† SILUAN

Din mila lui Dumnezeu episcopul tuturor credincioșilor din cuprinsul de-Dumnezeu-păzitei Episcopii Ortodoxe Române a Italiei,

Cinstitului Cler și Cinului Monahal, precum și tuturor creștinilor care ascultă sau citesc această Scrisoare Pastorală,

Har Vouă și pace de la Dumnezeu iar de la noi arhierești și părintești binecuvântări.

 

Preacucernice Părinte,

Iubiți Credincioși,

 

Iată-ne ajunși, din mila lui Dumnezeu, la Praznicul Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos din anul mântuirii 2008.

Un asemenea moment constituie pentru noi creștinii un prilej de a cugeta puțin mai adânc la semnificația pe care o are faptul că Dumnezeu, Cel care numai cu cuvântul a făcut cerul și pământul și toate câte sunt, s-a arătat pe pământ ca unul dintre noi, întrupându-se din Fecioara Maria, făcându-se pe sine ”Fiul Omului” pentru ca să dea posibilitatea la tot omul care se ivește pe pământ să se nască ”din nou” (cf. In. 3, 3) și să devină ”fiul lui Dumnezeu” (cf. In. 1, 12). De aceea Domnul Hristos, Fiul lui Dumnezeu Tatăl, ne-a învățat pe toți cei care, prin botez, ne-am născut ”din nou” –”din apă și din Duh” (cf. In. 3, 5) -  să ne adresăm lui Dumnezeu cu numirea de ”Tată”, atunci când ne-a predat rugăciunea ”Tatăl nostru”.

Praznicul Nașterii Domnului, sau Crăciunul, are așadar, mai ales pentru noi cei care petrecem departe de țară, o semnificație și mai adâncă prin aceea că ne aduce aminte în chip mângâietor că nu suntem ”orfani” și ”ai nimănui”… Nu trebuie decât să-l chemăm pe Tatăl nostru cel ceresc, să chemăm Numele Fiului Său, Cel Care se face prunc pentru noi, pentru ca în inima noastră încețoșată, sau uneori întunecată, să răsară ”soarele”. Și iată ce ne vestește troparul – adică imnul – Sărbătorii Crăciunului:

                Nașterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoștinței; că întru dânsa, cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învățat să se închine Ție, Soarelui Dreptății și să Te cunoască pe Tine, Răsăritul Cel de Sus. Doamne, slavă Ție.

Adică prin nașterea Domnului Hristos, lumea, care zăcea în întunericul necunoașterii Dumnezeului cel adevărat, a văzut răsărind ”lumina cunoștinței”, care ”luminează pe tot omul care vine în lume” (cf. In. 1, 8). Dar așa cum Irod s-a luptat să nu lase să se răspândească această lumină, tot așa, de-a lungul veacurilor și până azi, Vrăjmașul lui Dumnezeu și al omului s-a luptat și se luptă ca ”lumina” credinței în Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel Viu, să se stingă sau măcar să se țină departe de privirea omului, ca nu cumva să vadă adevărata față a vieții și a faptelor lui. Ca nu cumva ”să se judece pe sine” (cf. 1 Cor. 11, 28) și să revină la lumină. Pentru că, ne spune evanghelia după Ioan:

”Aceasta este judecata, că lumina a venit în lume și au iubit oamenii mai mult întunericul decât lumina; că viclene erau lucrurile lor. Că tot acela ce face rele urăște lumina și nu vine către lumină ca să nu se vădească lucrurile lui” (In. 3, 19-20).

De aceea Irod s-a tulburat, ”și tot Ierusalimul împreună cu el” (cf. Mt. 2, 3), la aflarea veștii nașterii Domnului. De aceea Praznicul Nașterii constituie pentru noi și un moment de cercetare de sine și de ”judecare” a propriei conștiințe în ”lumina” credinței în Hristos pe care am mărturisit-o, prin naș, la Sfântul Botez, răspunzând la întrebarea preotului ”Și crezi Lui?”, cu răspunsul: ”Cred Lui Ca unui Împărat și Dumnezeu”. Iar dacă vreuna din cămările conștiinței noastre se află în ”umbră”, degrab să alergăm la Cel ce a venit nu ca ”să judece lumea ci ca lumea să se mântuiască prin El”, pentru ca lumina Lui să strălucească din nou în toată ființa noastră. Căci ”Lumina luminează în întuneric și întunericul nu a cuprins-o” (In. 1, 5), pentru că acolo unde pătrunde lumina, întunericul se risipește…

Dar Praznicul Crăciunului este și un prilej pentru a anunța și celor din jurul nostru vestea nașterii Domnului. Și chiar dacă ne aflăm departe de meleagurile pe care ne-am pomenit, cu atât mai mult se cade să căutăm a păstra frumoasele obiceiuri predate cu sfințenie, generație după generație, de către înaintașii noștri, învățând și îndemnând la rândul nostru, mai ales pe cei mici – dar nu numai - la a colinda după obiceiul străvechi. Iar față de cei care nu sunt de aceeași credință cu noi, casnici, colegi de muncă sau patroni, să le faceți parte de bogăția tradiției și a credinței noastre, prin intermediul unei icoane cu Nașterea Domnului sau unui calendar ortodox.

