Cucernică Doamnă Preoteasă Doina,
Preacucernice Părinte Victor,
Îndoliată familie,
Am aflat, cu întristare, de trecerea la cele veșnice a robului lui Dumnezeu Anatolie, tatăl doamnei preotese și rudenia voastră.
Orice despărțire este dureroasă, cu atât mai mult despărțirea de părinții care ne-au născut și crescut cu multă osteneală și jertfă. Moartea reprezintă sfârșitul vieții pământești, dar și începutul unei noi vieți, în pacea Domnului, în raiul bucuriei veșnice. La slujba înmormântării, auzim cuvintele: „Fericită este calea în care mergi, astăzi, suflete, că s-a gătit ție loc de odihnă” și cântăm: „Cu sfinții odihnește, Doamne, sufletul robului Tău adormit”. Așadar, deși ochii celor rămași lăcrimează pentru pierderea unui tată, sufletul se bucură de câștigarea unui rugător în ceruri, care va continua să se roage pentru cei dragi, așa cum a făcut-o și pe pământ.
În aceste momente, ne rugăm, împreună cu clerul, monahii și credincioșii din întreaga Episcopie Ortodoxă Română a Italiei, pentru sufletul robului lui Dumnezeu, Anatolie, cerându-I să-i ierte păcatele și să-i dăruiască veșnică odihnă, acolo unde cercetează lumina Feței Sale.
Transmitem gând de mângâiere întregii familii îndoliate și celor care sunteți întristați de plecarea din viața aceasta a fratelui Anatolie, punându-vă înainte cuvintele de întărire ale Domnului nostru Iisus Hristos: „Eu sunt învierea și viața; cel care crede în Mine, chiar de va muri, viu va fi.” (Ioan 11, 25)
Cu arhierească binecuvântare și cu părintească îmbrățișare pentru familia îndurerată,
† Episcopul SILUAN
al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei
