"Să vă iubiți unul pe altul precum Eu v-am iubit pe voi." (Ioan 13, 34)

IV Jurnal de carantină

 ~ mărturii ale preoților și mirenilor din Episcopia Ortodoxă Română a Italiei ~

Gabriela Tănasă – Carrara (Forli)

4 Iunie 2020

Dragă jurnalule,

  Iată-ne ajunși la un punct de relaxare a măsurilor împotriva pandemiei. Încetul cu încetul, ne reluăm activitățile de zi cu zi, ne întoarcem să ne vedem prietenii, rudele, colegii. Parca virusul acesta nu ne mai înfricoșează așa mult, parcă aceste luni au trecut lăsând, aparent, puține amintiri. Anul acesta a fost un an atipic pentru toți, de la mic la mare, pandemia ne-a dat toate planurile peste cap, ne-a despărțit fizic de prieteni, de rude, de comunitatea noastră bisericească care este un reper pentru noi, cei plecați departe de casă. Să luăm, totuși, lucrurile pe rând.

  Pandemia m-a prins departe de casă exact în momentul în care trebuia să reiau cursurile pentru cel de-al doilea semestru din anul II la facultate. Când am fost anunțați că vom intra în carantină, parcă mi s-au prăbușit toate planurile atât de minuțios construite. Urma să petrec împreună cu părinții mei Sfintele Paști la Forlì, în mijlocul comunității care a devenit pentru mine o a doua casă duhovnicească, și anume Parohia “Sfântul Grigorie Teologul”. Aici, Părintele Florin și Preoteasa Bianca, încă din primele momente când, singură, departe de casă și într-un oraș necunoscut, i-am cunoscut, m-au primit cu multă dragoste părintească. Dar am fost nevoită să renunț la planul inițial, mi-am făcut repede valiza și m-am întors acasă, la părinții mei care locuiesc la Carrara. Eram atât de dezamăgită, cred că nu conștientizam pe deplin ce se întâmpla în jurul meu. Totuși, mă consider atât de binecuvântată! Vezi tu, dragă jurnalule, acasă, mă aștepta comunitatea în care am crescut și anume Parohia “Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur” cu Părintele Armand și Preoteasa Elena; ei mi-au fost părinți duhovnicești încă din primele momente în care familia mea s-a mutat in Italia. Trebuie să recunosc, a fost o binecuvântare să pot participa la inițiativele din ambelor parohii.

  Pe de o parte, cursurile online de la școală au devenit la un moment dat, greu de suportat, iar examenele - online și acestea - au devenit semnificativ mai dificile. Așa că, momentele libere le-am petrecut împreună cu prietenii de la Forlì, la Școala parohială online pe o parte, și pe cealaltă parte, cu cei din Carrara, unde Părintele Armand s-a gândit să ne pună în valoare cunoștințele dobândite de-a lungul anilor de studii, rugând-ne să citim cu dânsul diferite pasaje din Sfânta Evanghelie în limbile străine de noi cunoscute și alese. Sfânta Liturghie se desfășura online și mi-a fost tare greu să mă împart între cele două parohii, pentru că amândouă sunt acel “acasă” pentru mine. Mai presus de atât, am avut ocazia să participăm la numeroasele conferințe online organizate de Episcopia Ortodoxă din Italia în care Preasfinţitul Siluan, urmat de toți ceilalți slujitori, ne-au dat energie și speranță. Am pus întrebări, am evoluat și am zâmbit împreună, de la mic la mare. Chiar închiși în casă fiind pe toată perioada postului, Săptămâna Mare s-a desfășurat ca în fiecare an, doar că de data aceasta cu mai multă durere în suflet pentru că nu eram cu toții împreună să trăim patimile Domnului.  

  În Noaptea Învierii ne-am îmbrăcat de sărbătoare, ca de fiecare dată, ne-am pregătit candelele, păscuța, ouăle roșii și tot ceea ce purtam de obicei la Biserică pentru sfințire și ne-am sintonizat să urmărim slujba Învierii. Am cântat “Hristos a Înviat!” din tot sufletul toată familia. A răsunat atât de frumos în căsuța noastră și parcă nu am mai simțit oboseala de care mă plângeam de mică, când rămâneam cu părinții până la sfârșitul slujbei! Parcă nu doream să se mai termine...

  Bineînțeles că activitățile duhovnicești nu au încetat odată cu Sfintele Paști ci au continuat, oferindu-ne alte ocazii de meditație. Personal, carantina aceasta m-a ajutat să înțeleg cât de importantă este credința, dar mai ales că ”Nihil sine Deo”, pentru că noi, fără Dumnezeu nu suntem nimic. Când eşti tânăr și mai ales un tânăr în străinătate, crezi că ai lumea la picioare. Pentru a ne integra cât mai bine cu putință și pentru a fi acceptați de colegi, suntem dispuși să renunțăm la tot. Doar că, crescând, simți un gol înăuntrul tău, un gol care pare a nu putea fi umplut de nimic, precum golul lăsat acest virus care ne-a stricat tot echilibrul pe care îl obținusem. Și aici intervin dragii noștri Părinți: ei ne sunt alături întotdeauna, mereu dispuși să ne călăuzească pașii, pentru că ei, după părinții noștri, sunt persoanele care ne vor cel mai mult binele și am înțeles că își doresc să creștem frumos și să ne bucurăm de frumusețea unei vieți bineplăcută lui Dumnezeu. Uite dar, dragă jurnalule, că acum ne putem întoarce în Casa noastră spirituală, ne putem bucura din nou de faptul de a ne revedea cu toții și de a participa la Sfânta Liturghie.

  Mereu am fost convinsă de faptul că baza pe care un român trebuie să o aibă este Ortodoxia. Credința noastră este minunată și lucrul acesta mi-a fost confirmat și în aceasta perioadă dificilă prin care am trecut. Confruntându-mă cu mulți colegi de diferite confesiuni, mi-am dat seama de semnificativul rol pe care l-a avut nu doar religia noastră, dar și modul prin care Preoții noștri ne-au fost alături. Ei cunosc și înțeleg mai bine decât noi credința și așa ne-au ascultat, ne-au susținut și ne-au dat speranța pe care noi tindem să o pierdem, legând-ne prea mult de cele lumești.     Deseori am fost întrebată de colegi despre ce vorbim noi când participăm la școala parohială, ce ne spun Părinții în conferințele susținute? M-am găsit într-o mare dificultate pentru că nu reușeam să le explic cu cuvinte pe înțelesul lor ceea ce eu am trăit în această perioadă. Singurii care înțelegeau erau prietenii din Romania cu care am menținut legătura de-a lungul timpului și cu care am împărtășit, chiar dacă de la depărtare, aceste momente deosebite ale vieții mele.

A ta,

Gabriela

Urgența Coronavirus

 

Portalul EORI

Căutare

{{#image}}
{{/image}}
{{text}} {{subtext}}

5X1000

 

I fondi del 5 per mille saranno utilizzati per diverse attività sociali: l'aiuto ai bambini e ai poveri, la cura dei senzatetto e dei malati, etc.

Scrivi anche tu sulla dichiarazione dei redditi il C.F.: 97558250581

 
 

Sinaxar

 

Apostolia

FTOUB Roma

Reportaje EORI

 
 

Cuvânt bun

Vizitatori pe site

3409923