolnavi şi pe cei din închisori, aducând astfel multă mângâiere celor doborâți de greutățile şi chiar de cruzimea ce caracterizează de multe ori societatea în care trăim, mai ales în acest al doilea an în care încă purtăm amprenta pandemiei.

Cele 3 diaconii sociale, înființate de Preasfinția Voastră chiar dintru început, la care pe parcurs s-a adăugat o a patra, împreună cu cele 12 proiecte filantropice de anvergură, desfășurate la nivel național în fiecare an, prin intermediul protopopiatelor, a parohiilor, a Asociației San Lorenzo dei Romeni și a celor 13 filiale ale sale din teritoriu, și-au arătat roadele binecuvântate în toți acești ani de trudă și voluntariat. Ele au dat naștere celor 4 case de găzduire și ajutorare precum și celor 3 centre sociale, la care ulterior s-au adăugat un cabinet medical și un centru de ajutor dedicat vieții.

Eu am sădit, Apollo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească” (Cor. 3, 6) le spunea Sfântul Apostol Pavel Corintenilor, când încerca să potolească dezbinarea care apăruse între mai mulți ucenici, continuând așa: „Cel care sădește şi cel care udă sunt unaşi fiecare își va lua plata după osteneala sa.” (Cor. 3, 8). Vrednic este, de asemenea, și drept, în această zi de praznic, să îndreptăm gânduri de recunoștință și către înaintașii noștri care au sădit și au udat ogorul binecuvântat al Eparhiei noastre, și mai cu seamă, către cei care se află în Lumina cea neînserată a Învierii:

către vrednicul de pomenire Mitropolitul Visarion (Puiu), care a aruncat primul sămânța cea binecuvântată a slujirii în Nordul Italiei la Mănăstirea Maguzzano, de unde a făcut demersurile pentru înființarea Eparhiei Europei Occidentale care urma să aibă sediul la Paris;

către vrednicul de pomenire Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist, sub președinția căruia, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în data de 21 iunie 2007, a luat decizia de înființare a Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei;

dar și către cei care ne sunt alături aducând lumină și har:

către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care a avut și are o grijă continuă pentru pastorația din Diaspora, fiind cel care a binecuvântat și a mediat obținerea fondurilor necesare achiziției sediului Episcopiei noastre de la Roma;

către Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Serafim al Germaniei care, ca locțiitor al Scaunului Arhiepiscopal de la Paris din anul 1994 și până în anul 1998, a constituit Vicariatul Italiei;

și nu în ultimul rând către Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Iosif, care a fost chiriarhul locului timp de 10 ani (15 martie 1998 – 08 mai 2008). În Italia, de la 8 parohii în 1998, numărul lor a crescut la 80 în 2008. Nimeni nu putea bănui acum 23 de ani, că în tânărul ierarh care urca pe scaunul de arhipăstor al Eparhiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale se ascundeau atâtea daruri ce aveau să rodească în mod uimitor.

În această zi binecuvântată, cu 13 ani în urmă ați fost înscăunat chiriarh al Episcopiei Italiei, în biserica Sant Anastasio, a Parohiei Ortodoxe Române Sfântul Antonie cel Mare din orașul Lucca, de către Înaltpreasfințitul Arhiepiscop şi Mitropolit Iosif, înconjurat de un sobor de arhierei veniți din România, America și Franța, la Praznicul Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan de-Dumnezeu-Cuvântătorul și al Cuviosului Arsenie cel Mare.

De atunci ați luat deplin jugul slujirii misionare pe care l-ați asumat o dată cu venirea în Italia în 2004, în ajun de Crăciun, în mica casă parohială de la Gavedo, care era rece precum peștera din Betleem, din care însă au răsărit multe binecuvântări de-a lungul celor 4 ani până când a fost achiziționat un sediu, aici la Roma, în cetatea eternă. Toți acești ani au avut rostul de a clădi temelia unei Eparhii dinamice, misionare și, mai ales, vii. Ați început să deschideți noi parohii, să hirotoniți preoți și diaconi, să formați tineri, să lucrați la creșterea duhovnicească a creștinilor care de la câteva sute de mii la începutul anilor 2000 au ajuns să depășească cifra de un milion un ultimii ani.

Ați fost mereu un spirit misionar prin excelență, neavând „cetate stătătoare” (Evr. 13, 14), în condiții asemănătoare cu ale apostolilor: „fără pungă şi fără traistă” (Lc. 19, 4) şi fără însoțitori de drum, ați cutreierat toată Italia din lung în lat, întemeind peste tot noi comunități. Tocmai de aceea Dumnezeu v-a binecuvântat din plin osteneala, deschizând multe inimi care v-au venit în ajutor.

