PS Atanasie de Bogdania despre pilda Întoarcerii Fiului risipitor: o adevărată teofanie scripturistică.

În Duminica a 34-a după Rusalii (a Întoarcerii Fiului risipitor), 12 februarie 2023, Preasfințitul Părinte Atanasie de Bogdania a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie la Parohia Ortodoxă Română „Sfântul Mucenic Laurențiu, arhidiaconul”, din localitatea Pavona, păstorită de părintele Daniel Șurubaru, consilier al Departamentului pentru Pribegi și Săraci, din cadrul Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei. La momentul potrivit, ierarhul a hirotesit un paraclisier pe seama parohiei sus-amintite.

În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa a vorbit despre semnificația celei de a doua duminici a Triodului, explicând pilda Întoarcerii fiului risipitor și tâlcurile care apar în cuprinsul acesteia.

„Pentru a înțelege pilda este nevoie să înțelegem contextul în care Mântuitorul rostește această parabolă. El se găsea înconjurat atât de cei considerați păcătoși de către evreii evlavioși, precum erau socotiți vameșii, cât și de cei care se socoteau păstrători ai Legii, precum fariseii, cărturarii și saducheii, care îi priveau cu dispreț pe cei care ascultau cuvântul Mântuitorului. Iisus era acuzat de aceștia de faptul că, dacă ar fi fost cu adevărat un proroc, ar fi știut ce fel de oameni sunt cei cu care se înconjoară și nu și-ar fi pierdut timpul cu ei.”

„În Evanghelie vedem o adevărată teofanie scripturistică: ni se descoperă Dumnezeu-Tatăl, Iubitor și Milostiv, Dumnezeu-Fiul care se jertfește ca să fie El (ispășire), Cel care ridică păcatul fiului risipitor și Dumnezeu-Duhul Sfânt, prin haina (dar și inelul) cu care este (re)îmbrăcat tânărul cel pierdut și aflat.”

„Pilda Tatălui Milostiv”

„Deși pilda poartă numele fiului risipitor, o denumire mai potrivită ar fi cea a Tatălui Milostiv și iubitor, întrucât cel mai adânc tâlc este reprezentat de iertarea tatălui mult iubitor și iertător. Noi toți, în esență, suntem fii cei risipitori, iar Tatăl este Dumnezeu cel milostiv, cel care iartă și ne reașază în sânul Bisericii.”

„Dacă dorim să adâncim mai mult tâlcul putem vorbi despre pilda fiului pierdut și aflat. Mântuitorul rostește în același context (al capitolului 15 de la Luca) alte două pilde: pilda oii celei pierdute și aflate și pilda drahmei celei pierdute și aflate. Așadar, în pilda fiului pierdut și aflat, descoperim pe Dumnezeu, care vede pe unul dintre fii săi că se pierde, se îndepărtează și rătăcește. Dumnezeu nu are suflete pe care să le piardă, aici e taina, nu are pe nimeni de pierdut, omul fiind cel care alege să facă aceasta. Dumnezeu are doar suflete de câștigat spre mântuire.”

Moștenirea – ruperea legăturii cu Dumnezeu

„Moștenirea se primește în dar după ce părinții trec la Domnul. A cere moștenirea înainte de vremea cuvenită este de fapt a spune: dă-mi averea, partea mea, întrucât tu nu mai exiști pentru mine. Din Evanghelie vedem că se rupe legătura dintre tată și fiu. Pătrunzând adânc în tâlc și înțelegând semnificația cuvântul moștenire, βίος în limba greacă, care se traduce în românește prin termenul viață, vedem că de fapt se cere viața pe cont propriu și astfel se rupe legătura omului cu Dumnezeu. Aici este ascunsă imaginea omului contemporan, pentru care prezența lui Dumnezeu este deranjantă, având nevoie din partea Lui doar de viața din belșug, de bunăstare excesivă, care ne îndepărtează de la credință și de la adevărata viață.”

Revenirea în sine – începutul pocăinței

„În momentul în care tânărul înțelege nebunia pe care a făcut-o, își revine în sine, punând început pocăinței. Această stare este bineplăcută lui Dumnezeu și momentul în care Domnul îl îmbrățișează pe om. Pocăința este mereu momentul întâlnirii autentice între om și Ziditorul său.”

Preasfinția Sa a oferit și câteva explicații despre semnificațiile întâlnite în parabolă:

•          Întâmpinarea fiului de către tatăl reprezintă protecția oferită față pentru încălcarea poruncii de a-ți cinsti părinții, aspru pedepsită în Legea Vechiului Testament (Deuteronom 21).

•          Îmbrăcarea cu haină reprezintă restabilirea ca fiu al său și reprimirea harului pierdut prin neascultare. O adevărată înviere, înlocuind haină stricăciunii (lumii acestea) cu haină nestricăciunii (împărăției ce va să vină);

•          Încălțămintea cea nouă reprezintă legătură de a nu mai pleca de acasă, de a nu mai părăsi Împărăția cea făgăduită, de a stărui mereu în har;

•          Inelul este pecetea Darului Sfântului Duh - o reactualizare a botezului dar și o întărire a pocăinței;

•          Vițelul cel gras, jertfa de ispășire pentru iertarea păcatelor fiului - adevărata Euharistie, pe care primind-o, îl naște din nou pe fiul cel pierdut în chipul slavei Domnului Iisus Hristos;

Preasfinția Sa a îndemnat pe cei prezenți la o atentă pregătire pentru perioada postului prin cultivarea smereniei, pocăinței, rugăciunii, iertării și bunătății, hrănindu-ne cu Viața cea adevărată, cu Trupul și Sângele Domnului prin participarea la Dumnezeiasca Liturghie.

După Dumnezeiasca Liturghie, Preasfințitul Atanasie de Bogdania a binecuvântat lucrările care s-au făcut la lăcașul de cult și a oferit părintelui paroh Daniel Șurubaru, în semn de apreciere pentru frumoasa activitate social - filantropică, distincția „crucea pentru consilieri”.

Departamentul de Comunicare și Imagine al EORI