Selectați limba dvs
-
Suntem și pe
Caută
Selectați limba dvs
Caută
Preacucernice Părinte,
Cucernică Doamnă Preoteasă,
Îndoliată Familie,
Am aflat, cu întristare, de trecerea la Domnul a robului lui Dumnezeu Toma, tatăl Părintelui Neculai și rudenia dumneavoastră.
Despărțirea de cel care a fost soț, tată, bunic și prieten apasă inimile noastre și devine un prilej de adâncă cercetare lăuntrică. Totuși, pentru cei care cred, această despărțire nu este sfârșitul, ci doar o trecere vremelnică. Creștinul este chemat, după cuvântul Sfântului Apostol Petru, să sporească necontenit în har și în cunoașterea Domnului nostru Iisus Hristos, să umble în viață curată, în cucernicie și în pace, pregătindu-și sufletul pentru ziua întâlnirii cu Dumnezeu.
S-a născut pruncul Sofian Arsenie, al cincelea copil al preotesei Cristina Elisabeta și al părintelui Valeriu Drăgănescuu (Venaria Reale).
Dumnezeu să-l binecuvinteze și să-l crească mare și cuminte, spre bucuria părinților și a familiei sale.
Cucernică Doamnă Preoteasă,
Preacucernice Părinte,
Îndoliată familie,
Am aflat, cu adâncă întristare, despre trecerea la cele veșnice, petrecută cu puțin timp în urmă, a părinților doamnei preotese Dorina: Valentina și, la doar câteva zile după dânsa, a soțului acesteia, Gheorghe.
Despărțirea de cei dragi aduce multă durere, cu atât mai mult atunci când cei de care ne despărțim sunt părinții noștri. Totuși, ne rămân ca mângâiere amintirile momentelor petrecute alături de ei și nădejdea revederii în veșnicia Domnului.
De la moartea și Învierea Mântuitorului Hristos, noi nu mai suntem singuri în fața morții. Dacă Domnul a gustat paharul suferinței și al morții, dacă El Însuși a trecut prin moarte, aceasta înseamnă că a dorit să ne deschidă o altă perspectivă: să trăim această viață în așa fel încât, atunci când vom trece dincolo, să ne bucurăm de întâlnirea cu El, Cel înviat din morți, și cu toți cei dragi ai noștri.
Iubiți frați și surori întru Hristos,
Ne aflăm cu toții la această tainică „cumpănă a timpului”, un hotar invizibil care nu doar desparte cifrele calendarului, ci ne invită pe fiecare la o profundă cercetare a sufletului. Timpul nu este o simplă curgere implacabilă, ci, așa cum ne învață Sfinții Părinți, este un „interval” dăruit de Dumnezeu omului pentru ca acesta să învețe iubirea și să pregătească veșnicia.
Trecerea în anul 2026 are o semnificație aparte, fiind anul în care Biserica noastră pune un accent deosebit pe pastorația familiei creștine și pe cinstirea sfintelor femei din calendar.
Familia – Biserica de acasă în diaspora
Pentru noi, cei aflați în cuprinsul Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, familia este adesea singura „ancoră” de identitate și credință. La acest început de an, vă îndemn să priviți către familiile voastre nu doar ca la o comunitate de viață, ci ca la o „mică biserică”. În vâltoarea lumii de azi, marcată de ritmuri frenetice și de distanțe care adesea ne răcesc inima, familia rămâne spațiul în care Hristos vrea să Se nască și să crească în fiecare zi.
O sinteză în câteva zeci de pagini cu sfaturi de o importanță majoră în marea menire pe care o avem noi, părinții, față de copii. Aceasta este în câteva cuvinte cartea pe care v-o prezentăm. Sfântul Porfirie care a fost contemporan cu noi (7 februarie 1906 - 2 decembrie 1991), este o pildă de smerenie și lucrare harică în viața Bisericii și a credincioșilor; suferind de numeroase boli și trecând prin focul încercărilor, și-a sfințit viața încât a devenit vas ales al Sfântului Duh. Biografia sa este o icoană cu numeroasele forme de nevoință pe care Sfântul le-a trăit ca și formă de despătimire și luminare. Așadar, orice fel de lectură legată de biografia și lucrarea marelui niptic este o hrană duhovnicească de o calitate aparte din care oricine își poate găsi leac pentru stările sale interioare, viața personală sau familială, relații interpersonale, provocări și ispite.
Un prim sfat pe care Sfântul ni-l dă nouă, părinților, este de a-i „dărui pe copii iubirii lui Dumnezeu. În preajma lor trebuie să devenim sfinți prin blândețea, răbdarea și iubirea noastră”[1]. Al doilea sfat: „Dacă părinții nu duc o viață sfântă, dacă nu vorbesc cu iubire, diavolul îi va chinui prin purtarea potrivnică a copiilor. Iubirea, faptul de a gândi la fel și buna înțelegere dintre părinți sunt tot ceea ce trebuie copiilor. Siguranță și ocrotire[2]. De aici înțelegem că „purtarea copiilor e strâns legată de starea părinților. Atunci când copiii sunt afectați de comportamentul neadecvat al părinților unul față de altul, își pierd vigoarea și imboldul de a progresa”[3].
