Seleziona la tua lingua
Cerca
Azi, 27 ianuarie 2026, a început Adunarea Eparhială a Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei.
Mai multe informații găsiți aici
Galerie Foto
Slujba de Te Deum și Conferința Părintelui Profesor Constantin Coman
Vom încerca să prezentăm câteva situații în care misiunea de voluntariat pentru bolnavi se prelungește, în unele cazuri, dincolo de spital și de nevoile strict medicale.
”Bunicuța”, așa au simțit voluntarele pentru bolnavi să o numească pe o doamnă româncă, în vârstă de 80 de ani, pe care au întâlnit-o internată la spitalul Umberto I din Roma. Iar ea le răsplătea grija și dragostea lor jertfitoare alintându-le cu ”îngerii mei păzitori”.
De la prima întâlnire s-a înfiripat între ele o poveste frumoasă de atașament creștin. Voluntarele, care știu să dăruiască timp și atenție, în primul rând, unei persoane bolnave, au aflat, însă, că dincolo de problemele de sănătate ale româncei noastre, s-a cuibărit în sufletul ei durerea singurătății, îngrijorarea omului abandonat, care vrea cât mai repede să-și descarce povara amară a unui prezent apăsător.
Joi, 22 ianuarie, Paraclisul Sfântul Apostol Timotei din Termoli a îmbrăcat haină de sărbătoare. Cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Siluan, Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, preoți și credincioși au înălțat rugăciuni la racla Sfântului Apostol Timotei, care se află în Catedrala din Termoli (Italia), aducând mulțumire lui Dumnezeu pentru această deosebită bucurie duhovnicească.
În prima parte a zilei am săvârșit Sfânta Liturghie, iar în a doua parte a zilei, Acatistul Sfântului Apostol Timotei.
„În cântări duhovnicești prăznuim ziua pomenirii tale, Sfinte Apostole Timotei, cinstim ostenelile tale, pentru care ai fost preamărit pe pământ și în cer, te lăudăm ca pe un bun mijlocitor al nostru și ne rugăm ție cu evlavie.”(Acatistul Sfântului Apostol Timotei)
Marți, 20 ianuarie 2026, Preasfințitul Părinte Episcop Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, înconjurat de un sobor de clerici din Roma și împrejurimi, a săvârșit slujba Vecerniei ortodoxe în limba italiană, în Basilica San Paolo Fuori le Mura din Roma.
La finalul slujbei, Preasfinția Sa a rostit o alocuțiune în limba italiană, adresând un cuvânt de mulțumire și binecuvântare tuturor celor prezenți. Slujba a fost săvârșită la invitația comunității monastice benedictine de pe lângă Basilica San Paolo Fuori le Mura.
La Vecernie au participat reprezentanți ai autorităților religioase și civile din Roma, precum și numeroși credincioși, care au avut prilejul de a se închina la mormântul Sfântului Apostol Pavel.
În contextul activităților de formare și dialog dedicate comunității românești din Italia, studenții Extensiei de la Roma a Facultății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității din București, s-au întâlnit luni, 19 ianuarie 2026, cu domnul Marian Popescu, Consulul General al României la Roma, care a susținut o prezentare amplă privind rolul și misiunea instituției consulare. Întâlnirea a avut caracterul unui exercițiu de orientare practică într-un spațiu în care românii din diaspora se confruntă adesea cu situații administrative, juridice și sociale complexe, iar cunoașterea cadrului consular devine un sprijin concret pentru viața de zi cu zi.
În debut, domnul Consul General a subliniat faptul că, în percepția publică, consulatul este adesea redus la funcția de „emitere a pașapoartelor”. Dar, oficiul consular exercită o paletă mult mai vastă de atribuții, iar necunoașterea acestora se transformă, nu de puține ori, în confuzie și vulnerabilitate tocmai în momente de criză: pierderea documentelor, accidente, spitalizări, decese în familie, probleme de stare civilă sau dificultăți juridice. În acest sens, prezentarea a insistat asupra necesității unei alfabetizări civice: românii care pleacă din țară ar avea mult de câștigat dacă ar dobândi, încă din anii de școală, o minimă cultură a dreptului consular și a pașilor instituționali corecți în situații-limită.
Duminică la biserica Sfânta Parascheva din Torino, după Sfânta Liturghie a avut loc un eveniment dedicat Zilei Naționale a Culturii. Programul a fost deschis de corul „Cântăm Domnului”, care au adus melancolia prin armoniile pieselor „Rugăciune” și „Seara pe deal”. A urmat Ștefania Tocaci, care a dat glas cu emoție versurilor vibrante din „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie?”, în timp ce Alexandra Soalac a adus prin glasul ei puternic forța cuvântului din tulburătoarea piesă „Eminescu să ne judece”. Sofia Tocaci a dăruit publicului pacea şi duioșia versurilor „O, răsai asupra mea”.
