Alege limba:

SCRISOARE PASTORALĂ

LA SLĂVITUL PRAZNIC AL NAȘTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS

 ÎN ANUL MÂNTUIRII 2023

IUBIREA S-A POGORÂT LA NOI

CA SĂ ÎNNOIASCĂ RAIUL DIN INIMILE NOASTRE!

† SILUAN

 

Prin mila lui Dumnezeu, Episcopul de-Dumnezeu-păzitei

Episcopii Ortodoxe Române a Italiei,

Preacuviosului Cin Monahal, Preacucernicului Cler

și Dreptslăvitorilor Credincioși din Italia, San Marino și Malta,

 

Har, pace și bucurie, de la iubitorul de oameni Dumnezeu,

iar de la noi, părintească îmbrățișare și binecuvântare.

 

Iubiți frați și surori întru Hristos Cel născut în ieslea Betleemului,

 

Dumnezeu este Iubire – ne revelează Sfântul Ioan Evanghelistul (1 Ioan 4, 8; 16) și continuă, zicând: „Vedeți ce iubire ne-a dat nouă Tatăl: ca să ne numim fii ai lui Dumnezeu, și suntem” (1 In. 3, 1). Și „în aceasta am cunoscut iubirea: că El Și-a pus sufletul pentru noi” (1 In. 3, 16); „neputințele noastre le-a luat și bolile noastre le-a purtat” (Matei 8, 17).

Astăzi, prăznuim pogorârea Iubirii, la noi, și descoperirea ei nouă, în chip blând și smerit, în chip duios, „nu cu năluciri înfricoșându-ne pe noi”, ci ca Prunc, ca Fiu (cf. Isaia 9, 5) al Tatălui nostru cel din ceruri, Care, pentru noi și pentru a noastră mântuire, a coborât, la noi, Raiul din care strămoșii noștri, Adam și Eva, au căzut. Și colinda ne dă mărturie despre aceasta, zicând:

 

„Raiul cel închis,

 azi, iar s-a deschis (...).

Și strămoșii, iară,

prin Sfânta Fecioară,

iar s-au înnoit”.

Iar troparul înainte-prăznuirii Nașterii Domnului adaugă:

 

„Gătește-te, Vithleeme, deschisu-s-a tuturor Edenul.

Bine te împodobește, Efrata, că lemnul vieții, în peșteră, a înflorit din Fecioara.

Că și Rai înțelegător pântecele aceleia s-a arătat,

întru care este Dumnezeiescul Pom,

din Care mâncând vom fi vii, și nu vom muri, ca Adam.

Hristos Se naște ca să ridice chipul cel mai înainte căzut”.

 

Pentru ca noi să nu mai putem cădea din Rai, Domnul „sădește”, din nou, Raiul, prin Botez, înlăuntrul nostru (cf. Luca 17, 21) și îl face să se dezvolte în noi, cu harul Său, prin hrănirea cu tot cuvântul care iese din gura Lui (cf. Matei 4, 4), cu Trupul Fiului Lui – adevărată mâncare – și cu Sângele Lui – adevărată băutură (cf. Ioan 6, 55), prin chemarea Numelui Lui și prin păzirea poruncilor Lui. Că cel ce păzește poruncile Lui acela îl iubește (cf. In. 14, 21). „Cel ce păzește poruncile Lui rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu în el” (1 In. 3, 24). Astfel, se înnoiește omul, „după chipul Celui ce l-a zidit” (Coloseni 3, 10).

Cum se face, atunci, că ceea ce predomină, în lumea ce ne înconjoară, și ne dă târcoale la tot pasul este, mai degrabă, ceea ce este aducător de suferință: neliniștea, agresivitatea, violența, stresul, tristețea, nefericirea, neîmplinirea și mai puțin ceea ce este aducător de înnoire, de pace, de liniște și de fericire? Răspunsul ne vine, cu limpezime, de îndată ce ne cercetăm pe noi înșine și constatăm, cu realism, în ce puțină măsură noi și lumea care ne înconjoară ne hrănim cu cele ce fac să se „dezvolte”, în noi, Raiul – Împărăția lui Dumnezeu – și în ce măsură ne hrănim cu ceea ce face să pătrundă în noi atmosfera lumii. Noi vrem să fim și cu Dumnezeu și cu lumea, în același timp. Vrem să primim Duhul lui Dumnezeu și să urmăm și duhului lumii, în același timp.

În loc să ne însușim, cu încredere și drag, principiile ce izvorăsc din iubirea lui Dumnezeu față de noi și să răspundem, la rându-ne, cu iubire, ne însușim, cu fidelitate, mentalitățile pe care ni le propune lumea și ne asortăm lor, cu râvnă. Am uitat că Sfântul Apostol Pavel ne spune: „să nu vă potriviţi cu acest veac, ci să vă schimbaţi, prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit” (Romani, 12, 2). Nesocotind cele ce aduc în noi harul și, prin har, aduc în noi Raiul, am ajuns să ne asemănăm cu lumea și cu felul ei de a gândi și de a se comporta, uitând că, prin botez, ne-am lepădat de lume, ne-am lepădat de pofta trupului, de pofta ochilor și de trufia vieții (cf. 1 In. 2, 16), ce stăpânesc peste lume și peste tot mai frământații ei locuitori. Fericirea, pentru care, adesea, ne-am sacrificat sănătatea și anii tinereții, se întrevede, tot mai puțin, printre frământările și împotrivirile ce ne lovesc la tot pasul...