Praznicul Nașterii Domnului este și o sărbătoare a dărniciei, care e legată de pruncul cel născut în ieslea Bethlehemului și Căruia i s-au adus daruri atât de către magi cât și de către păstori. Prin urmare dăruind unuia mai lipsit de lângă noi, lui Hristos dăruim. Să ne îngrijim deci și să pregătim un dar cât de mic pe care să-l dăruim de Crăciun. Și puneți în mâna copiilor Dumneavoastră un mic dar pe care să-l dea altui copil, că astfel îi învățați de mici milostenia și mai ales bucuria de a dărui, căci, după spusa apostolului: ”Mai fericit este a da decât a lua” (F.A. 20, 35). Făcând astfel, după dictonul: ”Dăruind vei dobândi” Vă veți afla mai câștigați, nu numai sufletește ci și materialicește și vremurile prin care trece omenirea în acest moment nu vă vor afecta, ba dimpotrivă…

La acest sfârșit de an se cuvine să dăm slavă lui Dumnezeu și pentru toate darurile și binefacerile, știute și neștiute, pe care le-a revărsat peste noi. Se cuvine să dăm slavă lui Dumnezeu și pentru toate cele pe care le-a împlinit cu obștea creștinească din cuprinsul Italiei prin înființarea Episcopiei și prin dobândirea la Roma, prin purtarea de grijă părintească a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel și cu sprijinul Guvernului României, a așezământului care adăpostește Centrul Eparhial și unde, din 6 decembrie, la Praznicul Sfântului Ierarh Nicolae, s-a deschis biserica ”Adormirea Maicii Domnului” care are și statut de mănăstire. Aducem mulțumire de asemenea tuturor celor care au jertfit din avutul lor pentru a susține, cumpărând ”pietre de temelie”, începutul episcopiei noastre la Roma, precum și tuturor celor care au ostenit și au dăruit din timpul lor pentru amenajarea și înfrumusețarea parcului din incinta Sediului Episcopal.

Dăm slavă lui Dumnezeu și pentru sporirea numărului de parohii la 90 și a mănăstirilor la 3, două fiind înființate în acest an, sporind astfel rugăciunea și mijlocirea către Dumnezeu pentru mântuirea noastră a tuturor.

Ne bucurăm și fericim pe slujitorul și credincioșii parohiei de la Pavia care s-au învrednicit să dobândească prima biserică parohială proprietate din Italia, Ne bucurăm de asemenea că mai multe dintre parohiile din Italia au dobândit sau sunt pe cale să dobândească teren pentru construirea unei biserici proprii. Urăm tuturor parohiilor și le îndemnăm să ceară și să dobândească de la Dumnezeu aceleași daruri.

Felicităm pe toți cei care s-au născut și s-au botezat în acest an și pe toți cei care s-au cununat și rugăm pe Dumnezeu să-i binecuvinteze întru mulți și mântuitori ani. Iar pe cei care s-au mutat la cele veșnice în anul care s-a scurs, Dumnezeu să-i ierte și să-i odihnească, iar pe cei rămași în urma lor să-i mângâie și să-i întărească.

Dumneavoastră tuturor celor care ascultați această Scrisoare Pastorală și celor care o citesc pe la casele lor, Vă urăm ca Praznicul Nașterii Domnului Iisus Hristos să Vă aducă bucurie și pace în suflete și în casă iar Anul Nou care vine să Vă găsească sănătoși și voioși  dimpreună cu toți cei dragi.

Binecuvântarea Domnului să fie peste Voi toți, cu al Său Har și a Sa iubire de oameni, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.

Al Vostru părinte și slujitor, la rugăciune mijlocitor înaintea lui Dumnezeu și de tot binele doritor,

 

† Episcopul SILUAN

 

al Episcopiei ortodoxe Române a Italiei

 

Dată în reședința noastră de la Roma, la Praznicul Nașterii Domnului, la 25 decembrie, în anul mântuirii 2008.