În încheiere, glasuri mici și mari s-au unit într-un singur cântec: „Cât trăim pe acest pământ”. Melodia, cântată într-un final de toată biserica a lăsat un ecou adânc: *„Cât trăim pe acest pământ, mai avem un lucru sfânt, o câmpie, un sat natal...”* – lăsând sentimentul că rădăcinile și credința rămân repere identitare ce ne călăuzesc.
În Duminica a 29‑a după Rusalii, Parohia „Sfântul Ierarh Ioan Postitorul” din Lunghezza, păstorită cu grijă părintească de Părintele Benedict Firulescu, a trăit clipe de lumină și har, primindu‑i în mijlocul ei pe studenții Facultății de Teologie Ortodoxă din București – Extensia Roma. Prezența lor la strană, prin cântare curată și rugăciune înălțătoare, a adus un plus de frumusețe și solemnitate Sfintei Liturghii, făcând simțită lucrarea nevăzută a Duhului Sfânt în inimile credincioșilor.
În cuvântul de învățătură, Părintele Benedict Firulescu s‑a adresat cu dragoste și responsabilitate tinerilor teologi, amintindu‑le că adevărata slujire preoțească se clădește pe o formare duhovnicească temeinică, pe o inimă curată și pe o viață trăită în ascultare de Dumnezeu. El a subliniat chemarea sfântă de a mărturisi credința ortodoxă în diaspora, acolo unde preotul devine nu doar slujitor al Sfintelor Taine, ci și sprijin, lumină și mângâiere pentru sufletele risipite într‑o lume tot mai marcată de nesiguranță și singurătate. A reamintit că teologia adevărată izvorăște din rugăciune, iar cunoașterea se împlinește doar atunci când este unită cu trăirea.
În Duminica a 29-a după Rusalii (a celor zece leproși), 18 ianuarie 2026, Preasfințitul Părinte Episcop Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei s-a aflat în mijlocul credincioșilor parohiei din L’Aquila (Protopopiatul Abruzzo-Molise). Vizita arhierească a avut loc cu prilejul cinstirii ocrotitorilor parohiei, Sfinții Ierarhi Atanasie și Chiril, arhiepiscopii Alexandriei.
Parohia este încredințată spre păstorire Preacucernicului Părinte Ioan Cozmîncă, care, împreună cu credincioșii, a trăit această zi ca pe un moment de aleasă bucurie duhovnicească și de întărire în viața comunității.
Joi, 15 ianuarie 2026, la mormântul Sfântului Ierarh Nicolae din Bari a avut loc o seară ortodoxă de rugăciune, trăită în duh de evlavie și comuniune creștină.
Evenimentul s-a desfășurat cu participarea Preasfințitului Părinte Episcop Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, care a răspuns pozitiv invitației adresate de către priorul Catedralei din Bari, Giovanni Distante. Organizarea întâlnirii a fost asigurată de către Preacucernicul Părinte Protopop Onorific Mihai Drigă, parohul bisericii ortodoxe „Sfânta Treime” din Bari. De asemenea, la eveniment au participat și preoții din protopopiatul Puglia-Basilicata.
„Scopul vieții mele este să-L cunosc pe Domnul”, a transmis Preasfințitul Părinte Episcop Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, în seara zilei de marți, 13 ianuarie 2025, când s-a întâlnit cu studenții Extensiei de la Roma a Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București. Întâlnirea s-a desfășurat sub forma unei convorbiri duhovnicești în context academic: un cuvânt despre felul în care exigența studiului se împletește cu realismul vieții ecleziale și cu grija pentru devenirea omului lăuntric. Într-o vreme în care teologia riscă să fie tratată ca o simplă specializare, Preasfinția Sa a reașezat discret, dar ferm, întrebarea fundamentală: „Pentru ce studiem?”
Preasfinția Sa a împărtășit studenților faptul că rostul vieții nu se reduce la diplome și rezultate, oricât de legitime ar fi acestea în plan instituțional. „Scopul vieții mele este să-L cunosc pe Domnul”, spunea Preasfinția Sa, iar studiul teologic – cu toată rigoarea lui – rămâne un instrument bun atunci când este păstrat în această ordine: ca mijloc de a sprijini cunoașterea lui Dumnezeu, nu de a o înlocui. În același duh, Preasfinția Sa a avertizat că se poate ieși din anii de formare cu „performanțe” academice, dar fără a fi câștigat ceea ce este decisiv: credința păstrată și adâncită, obișnuința rugăciunii și a vieții bisericești, statornicia inimii.
