%20-%20dimensioni%20medie.jpeg#joomlaImage://local-images/galerii/2025/99%20pelerinaj%20egipt/WhatsApp%20Image%202025-03-04%20at%2012.29.19%20(5)%20-%20dimensioni%20medie.jpeg?width=640&height=480)
13 – 20 FEBRUARIE 2025
Nu putem pătrunde în adâncimea ei, credința noastră, dacă ne lipsește partea din istoria acesteia, petrecută în Egipt și în Peninsula Sinai, Egiptul fiind locul din care Patriarhul Avraam a luat slujnică credincioasă, locul în care Iosif, fiul lui Israel, și-a găsit adăpost și cinste în vremea prigoanei și a pribegiei, locul în care Israel, cu toată moștenirea lui, și-a aflat refugiu în vremea foametei,
ocul din care Dumnezeu a scos în mod minunat și prin mijlocirea robului său Moise, pe poporul Său din robie, locul care a dăruit adăpost Dreptului Iosif, Maicii Preacurate și Pruncului Iisus, când Irod Îl căuta ca să-l ucidă, locul în care Sfântul Evanghelist Marcu a semănat cuvântul lui Dumnezeu cu atâta râvnă, încât în primele veacuri ale credinței noastre s-a umplut calendarul de Sfinți Mucenici și mai ales cu marii și nenumărații Sfinți ai Pustiei Egiptului, locul din care adevărul de credință a ieșit la lumină prin Sfinții Părinți care au trăit aici, în special Atanasie cel Mare, Chiril al Alexandriei și Ioan cel Milostiv.
De asemenea, Sinaiul este locul în care Moise află adăpost în pribegia lui, unde din Rugul Aprins este trimis de Dumnezeu în misiunea de eliberare a poporului israelit din robie, locul în care 40 de ani a pribegit poporul lui Dumnezeu, înainte de intrarea în Țara Făgăduinței și, mai ales, locul în care Moise a primit legea scrisă de degetul lui Dumnezeu. Acestea sunt doar câteva dintre motivele pentru care, cu un grup numeros, am plecat din Cetatea Eternă, pe urmele Maicii Domnului, ale Pruncului Iisus și ale Dreptului Iosif, spre această țară primitoare dar și ostilă în același timp.7
Prima etapă a pelerinajului nostru a fost orașul Cairo, care în haosul „organizat” ascunde o mulțime de oaze de cultură și spiritualitate. Călăuziți de ghizi iscusiți, am vizitat mănăstiri seculare, unde ne-am închinat unor Sfinți dragi nouă: Sfântul Simon Tăbăcarul, Sfânta Muceniță Marina, Sfântul Teodor Tiron, Sfântul Teodor Stratilat, Sfântul Onufrie cel Mare, am fost întâmpinați cu bucurie în biserica în care a slujit Sfântul Nectarie al Pentapolei.
Am continuat călătoria, vizitând în ziua următoare, faimoasa cetate Alexandria Egiptului, unde cultura și spiritualitatea egipteană, greco-romană și arabă se întrepătrund, dând loc și părții moderne a orașului, ca unui nimb de încununare a istoriei. Am poposit aici la Catedrala Patriarhiei Ortodoxe, unde ne-am învrednicit de Dumnezeiasca Liturghie, după care am vizitat locul unde se află renumita Bibliotecă a Alexandriei, construită pe ruinele faimoasei biblioteci antice și, de asemenea, am poposit pe locul unde odinioară se afla minunea lumii antice, adică Farul din Alexandria, luminător al corăbierilor din vremuri apuse.
Unul dintre cele mai importante obiective ale pelerinajului nostru a fost preadulcea pustie a Nitriei, leagăn al monahismului egiptean și al întregii Biserici creștine, oază de pace dumnezeiască, unde asceza umbrită de harul lui Dumnezeu, a născut primii și cei mai cunoscuți Sfinți Cuvioși ai Bisericii. La școala teologică a pustiului, oameni obișnuiți s-au nevoit mai presus de fire, apropiindu-se de desăvârșire.
Pe câțiva i-am vizitat acasă, cum ar fi Macarie cel Mare și Paisie cel Mare dar și pe Sfântul Mare Mucenic Mina. Aceștia sunt „leii” lui Hristos, căliți în focul înaltei lupte și alesei petreceri duhovnicești, ale căror strădanii răzbat până la noi, ca modele de urmat în viața duhovnicească. Apoi, Sfântul Mina se face conducător a popoare de Mucenici, care au rușinat și au sfărâmat împărăția întunericului.
Întorși la Cairo, am vizitat marile piramide. Cea a lui Keops, care este singura din cele șapte minuni ale lumii antice care s-a păstrat până azi, apoi piramidele reginelor și Sfinxul, care stă de strajă unei lumi de mult stinse ca mărturie și adeverire a cuvântului Eccelsiastului, care zice că „toate sunt deșertăciune și vânare de vânt”, oricât de mărețe ar fi realizările făcute de om fără de Dumnezeu.
Am vizitat apoi temnița în care a stat arestat Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, am văzut uneltele de tortură sub care Sfântul Mucenic a rămas de neclintit în credință până la a-și dărui cinstitul suflet ofrandă lui Hristos. Apoi am vizitat Biserica Suspendată, unică în lume, închinată Maicii Domnului, apoi ne-am închinat în Biserica Sfinților Mucenici Serghie și Vah, care adăpostește, în subsol, una dintre peșterile în care Pruncul Iisus Și-a găsit refugiu în pribegie, și ne-am potolit setea din izvorul din care Maica Domnului a băut apă în acele vremuri.
Ultima, dar și cea mai intensă etapă a acestui pelerinaj, a fost Peninsula Sinai, poarta de intrare in Egipt a Pruncului Iisus, fugărit de cruzimea oarbă a lui Irod, muntele cel Sfânt al lui Dumnezeu, locul bineplăcut Lui, unde Moise și-a descălțat picioarele, pentru a se închina în numele întregii Umanități, Celui Ce Este. Complexul din Sinai include vechi edificii de o frumusețe rară. Mănăstirea Sfânta Ecaterina, care păstrează cu sfântă grijă, moaștele preafrumoasei și peaînțeleptei Ecaterina, fiică de împărat, care a preferat „Cununia” cu Mirele Ceresc, decât oricare dintre comorile trecătoare ale acestei lumi. În Sinai, ne-am încântat ochii și inima înaintea celei mai frumoase, mai vechi și bine păstrate icoane a Domnului Hristos, de pe Pământ. Aici am trăit cele mai alese clipe de rugăciune și contemplație, în duhul omniprezent al Bisericii biruitoare.
După osteneala urcării muntelui, ne-am eliberat de greutatea zilei și de neputința firii, întărindu-ne cu Sângele Îndumnezeitor, liturghisind împreună cu oștile cerești și plinind Dumnezeiasca Liturghie la revărsatul zorilor.
Călătoria noastră se apropia de acuma de sfârșit, dar cum, oare, puteam părăsi pământul Egiptului fără a-l saluta pe părintele monahismului, ale cărui cuvinte răsună liniștitor în pacea pustiei, pe Avva Antonie și de asemenea, pe preaiubitul său prieten, Avva Pavel din Teba?
Am pornit în acest pelerinaj, osteniți de zgomotul învolburatei lumi și, deși solicitați fizic în această călătorie, ne-am recăpătat vigoarea duhovnicească și ne-am înnoit și îmbogățit cu o experiență unică, dumnezeiască și care va rămâne veșnic imprimată în ființa noastră.
Slăvit să fie Domnul întru Sfinții Lui!