Fiecare nouă parohie care s-a înființat, a însemnat o naștere, împreunată cu „durerile nașterii” despre care le vorbea Pavel Galatenilor (Gal. 4,19), dureri care se prelungesc până la consolidarea unui locaș propriu de slujire şi până când Hristos ia chip în fiecare dintre credincioșii ei. Firește, la jertfa episcopului se adaugă și jertfa preotului, care trebuie ales cu grijă şi format în spiritul unei credințe misionare și mărturisitoare. Acesta a fost motivul pentru care formarea clerului și catehizarea credincioșilor și mai cu seamă a tinerilor a fost dintru început o prioritate pentru Eparhia noastră.

În acest sens, Centrul de studii teologice Dionisie Exiguul, la care ulterior s-a adăugat Extensia Facultății de Teologie Ortodoxă Iustinian Patriarhul, a Universității din București, ajunsă la a patra generație de studenți (2017 - 2021), fac o lucrare duhovnicească de mare anvergură. La această lucrare se adaugă și lucrarea misionară prin Revista Apostolia, ediția de Italia – din 2014 și a foii de cateheză Merinde pentru Suflet, dar și numeroasele întâlniri catehetice cu preoți și preotese, tineri și adulți, copii și părinți.

De asemenea, Frăția Tinerilor „Nepsis”, taberele și școlile de vară, pelerinajele și excursiile, congresele, conferințele și serile filocalice, nu doar că angajează foarte mulți tineri în misiunea vie a Episcopiei noastre ci și formează generația viitoare a Bisericii. La toate acestea se adaugă cele 16 evenimente eparhiale organizate anual de către Episcopia noastră: Festivalurile Bucuriei, Dor de Eminescu și Bucuria Învierii, Săptămânile dedicate Misiunii, Catehezei și Familiei, Zilele tematice dedicate Limbii Române și Portului Popular, Concertele aniversare, numeroasele conferințe tematice, Simpozioane și Congrese și nu în ultimul rând Universitatea de Vară.

E de remarcat faptul că toate cele împlinite de-a lungul acestor ani în cadrul Episcopiei noastre, pe care le-am amintit aici doar generic, au avut, cu câteva mici excepții, sprijinul exclusiv al credincioșilor ei râvnitori şi jertfelnici. Aceasta arată încă o dată, în contextul în care condiționarea materială pentru orice înfăptuire e la ordinea zilei, că Dumnezeu unde voiește, toate se împlinesc. Așadar, deși lumea care ne înconjoară se strâmtorează de „criza” sanitară și economică, noi putem spune că multe sunt motivele de a da slavă Domnului, la acest ceas aniversar: pentru creșterea duhovnicească și pentru belșugul de binecuvântări care s-au revărsat peste obștea creștinilor ortodocși ai Episcopiei noastre în acești treisprezece ani de la întemeierea ei.

Fiecare vârstă are un anumit chip de a iubi și a se dărui. Atât timp cât iubim și ne dăruim, Domnul sporește Lumina în lume, în popoare, în neamuri, în generații după generații chiar și în timp de pandemie. Nădăjduim că inimile noastre, ale tuturor celor care iată, înconjurăm altarele pe care le-ați binecuvântat aici în Italia, precum și inimile tuturor celor încredințați nouă spre păstorire, vor privi mereu la cer, acolo unde ne-ați învățat de la început să privim, căci de acolo vine Lumina pe care ne-ați descoperit-o!

Pentru toate binecuvântările primite, pentru toată lumina care vine din suflet, pentru prisosința de har pe care ați știut să o împărțiți celor din jur, Vă mulțumim din suflet, și-l rugăm pe mult milostivul Dumnezeu să primească dragostea și recunoștința noastră sinceră în Jertfelnicul Său cel mai presus de ceruri.

 

 † Atanasie de Bogdania

 Arhiereu Vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Căutare

5 X 1000

 

I fondi del 5 per mille saranno utilizzati per diverse attività sociali: l'aiuto ai bambini e ai poveri, la cura dei senzatetto e dei malati, etc.

Scrivi anche tu sulla dichiarazione dei redditi il C. F.: 97558250581

 
 
 

Urgența Coronavirus

 

Merinde pentru Suflet

 

 
 

San Lorenzo dei Romeni

 

Asociația San Lorenzo dei Romeni ONLUS este o asociație social-filantropică, non profit și apolitică, în cadrul Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, care a fost înființată cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Episcop SILUAN, în anul 2009.

 
 

Apostolia

FTOUB Roma

 

Misiunea Sfântul Ierarh Nicolae

Misiunea Sfântul Ierarh Nicolae

 
 

Facebook

 

Știri din viața Eparhiei

 

Nepsis

NEPSIS

 
 

Reportaje EORI

 
 

Vă Recomandăm

Agenda/Diario pentru tine!ri 2020/2021

 Calendarele Eparhiale 2021

Calendar 2021 pentru familia ta

Calendarul Tuturor Sfinților 2021

Tinerii ortodocși

Numărul total de vizitatori

12559501