"Io vi do un nuovo comandamento: che vi amiate gli uni gli altri. Come io vi ho amati, anche voi amatevi gli uni gli altri." (Giovanni 13, 34)

Scrisoarea unui prunc la jumătatea sarcinii

 

Iubita mea mămică,

 

Îți scriu acest cuvânt cu litere de aur în cartea inimii tale, cuvânt pe care îl am în gândul meu încă de la început. M-am întrebat mereu oare cât ești de frumoasă, oare cum te voi vedea precum ești în ziua cea mare când ne vom întâlni față în față?

 

Mă gândesc la sfârșitul celor 40 de săptămâni, oare cum voi fi pregătit atunci să te iubesc și să te îmbrățișez cu mânuțele mele firave, oare cum voi fi alcătuit să pot să te bucur cu zâmbetul meu? Să știi că am învățat să zâmbesc încă de aici, din lumea mea, în care trupul meu se pregătește să semene cu trupul tău, inima mea se adună de prin toate orizonturile mele limitate, ca să poată să bată doar pentru tine, crescând tot mai mare odată cu fiecare bătaie în plus determinată de glasul tău dulce. Oare ce gust are laptele din sânul tău, când încă de aici mă hrănești cu dulceața ta și cu oxigenul de care am atâta nevoie prin cordonul ombilical? O, cât de important este cordonul ombilical! Dacă acesta ar avea probleme, aș fi fără viață, bun de dat afară din pântecele tău! Știi, mămico, de aici se vede cum prin două căi circulă sângele neoxigenat și printr-o a treia intră sângele tău încărcat cu oxigen și cu hrană ca să pot trăi!

 

După cum știi, iată, am ajuns împreună la jumătatea celor 40 de săptămâni petrecute în continuă formare aici, în lumea mea dinlăuntrul tău. Am crescut mărișor, iubita mea mămică, încep să mă mișc câte puțin, am ochișori dar încă nu-i pot deschide... În curând te voi vedea, abia aștept! Iartă-mă, stiu că mai ai dureri uneori, dar nu sunt încă cele ale nașterii... Mai avem puțin, dar trece repede, nu-i așa? Învăț aici să am răbdare, să fiu mulțumit că te bucuri de mine așa micuț cum sunt.

 

E cam întuneric aici și plutesc parcă fără greutate odată cu trecerea timpului, dar știu că nu am unde să cad, că tu cu mine ești. De fiecare dată când mă mângâi îmi amintești că plutesc înlăuntrul tău, plutesc de fapt de o nemărginită bucurie că sunt al tău. Să știi că de acum înainte o să te mai trezesc noaptea, că nu am somn gândindu-mă la tine.

 

Te-am auzit spunând că sunt comoara ta. O să cresc, scumpa mea mămică, dar până atunci ocrotește-mă, te rog, nu lăsa pirații căutători de comori să facă vreun rău dragostei noastre! Nu știu de ce, dar mi-e dor de tine, din ce în ce mai dor! Mă simt izolat într-un fel de “carantină” cum aud că i se spune. Dar nu mă sperii de glasuri care nu sunt ale tale, pentru că știu că orice ar fi, nimic nu ne poate despărți! Știu că tu mă dorești și aștepți venirea mea în lumea ta mai mult decât îmi pot dori eu, care nu înțeleg totul despre cum arată ea cu adevărat.

 

Eu sunt aici, înlăuntrul tău, dar mi-e din ce în ce mai dor de tine...

 

A ta... comoară vie

 

Urgența Coronavirus

 

Portalul EORI

Ricerca

{{#image}}
{{/image}}
{{text}} {{subtext}}

5X1000

 

 
 

Calendario ortodosso

 

Apostolia

Reportage EORI

 
 

Buona parola

Numero di visitatori

3177602