Mănăstirea Sfântul Ioan Secerătorul - Bivongi

 

 

MĂNĂSTIREA SFÂNTUL IOAN SECERĂTORUL (24 feb)

Monastero Ortodosso di San Giovanni Theristis,89040, Bivongi (RC)

email: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Stareț: Ieromonah Iustin

mobil: +39 327 740 64 98; email: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

 

 

 

 

 

 

Mănăstirea Sf. Ioan Theristis se află în Calabria, pe teritoriul localității Bivongi, într-o vale sălbatică numită Vallata dello Stilaro, renumit loc de nevoință ascetică unde totul vorbește despre monahismul bizantin de la sfârșitul celui dintâi mileniu creștin.

Mănăstirea "Sf. Ioan Theristis", care este declarată Monument Național, cuprinde un complex monastic de origine bizantină, compus dintr-o biserică în stil bazilical din secolul al-X-lea și câteva corpuri de chilii.

 

Monumentul este situat în partea declarată "zona sacra" a Patrimoniului Bizantin din Valea Stilarului, fiind primul dintre edificiile restaurate dintre cele peste 40 care existau la începuturile celui de-al doilea mileniu creștin în această parte a Italiei Meridionale.

Această "perlă" a Calabriei funcționează ca mănăstire de monahi, înscriindu-se astfel în continuitatea vie cu ceea ce ea a reprezentat până în urmă cu 300 de ani.

 

Biserica mănăstirii, cu hramul Sf. Ioan Theristis, datează de la sfârşitul sec. XI. În mănăstire a trăit Sf. Ioan, un monah smerit, născut la Palermo, în Sicilia, care era ocupată de arabi. Mama sa era originară din Stilo, dar fusese luată în robie de arabi şi dusă la Palemo. Ea l-a îndemnat pe micul Ioan să fugă în Calabria şi să se boteze, făcându-se creştin. Ajungând monah iscusit, Ioan a dus o viaţă sfântă, fiind şi făcător de minuni. Cea mai cunoscută minune a sa este cea a secerării minunate, care i-a şi adus numele de Secerătorul.

 

În 1579, o dată cu înfiinţarea ordinului basilienilor, mănăstirea devine greco-catolică. În sec. XVII, în urma greutăţilor provocate de o bandă de tâlhari, monahii se mută la Stilo, luând cu ei moaştele Sf. Ioan, iar mănăstirea rămâne părăsită. La începutul sec. 19, ca urmare a legilor napoleoniene, moşia cu ruinele mănăstirii trece în proprietatea comunei Bivongi şi după unificarea Italiei este vândută mai multor proprietari, care o transformă după nevoile lor. În 1980 ultimii moştenitori au donat-o primăriei locale. Restaurarea mănăstirii a început în 1990.

 

 

 

ÎNCEPUTUL ȘI PRELUAREA MĂNĂSTIRII >>>

 

 

HRAMUL MĂNĂSTIRII 2014 >>>