Preacucernice Părinte Ioan,
Cucernică doamnă Preoteasă,
Îndoliată Familie,
Am aflat, cu întristare, de trecerea în veșnicie a roabei lui Dumnezeu Tasia, bunica părintelui Ioan și rudenia voastră.
Iubirea pe care bunicii o au pentru nepoți ocupă un loc aparte în inima acestora. Iar când bunicii trec în veșnicie, nepoții sunt chemați să-i petreacă cu rugăciune și să le răsplătească iubirea, prin pomenirea lor la altar și prin transmiterea duioaselor amintiri, rămase de la ei, la generațiile următoare. Astfel făcând, se mai stâmpără dorul nepoților după bunici și se bucură sufletele acestora în veșnicie, până la obșteasca înviere și revedere.
Bunica Tasia a fost modelul pios de la care, încă înainte de a trece pragul școlii, s-au învățat rugăciunile, atât de necesare sufletului: Tatăl nostru, Crezul și Psalmul 50. Alături de dânsa, nepoții, în anii copilăriei, au făcut primii pași spre biserică, fiind un adevărat stâlp de nădejde în formarea lor duhovnicească. Viața întru Hristos a bunicii Tasia a dat un rod – părintele Ioan, care astăzi slujește lui Dumnezeu la Sfântul Altar și care, asemenea bunicii sale, este stâlp duhovnicesc pentru alții.
În aceste momente de încercare pentru întreaga Voastră familie, ne rugăm, împreună cu clericii, monahii și credincioșii din Episcopia Ortodoxă Română a Italiei, pentru veșnica odihnă și iertarea sufletului roabei lui Dumnezeu Tasia și pentru așezarea ei acolo unde toți Sfinții se odihnesc.
Adresăm condoleanțele noastre și gândul nostru de mângâiere întregii familii îndoliate, împreună cu cuvintele pline de mângâiere ale Mântuitorului Hristos Cel înviat din morți, Care spune: „Eu sunt învierea și viața; cel care crede în Mine, chiar de va muri, viu va fi” (Ioan 11, 25).
Cu arhierească binecuvântare și cu părintească îmbrățișare familiei îndoliate,
† Episcopul SILUAN
al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei
