VREMEA CRIZEI – VREMEA ÎN CARE HRISTOS VINDECĂ RĂNILE NOASTRE

 

„Și acum rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.” (Corinteni I, 13, 13)

 

Primind din bucuria lui Hristos Cel înviat, se cuvine să răspândim vestea învierii Lui și în jurul nostru! Printr-un cuvânt bun, printr-o încurajare, printr-un zâmbet, printr-un gest de mărinimie și de milostenie.

Dar, mai ales printr-un gând îndreptat către toți cei care în această perioadă de criză, în izolare fi ind, încă postesc de mersul la biserică și de împărtășirea cu Sfânt Trupul și Sângele Domnului; de cei care postesc și de deprinderile esențiale pentru tot omul: întâlnirea cu cei dragi, libertatea de a se mișca, de a ieși cu copiii la plimbare, de a-și vizita părinții și rudeniile. Acestea făcând vom pune dragostea mai presus de toate. Vom învăța din firescul trăirii vieții zilnice că, Dumnezeu este mai aproape de noi în suferințe și încercări decât în orice alte împrejurări. În suferință, Dumnezeu bate la inima omului, voind a întâlni mai des pe cel îndurerat. În bucurie și har, omul bate la ușa Domnului, și Domnul i se descoperă în plinătatea iubirii Sale.

Linișteade care a fost cuprinsă lumea modernă în ultima perioadă ne-a redeschis calea către fi rescul liniștei sufl etești. Ne-a dat cea mai prielnică ocazie pentru a ne întâlni din nou cu Cel pe care de multe ori Îl uităm, Îl ignorăm, Îl punem între parantezele vieții și a rutinei cotidiene. Cu Cel pe Care doar atunci când vine criza – momentul adevărului – Îl căutăm, căci știe să vindece  desăvârșit rănile noastre. Știe să vindece inimi rănite, sufl ete robite și familii zdrobite; știe să aducă pace; știe să aducă liniște; știe să rezidească tot ce a fost risipit; să vindece pe tot cel bolnav, să-l ridice pe cel căzut, să tămăduiască ce este de netămăduit; să ierte ce este de neiertat; să îndrepte cele de neîndreptat și mai ales să rezidească dumnezeirea în om.

Timpul pe care l-am petrecut în case în această perioadă, în aceste mai bine de două luni de carantină, nu este unul pierdut, ci unul jertfi t pentru a redescoperi ce este cu adevărat important în viață. Căci acolo unde ne stă inima, într-acolo ne vom dedica și timpul. De aceea creștinii și dedică mult timp rugăciunii, căci în rugăciune se întâlnesc în chip tainic cu Dumnezeu, pe care îl iubesc.

Ce este cu adevărat important, care sunt valorile care nu trebuie uitate? Ce am înțeles după ce am fost îngenunchiați de această criză? Întâi, că cel îngenuncheat deja stă în fața lui Dumnezeu și se roagă. Apoi, că lumina sfintei Învierii aprinde mereu în casele și în inimile noastre lumânări vii: credința, nădejdea și dragostea. Sunt momente într-adevăr, când furtunile ispitelor acestei vieți ne lovesc tare, și pot stinge una dintre lumânări. Noi însă trebuie să fi m înțelepți și să reaprindem pe cea stinsă din lumina celorlalte: dacă a rămas în noi dragoste, putem reaprinde credința; dacă mai avem credință, vom reaprinde nădejdea; iar dacă avem nădejde vie, dragostea nu se va stinge niciodată. În secolul al XI-lea, în Egipt, un calif musulman pe nume Al-Hakim, a decretat închiderea bisericilor creștine pe o perioadă de 9 ani. A fost un timp cu totul și cu totul difi cil pentru toți creștinii. Într-o zi însă, califul se plimba pe străzile unde locuiau creștinii, și a auzit voci dulci răsunând în fi ecare casă, aducând cântări de laudă lui Dumnezeu. Atunci a spus: „Deschide-ți din nou bisericile și lăsați creștinii să se roage cum doresc ei. Am vrut să închid o biserică pe fi ecare uliță, dar azi am descoperit că am deschis o biserică în fiecare casă.” Se vor deschide dar și bisericile noastre... Să fi m atenți însă să nu le închidem pe cele pe care mila lui Dumnezeu le-a deschis în inimile și în casele noastre! Să nu uităm cum am cântat Hristos a Înviat! de la balcoane, șiraguri de lacrimi de bucurie au cuprins fețele noastre. Acele mărgăritare au înfrumusețat bisericile noastre.

Să nu uităm ce am învățat în ultimele luni: empatia, dăruirea de sine, dragostea, nădejdea, credința, înțelegere și mai ales iertarea. Am învățat că mai există o altă lume în spatele ușilor! Când acestea s-au închis, sufl etele și inimile noastre s-au deschis și au început să strălucească ca stelele pe cer. Când veți citi aceste rânduri, din mila Bunului Dumnezeu, bisericile noastre vor fi deja deschise. Credincioșii vor fi participat la Sfânta Liturghie cântând cu glasuri îngerești: Hristos a Înviat !

Fie ca Domnul să ne scoată mai înțelepți în cele duhovnicești din această școala a crizei, școală în care Hristos a știut cu a Sa nemăsurată iubire de oameni să vindece sufl ete noastre.

Hristos a Înviat ! și ne-a dăruit noua viață veșnică și mare milă !

 

 

     † Atanasie de Bogdania

Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei

 

 

Urgența Coronavirus

 

Merinde pentru Suflet

 

 
 

Căutare

Apostolia

FTOUB Roma

 

Misiunea Sfântul Ierarh Nicolae

Misiunea Sfântul Ierarh Nicolae

 
 

Facebook

5 X 1000

 

I fondi del 5 per mille saranno utilizzati per diverse attività sociali: l'aiuto ai bambini e ai poveri, la cura dei senzatetto e dei malati, etc.

Scrivi anche tu sulla dichiarazione dei redditi il C. F.: 97558250581

 

Știri din viața Eparhiei

 

Nepsis

NEPSIS

 
 

Reportaje EORI

 
 

Vă Recomandăm

Agenda/Diario pentru tine!ri 2020/2021

 Calendarele Eparhiale 2021

Calendar 2021 pentru familia ta

Calendarul Tuturor Sfinților 2021

Tinerii ortodocși

Numărul total de vizitatori

12412289