Cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Episcop Siluan, credincioșii de la Paraclisul Episcopal Sfântul Alexie Omul lui Dumnezeu din Roma au trăit o perioadă binecuvântată în zilele 4 - 12 noimbrie 2016 în pelerinajul din Grecia, organizat de Centrul de Pelerinaje al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei. Nouă zile de desprindere de timp și de viața cotidiană spre o altfel de petrecere.
Grupul a fost format din cincizeci și trei de persoane, marea majoritate dintre ei fiind credincioși ai Paraclisului de la Torre Spaccata, însoțiți de preoteasa Ionela Popescu și o altă mică parte alcătuită din credincioși ai parohiei din Cerveteri, însoțiți de părintele Liviu Baciu împreună cu preoteasa Valentina.
În Grecia, întregul grup a fost ghidat de preoteasa Carmen Voicescu, alături de fiica sa, Maria, două persoane înzestrate de Dumnezeu cu multă dragoste și răbdare.
Pelerinajul a început cu o minunată croazieră împrejurul Sfântului Munte Athos, binecuvântată de prezența câtorva părinți athoniți care au adus sfinte moaște spre închinare. Apoi s-a continuat călătoria spre Grecia pentru a vizita sfintele biserici și mănăstiri aflate pe aceste locuri. Dintre lăcașurile vizitate, uimitoare s-a dovedit a fi biserica sfintei Teodora de la Vasta din Peloponez. Aceasta se găsește în mijlocul pădurii din Vasta, acoperișul fiind încununat cu șaptesprezece copaci, iar din dedesubtul temeliei izvorând o imensă apă curgătoare. Tradiția spune că acolo ar fi locul unde Sfânta a fost martirizată, și că ultima rugăciune i-ar fi fost aceasta:
"Fă Doamne ca trupul meu să se facă biserică,
Părul meu copaci și sângele meu izvor de apă."
Se pare că rugăciunea i-a fost ascultată, întrucât fenomenul izvorului de apă nu este explicabil nici de oamenii de știință.
Pe lângă toate minunatele și sfintele locuri și lăcașuri de care s-au putut bucura, pelerinii au avut și prilejul de a participa la două momente deosebite ca: procesiunea Sfântului Spiridon în ziua de 6 noiembrie și procesiunea Sfântului Nectarie în ziua de 9 noiembrie. Ambele momente, unice, pline de trăire, momente în care s-a simțit din plin harul sfinților prăznuiți în sunet de clopote și fanfară.
Impresionantă și de remarcat a fost evlavia și dragostea locuitorilor care așteptau trecerea sfinților cu covoare așternute, flori, candele și tămâie aprinsă, dar și a mulțimii de clerici și participanți dintre care o mare parte erau frați români veniți din alte colțuri ale lumii.
Momentele de bucurie duhovnicească ne-au fost dăruite de participarea la sfintele slujbe și nu în ultimul rând de închinarea la nenumăratele sfinte moaște prin care este binecuvântată această Țară ca: sfinții Nectarie, Spiridon, Efrem cel Nou, Ioan Rusul, Gherasim, Andrei, Teodora Împărăteasa, Teodora de Tesalonic, Dimitrie izvorâtorul de mir, Grigorie Palama, cuviosul David, Antonie cel Nou și multe și nenumărate alte părticele de moaște.
Mare binecuvântare a fost și oportunitatea de închinare la Brâul Maicii Domnului, adus din Sfântul Munte de către părinții athoniți la catedrala Sf. Andrei din Patra. Bisericile și mănăstirile nu sunt lipsite de icoane făcătoare de minuni ale sfinților și ale Maicii Domnului, semn al dragostei lor pentru oameni. Astfel surprinzătoare fiind închinarea la icoana ”Maicii Domnului cu crinii” unde se putea observa foarte ușor cum din tulpinile uscate ale unor crini ieșeau boboci spre înflorire. La fel la icoana ”Maicii Domnului cu șerpii”, unde aceștia își lasă pielea înainte să plece.
Bineînțeles printre toate locurile și momentele frumoase au fost inevitabile și momente de încercare și ispită, cum ar fi imposibilitatea de deplasare cu nava datorită mării agitate, și altele similare.
Dar cum nimic nu este întâmplător iar Domnul se îngrijește de buna rânduială a toate, nu rămâne decât a da slavă lui Dumnezeu pentru purtarea Sa de grijă și pentru acest pelerinaj.
O experiență plină de trăire, emoții și responsabilitate față de noi înșine și față de cei din jurul nostru, și nu în ultimul rând o experiență de jertfă cu multe ore de călătorie și puține de odihnă. Dar suntem cu toții conștienți că fără jertfă nu există bucurie, iar cu cât jertfa este mai mare cu atât bucuria este mai mare.
A consemnat Neacșa Vrânceanu
