Cucernică Doamnă Preoteasă,
Preacucernice Părinte,
Îndoliată Familie,
Hristos a Înviat!
Am aflat, cu întristare, de trecerea la Domnul a roabei lui Dumnezeu Oprița, mama preotesei Ioana și rudenia voastră.
Despărțirea de cea care a fost soție, mamă, bunică și prietenă este un moment de încercare pentru cei care au purtat-o și continuă să o poarte în inima lor. Mama este, pentru fiecare om, prima icoană vie a iubirii jertfelnice, a grijii necondiționate și a răbdării care nu cere nimic în schimb. Prin nașterea trupească, ea devine împreună-lucrătoare cu Dumnezeu la venirea în lume a unei vieți, iar prin dragostea ei, mângâierea și rugăciunea tainică, ea participă și la modelarea sufletului și cultivarea virtuților copilului ei.
Să nu uităm, însă, că această despărțire este una temporară, iar creștinul este chemat, așa cum îndeamnă Sfântul Apostol Petru în a doua sa epistolă, să crească în har și în cunoașterea Domnului nostru și Mântuitorului Iisus Hristos, să umble întru viață sfântă și în cucernicie, să aștepte și să grăbească venirea zilei Domnului. Să trăim, așadar, urmând acestui îndemn, cu nădejdea reîntâlnirii, întru bucurie, cu roaba lui Dumnezeu Oprița, atunci când Domnul o va rândui.
Uniți în rugăciune, împreună cu toți clericii, monahii și credincioșii din eparhia noastră, cerem Mântuitorului Hristos, Cel Înviat din morți, să ierte sufletul roabei Sale, Oprița, și să îl odihnească în lumina veșnică a Împărăției Sale.
Transmitem un gând de mângâiere întregii familii îndoliate și tuturor celor întristați de plecarea din această viață a surorii noastre Oprița, punându-vă înainte cuvintele imnului de bucurie cântat sau rostit în această perioadă: „Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le”.
Cu arhierească binecuvântare și cu părintească îmbrățișare,
† Episcopul Siluan
al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei
