La începutul lunii octombrie 2026, credincioşii din Parohia "Sfântul Dimitrie cel Nou din Basarabi" – Borghesiana (Roma), însoțiți de părintele paroh Nicolae Strugaru, cu binecuvântarea Preasfințitului Siluan, au fost într-un pelerinaj de o săptămână pe pământul Egiptului creștin și pe urmele Sfintei Familii.
Egiptul creștin reprezintă unul dintre cele mai vechi și mai importante capitole din istoria creștinismului. Potrivit tradiției creștine, Sfânta Familie – Pruncul Iisus, Maica Domnului și Dreptul Iosif - a găsit refugiu în Egipt, fugind de prigoana regelui Irod. Trecerea lor prin aceste locuri a rămas adânc în memoria creștinilor, iar numeroase biserici și mănăstiri păstrează tradiții legate de acest drum sfânt.
Un moment esențial în istoria Egiptului creștin este apariția monahismului. În pustiurile egiptene s-au nevoit mari sfinți precum Sfântul Antonie cel Mare, considerat părintele monahismului și Sfântul Pahomie cel Mare, organizatorul vieții monahale de obște. De asemenea, Sfântul Macarie cel Mare și Sfântul Paisie cel Mare au contribuit la dezvoltarea spiritualității creștine.
Astăzi, locuri precum Biserica suspendată din Cairo, Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai, Mănăstirea Sfântul Mina de lângă Alexandria și Mănăstirile Sfântului Antonie și Sfântului Pavel Tebeul sunt mărturii vii ale unei credințe care a traversat două milenii.
Pelerinii după ce au vizitat aceste mari mănăstiri, au pășit și pe urmele Prorocului Moise și ale poporului ales, străbătând pustiul Șur și al Rafidimului, îndreptându-se spre Muntele Sinai. Acolo s-au închinat, au participat la Sfânta Liturghie și s-au împărtășit cu Sfintele Taine în biserica zidită pe locul unde Moise a primit de la Dumnezeu Tablele Legii cu cele Zece Porunci.
Egiptul creștin nu este doar o destinație istorică sau turistică, ci un adevărat pământ al pelerinajului. Este locul unde pustia a devenit școală a rugăciunii, unde sfinții au căutat apropierea de Dumnezeu și unde credința creștină a lăsat urme care continuă să lumineze lumea.
Egiptul nu este doar țara piramidelor și a faraonilor. Este pământul pe care au pășit Maica Domnului și Pruncul Iisus, locul în care Sfânta Familie au găsit adăpost și ținutul în care marii pustnici au ales să-și închine viața lui Dumnezeu.
După un asemenea pelerinaj, credincioșii au început să privească altfel credința, au înțeles mai profund ce înseamnă jertfa, răbdarea, smerenia și puterea rugăciunii. În fața mănăstirilor ridicate în mijlocul deșertului, realizezi cât de puțin are nevoie omul pentru a se apropia de Dumnezeu, iar întâlnirea cu evlavie față de Sfântulul Mare Mucenic Mina le-a amintit că sfinții nu sunt doar figuri ale trecutului, ci mijlocitori cărora le putem cere ajutorul și ocrotirea.
Egiptul rămâne în urmă, dar rugăciunea continuă. Deșertul rămâne departe, dar liniștea lui poate rămâne în inimă. Iar pașii făcuți pe urmele Sfintei Familii și ale marilor sfinți pot deveni începutul unui drum mai profund către Dumnezeu...
Un rol deosebit în reușita călătoriei noastre în Egipt l-a a avut ghidul, omul care ne-a însoțit pas cu pas și ne-a ajutat să descoperim frumusețea, istoria și spiritualitatea acestei țări. Am apreciat, cu toții, nu doar cunoștințele sale, ci și amabilitatea, răbdarea, disponibilitatea și grija față de grup. A știut să ne ofere informații, să răspundă întrebărilor și să creeze o atmosferă plăcută pe tot parcursul pelerinajului. Mai ales în locurile cu semnificație religioasă, am simțit cât de important este să ai alături un om care te ajută să înțelegi nu doar istoria, ci și încărcătura spirituală a acelor locuri.
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
Foto credit: Episcopia Italiei







