Ortodoxia – dreapta-viziune a lui Dumnezeu-Omul
Duminica Ortodoxiei din acest an constituie un prilej de a ne aprofunda și de a intra mai adânc în detaliile și nuanțele credinței noastre, așa cum s-a definit și s-a formulat ea de-a lungul secolelor și în special la Sinoadele a toată lumea (sau ecumenice, adică ale întregii lumi locuite: oikos– casă; menein– a rezida, a rămâne).
Termenul ortodoxiaare multe și complexe semnificații, reprezentând deodată dreaptă-credință, dreaptă-înțelegere, dreaptă-opinie, dreaptă-slăvire, etc. Dacă toate acestea se referă la Dumnezeu, ortodoxieiîi corespunde pe planul vieții noastre concrete dreaptă-trăire, dreaptă-cinstire, dreaptă-reprezentare, dreaptă-cântare, dreaptă-nevoință (asceză). Dar la toate acestea se adaugă cea care a fost definită de părinții pustiei cea mai importantă dintre virtuți: dreapta-socoteală. Iar acesteia îi corespunde dreapta-viziune, adică dreapta-vederea lui Dumnezeu, de unde vine dreapta-viziunea ceea ce este Omul și toată facerea, gândirea, trăirea, grăirea, nevoința și toate expresiile credinței lui.
Pentru a înțelege mai bine, trebuie să ne gândim la un arhitect care proiectează casa pe care o are de construit. Dacăviziuneaasupra casei este strâmbă, atunci și desenul va fi deformat și produsul final va fi scâlciat… Dar și dacă are viziunea corectă asupra casei, dar uită să prevadă cele necesare pentru canalizare, rețeaua de electricitate, de încălzire, să prevadă ușile și geamurile la locurile și la măsurile potrivite, tot o casă incompletă va proiecta și va realiza…
Același lucru se întâmplă în noi și cu noi, dacă viziuneanoastră despre Dumnezeu, după al Cărui chip (eikona, în grecește) suntem zidiți și, mai ales, viziunea despre Dumnezeu-Omul (Iisus Hristos Care este de fapt ”modelul” – prototipul nostru) nu este cea dreaptă, adicăeste strâmbă sau fie și puțin știrbită. De aceea nu ne putem permite să ne întemeiem viziuneape închipuiri și imaginații ale minții noastre care îl facpe Dumnezeu după "chipul și asemănarea noastră".
A avea dreapta-viziuneînseamnă a avea perspectiva lui Dumnezeuasupra Sa și asupra noastră. Iar această perspectivă la care îi corespunde viziuneacea adevărată ne-a fost și ne este dăruită de către Însuși Dumnezeu Care, pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om. Dumnezeu nu a avut doar inițiativa de a se fi întrupat ci ne invită, prin cuvântul din Evanghelia acestei duminici, zicându-ne și nouă, ca și lui Ioan și Andrei care urmau sa-i fie ucenici: veniți și veți vedea(In. 1, 39) Și nu numai atât. Ci fiecăruia dintre cei ce cred în El ca Fiu al lui Dumnezeu întrupat și Mântuitor, îi făgăduiește precum lui Natanael: mai mari decât acestea vei vedea. (…) Adevărat, adevărat zic vouă, de acum veți vedea cerurile deschizându-se și pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se și coborându-se peste Fiul Omului (In. 1, 50).
La această făgăduință îi corespunde mărturia ucenicului celui iubit, Ioan, din prima sa epistolă adresată întregii biserici (soborniceascăsau catholică, în greacă fiind catholikin) în care spune: Ce era de la început, ce am auzit, ce amvăzutcu ochii noștri, ce am privit (contemplat) și mâinile noastre au pipăit,despre Cuvântul Vieții - și Viața S-a arătatși am văzut-o și mărturisim și vă vestim Viața de vecicare era la Tatăl și s-a arătat nouă -, ce am văzut și am auzit vă vestim și vouă, ca și voi să aveți împărtășire cu noi. Iar împărtășirea noastră este cu Tatăl și cu Fiul Său, Iisus Hristos.(1 In. 1, 1-3).
Iată că viziuneade care pomeneam ni se împărtășește, adică vine în noi prin împărtășire, adică ea ne vine de la Dumnezeu, prin cei ce s-au împărtășit la rându-le din aceasta, dar și pe cale directă și nealterată, prin Dumnezeiasca slujireși în special prin Dumnezeiasca Liturghie (din care izvorăște toată lucrarea sfințitoare a Bisericii, Sfintele Taine și ierurgii) și care stă la temelia rugăciunii și a nevoinței noastre personale, hrănindu-le, curățindu-le și dându-le sens mântuitor. Așadar, Dumnezeu nu ne împărtășește de ceva "exterior" ci aduce înlăuntrul nostru viziunea Adevărului Său și, odată cu ea, Viața Sa și Harul Său cel sfințitor.
Astfel,prin vedereachipului lui Hristos, al Preacuratei Sale Maici, ale chipurilor sfinților, precum și prin contemplareaîn icoane sau fresce a celor care s-au împlinit de Domnul pentru a noastră mântuire; prinauzireaglasului mereu proaspăt și actual al lui Dumnezeu care ni se adresează nouă din citirile Vechiului Testament și mai ales din cele ale apostolului și ale Evangheliei; prin atingereade Domnu, cu al Cărui Trup și Sânge ne împărtășim (clericii chiar pipăindu-l), noi cei de astăzi avem marea binecuvântare și marele privilegiu să facem să sălășluiască înlăuntrul nostru, ca apoi să lucreze și să străbată din noi spre înafară, această dreaptă-vederecare ni se dăruiește pe căile cele mai la îndemâna noastră – văzut, auzit, pipăit– la fel de proaspăt și de viu, ca și în cazul apostolilor și al celor contemporani cu Domnul. Dar ca și atunci, și acum, unii fac lucrătoare și alții ignoră sau resping acest mare dar pe care Dumnezeu-Omul, Iisus Hristos dorește să-l împărtășească cu fiecare dintre noi.
Duminica Ortodoxiei este, așadar, o binecuvântată și mântuitoare ocazie să ne socotim fiecare cu Dumnezeu, cu noi înșine, cu familia, cu preoția, cu parohia și cu episcopia noastră, cu privire la măsura în care acest mare dar al dreptei-vederieste sau nu luat în seamă și este sau nu lucrător în noi, răzbate sau nu din noi și se traduce sau nu în dreaptă-trăire, dreaptă-cinstire, dreaptă-reprezentare, dreaptă-cântare, dreaptă-nevoință, și, mai mult, în dreaptă-credință, dreaptă-înțelegere, dreaptă-opinie, dreaptă-slăvireși, întru toate, prin dreaptă-socoteală.
Fie ca în fiecare dintre noi să sălășluiască această dreaptă-viziune și să nu rămână doar la nivelul unei "proiecții" pe peretele minții sau al închipuirii noastre, ci să ia chip în noi, devenind realitate, ca să se împlinească cuvintele Domnului Care spune, la sfârșitul evangheliei de la Luca: Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru (Luca 17, 21).
Cu mântuitoare doriri în continuarea Postului celui Mare,
† Episcopul SILUAN
al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei
Sediul Episcopiei noastre, la Duminica Ortodoxiei,
24 martie, în anul mântuirii 2013 - Roma.
