Alege limba:

CUVÂNT LA ÎNCEPUT DE AN NOU BISERICESC

 

† SILUAN

 

Prin mila lui Dumnezeu, Episcopul de-Dumnezeu-păzitei

Episcopii Ortodoxe Române a Italiei,

 

Tuturor monahilor și clericilor, dimpreună cu toți binecredincioșii creștini din cuprinsul Episcopiei noastre, Har, pace și ajutor de la Dumnezeu,

 începătorul a toate, iar de la noi părintești

binecuvântări la acest început de An Nou Bisericesc.

 

Dacă în popor se spune că "toamna se numără bobocii", marcând astfel un sfârșit de ciclu al vieții celei de toate zilele, pentru viața creștinului, începutul lunii septembrie coincide cu începutul unui nou ciclu de sărbători ale anului liturgic, fiind numit și Anul Nou Bisericesc. Acesta se sărbătorește prin slujirea Dumnezeieștii Liturghii, la care se adăugă mulțumiri pentru împlinirile din anul care a trecut și cereri pentru anul care urmează.

 

În ce privește mulțumirile, să nu ne limităm și să ne concentrăm întâi de toate pe cele materiale, ci să ne gândim mai ales la toate binecuvântările și împlinirile pe planul celor dinlăuntru, la harul pe care fiecare praznic și fiecare binecuvântată zi dăruită de Dumnezeu ni le-a adus în anul bisericesc ce a trecut, să mulțumim pentru "toate cele știute și neștiute, vădite și tăinuite" daruri pe care Părintele cel ceresc le-a revărsat peste noi, neluând în seamă neașezările și alunecările noastre.

 

Să nu uităm însă nici cererea de iertare pentru toate abaterile de gând și de simțire, de grăire și de făptuire, de la "firescul" pe care Dumnezeu l-a așezat în noi cu Harul Său, prin Botez, iertare pentru noi înșine și pentru toți cei pe care îi purtăm în inimă - incluzându-i și pe cei ce ne urăsc sau care ne-au făcut rău - ca pentru noi înșine. Aceasta ne deschide calea spre a cuteza și a avea neosândita îndrăzneală de a cere lui Dumnezeu binecuvântarea și ajutorul Lui, Harul și ocrotirea, pentru a începe o noua "vreme a mântuirii", presărată de salba Praznicelor Împărătești și a prăznuirii sfinților care zilnic se pomenesc, întru creștere și coacere lăuntrice, spre nădăjduita și mult dorita mântuire.

 

În acest sens, Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă, zicând: "luați seama, cu grijă, cum umblați, nu ca niște neînțelepți ci ca cei înțelepți, răscumpărând vremea, că zilele rele (viclene) sunt" (Ef. 5, 15-16). "Vremea", adică timpul pe care îl avem înainte reprezintă  un prețios Dar de la Dumnezeu pentru care ne rugăm ca fiecare zi, "toată, desăvârșită, sfântă, în pace și fără de păcat" să o petrecem. Iar pentru "cealaltă vreme a vieții noastre" ne rugam ca "în pace și întru pocăință să o săvârșim". Prin aceasta, rugăciunea Bisericii ne învață să dam SENS zilei, timpului, vremii, prin care acestea se "sfințesc" și ne sfințesc și, fără de care acestea se irosesc și ne irosesc viața... Împletindu-se cu Dumnezeu și cu gândul pentru care El ne-a chemat la viață în lumea aceasta, timpul se transfigurează și ne transfigurează. Dar daca se lăsă pătruns și guvernat de atracțiile lumești de tot felul, timpul se desfigurează și ne desfigurează, făcând din viața noastră un chin...