Cel a Cărui Naștere o prăznuim nu a venit în lume doar pentru a ne da prilejul să ne facem cadouri unii altora, să mâncăm și să bem, cu îmbelșugare, sau să aducă profit comercianților, ci a venit să redea sens vieții noastre, să ne reașeze în perspectiva verticală în care ne-a plăsmuit, să ne facă părtași la iubirea Lui și să reînvie în noi iubirea față de semenii noștri care, la fel de mult ca noi, caută fericirea și, în ciuda tuturor eforturilor, obțin, adesea, rezultatul contrar.

În Hristos Domnul, Cel a cărui Naștere o prăznuim astăzi, s-au împlinit cuvintele prorocului Isaia, pe care le-a citit când El a intrat, pentru prima dată, în sinagoga din Nazaret (cf. Luca 4, 16-17):

„Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsaţi, și să vestesc anul plăcut Domnului” (Lc. 4, 18-19).

Iubirea lui Dumnezeu se pogoară, astăzi, la noi și ni se înfățișează, în chipul compătimirii, al împreună-pătimirii cu toată făptura ce suferă, trupește sau sufletește, pe pământ. Iar „dacă Dumnezeu astfel ne-a iubit pe noi, și noi datori suntem să ne iubim unul pe altul” (1 In. 4, 11). Iubirea compătimitoare a lui Dumnezeu față de tot omul se înnoiește, astăzi, în fiecare dintre noi și ne deschide inima spre a-l cuprinde în ea pe tot cel ce se află în suferință, ne dilată inima spre a îmbrățișa, în rugăciune compătimitoare, întreaga lume. Și precum Fiul Omului „nu a venit să judece lumea, ci să se mântuiască, prin El, lumea” (In. 3, 17), tot astfel, și noi, vom face un mare bine acestei lumi, dacă vom înceta urâciosul obicei de a judeca, la tot pasul, și de a pune diagnostice. Iar dacă ne rugăm pentru lume, ca pentru noi înșine, ca să se împlinească în ea voia Dumnezeului nostru, „ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoașterea adevărului să vină” (1 Timotei 2, 4), atunci atmosfera acestei lumi poate să devină mai senină și mai liniștită.

„Nimănui cu nimic nu fiţi datori – ne spune Sfântul Apostol Pavel –, decât cu iubirea unuia faţă de altul; că cel care iubeşte pe aproapele a împlinit legea. Căci (poruncile): să nu săvârșești adulter; să nu ucizi; să nu furi; să nu mărturisești strâmb; să nu poftești, și orice altă poruncă ar mai fi, se cuprind în acest cuvânt: Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți”  (Romani, 13, 8-9). Poporul nostru a numit acest fel de a fi „omenie”, socotind că e firesc să trăiești după poruncile lui Dumnezeu, iar Însuși Mântuitorul a dat nouă pildă (cf. In. 13, 15), descoperindu-ne cum este firesc să ne comportăm și să fim.

Chiar dacă lumea aceasta s-a împotrivit, dintru început, Domnului și firescului descoperit nouă de Dânsul, chiar dacă „în lume necazuri vom avea”, să îndrăznim, urmând îndemnul Lui, că El a biruit lumea (cf. In. 16, 33). „Pentru că oricine e născut din Dumnezeu biruiește lumea; și aceasta este biruința ce a biruit lumea: credința noastră”. Și „cine este cel care biruiește lumea dacă nu cel care crede că Iisus este Fiul lui Dumnezeu?” (1 In. 5, 4-5) și, crezând, are viață în numele Lui (cf. In. 20, 31).

Mă rog, așadar, Mântuitorului Hristos – Dumnezeu-Omul – a Cărui Naștere o prăznuim, să vă întărească în credință, în nădejde și în iubire, „să vă dăruiască, după bogăţia slavei Sale, ca să fiţi puternic întăriţi, prin Duhul Său, în omul dinăuntru, și Hristos să Se sălăşluiască, prin credinţă, în inimile voastre, înrădăcinaţi şi întemeiaţi fiind în iubire (…)”. Mă rog „să cunoaşteţi iubirea lui Hristos, cea mai presus de cunoştinţă, ca să vă umpleţi de toată plinătatea lui Dumnezeu. Iar Celui ce poate să facă, prin puterea cea lucrătoare în noi, cu mult mai presus decât toate câte cerem sau pricepem noi, Lui fie slava în Biserică şi întru Hristos Iisus, în toate neamurile veacului veacurilor. Amin!” (Efeseni 3, 16 -17; 19 – 20).

 

Al vostru întâistătător și doritor de tot binele cel mântuitor, cu părintească îmbrățișare și binecuvântare fiecăruia dintre voi,

 

† Episcopul Siluan

al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei

 

 

Dată la Reședința noastră de la Roma, la Luminatul Praznic al Nașterii Domnului, în Anul Mântuirii 2023, luna Decembrie, ziua a 25-a.

 
 

 

 

 

 

Alătură-te canalului de Telegram al EORI.

 

 
 

 

Asociația San Lorenzo dei Romeni ONLUS este o asociație social-filantropică, non profit și apolitică, în cadrul Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, care a fost înființată cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Episcop SILUAN, în anul 2009.

 
 

 
 

 

 
 
 

 

 
 
14228432