 

Aici aș atrage atenția asupra unui verset din psalmul 118 pe care, înainte de binecuvântarea de început a fiecărei Sfinte Liturghii, diaconul îl rostește, adresându-se întâiului slujitor, zicând: "Vremea (Îi) este a face Domnului" (v. 126). Verset care nu vrea sa sublinieze, așa cum adesea (greșit) se înțelege, că "Noi" suntem în centrul atenției și ce "facem" Noi este esențialul. Ci este vorba tocmai de contrariul: accentul cade pe "Domnul" și pe aceea că "El" este Cel Căruia Îi este "vremea de a face", pentru că oamenii "au stricat legea Ta" - așa cum ne spune continuarea versetului 126. Adică, Dumnezeu este Cel Care are "rolul principal" în Dumnezeiasca Slujire și, prin extensie, în toate ale vieții noastre. Așa cum, de altfel și mărturisește preotul la finalul rugăciunii pe care o citește pentru sine în timp ce corul cântă Imnul Heruvic, zicând: "Că Tu ești Cela Ce aduci și Cel Ce Te aduci, Cela Ce primești și Cel Ce Te împarți, Hristoase Dumnezeul nostru ...". Sfântul Ioan Botezătorul ni se face și el pildă în acest sens, spunând, după ce a împlinit pe cele privitoare la Botezul Domnului: "Acela trebuie să crească, iar eu să mă micșorez" (In. 3, 30).

 

Acesta este de fapt programul fiecărui creștin, arătându-ne calea cea sănătoasa și adevărată: calea smereniei, adică a "micșorării de sine", pentru a face spațiu Domnului Care nu Se impune în viața și în sufletul nostru, așteptând răbdător să-L poftim "înăuntru". Prezența Domnului în viața noastră "cea de toate zilele" reprezintă "limfa" cea dătătoare de Viață și de Sens fără de care nu progresăm pe nici un plan. Așa cum ne spune Însuși Domnul: "Cine nu adună cu Mine, risipește" (Mt, 12, 30); și "Fără de Mine nu puteți face nimic" (In 15, 5).

 

Ca pildă a împreună-lucrării cu Dumnezeu pe calea smereniei, ni se înfățișează la început de An Bisericesc și un sfânt care a văzut lumina zilei pe pământul patriei noastre (în aprox. 470 în Dobrogea, și a murit la Roma, fiind secretar al mai multor papi, în aprox. 545): Cuviosul Dionisie Exiguul (care înseamnă cel smerit sau cel neînsemnat). Despre acesta ne spune fostul senator roman Casiodor (aprox. 485 - aprox. 580) care avusese privilegiul să-l aibă în mănăstirea lui de la Vivarium (la Squillace, în Calabria): "În el era multă simplitate împreună cu înțelepciune, smerenie împreună cu învățătură, moderație împreună cu talentul de a vorbi, încât se socotea pe sine un nimic, și unul dintre cei din urmă slujitori, deși era vrednic, fără îndoială, de societatea regilor. Să mijlocească pentru noi, el care obișnuia să se roage împreună cu noi, ca să putem fi ajutați acum prin mijlocirile lui, cu rugăciunea căruia am fost întăriți aici pe pământ!" (Instituţiile literaturii divine şi umane, Cartea întâi, cap. XXIII).

 

Și noi să ne rugăm Sfântului Părintelui nostru Dionisie cel Smerit, ocrotitor al Episcopiei noastre împreună cu Sfinții Apostoli Petru și Andrei, să ne fie împreună-călător în vremea ce ne stă înainte, pentru a o duce la buna împlinire, spre a noastră mântuire și spre pacea și bunăstarea întregii lumi!

 

 

† Episcopul SILUAN

 

al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei

 

 

Dată la Reședința noastră de la Roma,

la începutul Anului Nou Bisericesc, la prăznuirea Sfântului Cuviosului Părintelui nostru Dionisie Exiguul, ocrotitor al Episcopiei noastre,

în Anul Mântuirii 2013, septembrie ziua întâi.

 

Alătură-te canalului de Telegram al EORI.

 

 

 

 
 

 

 
 

 

Asociația San Lorenzo dei Romeni ONLUS este o asociație social-filantropică, non profit și apolitică, în cadrul Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, care a fost înființată cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Episcop SILUAN, în anul 2009.

 
 

 

 

 
 
 

 

 
 

Agenda/Diario pentru tine!ri 2021/2022

13236156