„Un pas de recunoaștere, dialog și libertate religioasă”: Senatul Italiei a aprobat în unanimitate acordul cu Episcopia Ortodoxă Română a Italiei
Ziua de 01 iulie 2026 marchează un nou moment istoric pentru comunitatea ortodoxă română din Italia. După votul favorabil exprimat de Camera Deputaților, Senatul Republicii Italiene a aprobat în unanimitate proiectul de lege nr. 1800, privind reglementarea raporturilor dintre Statul italian și Episcopia Ortodoxă Română a Italiei, în aplicarea articolului 8, al treilea alineat, din Constituția Italiei.
Dincolo de importanța juridică a acestei „Intese”, intervențiile senatorilor italieni au arătat respectul, recunoașterea și aprecierea față de comunitatea românească ortodoxă, prezentă de mulți ani în viața socială, spirituală și culturală a Italiei.
1. O recunoaștere instituțională deplină
Senatorul Tosato Paolo (Grupul Lega-Salvini premier), în calitate de raportor, a prezentat conținutul legii, subliniind că aceasta reglementează libertatea religioasă, autonomia Episcopiei, exercitarea slujirii preoțești, asistența spirituală în spitale, penitenciare și structuri militare, recunoașterea efectelor civile ale căsătoriilor religioase, protejarea lăcașurilor de cult, precum și accesul la sistemul 8x1000.
În încheiere, acesta a amintit comuniunea de istorie, rădăcini și valori dintre Biserica Ortodoxă și spațiul european, exprimând dorința unui vot unanim al Senatului.
2. O comunitate numeroasă, vie și bine integrată
Senatoarea Ternullo Daniela (Grupul FI-BP-PPE) a arătat că această lege recunoaște „cea mai numeroasă comunitate ortodoxă prezentă în Italia” și oferă un cadru juridic stabil pentru drepturile civile și sociale ale credincioșilor.
Ea a subliniat că era necesară această intervenție legislativă, deoarece comunitatea românească este cea mai numeroasă dintre comunitățile de cetățeni străini rezidenți în Italia, cu o prezență capilară prin parohii și activități pastorale.
3. Libertatea religioasă nu este o concesie, ci un drept
Senatoarea Gaudiano Felicia (Mișcarea 5 Stele) a evidențiat că legea dă aplicare unui principiu constituțional fundamental: toate confesiunile religioase sunt în mod egal libere înaintea legii.
În discursul său, ea a arătat că libertatea religioasă „nu este o concesie a politicii”, ci un drept constituțional al fiecărei persoane. Totodată, a subliniat rolul comunităților religioase în susținerea familiilor, în promovarea solidarității și în sprijinirea celor aflați în situații de fragilitate.
4. Dialog, credință și integrare concretă
Senatorul Dreosto Marco (Grupul LSP-PSd’Az) a vorbit despre importanța acestei Intese ca pas necesar pentru garantarea demnității tuturor credincioșilor și pentru colaborarea între Stat și confesiunile religioase.
În intervenția sa, a adresat un salut special comunității Mănăstirii Ortodoxe Române „Nașterea Maicii Domnului” din Gradisca di Spilimbergo, pe care a prezentat-o ca exemplu concret de credință, primire, dialog și integrare.
5. Un semn de respect față de Episcopie
Senatorul Parrini Dario (Partidul Democrat), a ținut să intervină „ca act de respect” față de Episcopia Ortodoxă Română a Italiei, adresând un salut personal și din partea grupului său parlamentar, înainte de a confirma votul favorabil.
6. O istorie de credință și libertate
Senatorul Malan Lucio (Fratelli d’Italia) a oferit o perspectivă istorică asupra Bisericii Ortodoxe Române, evocând originile sale vechi, rolul ei în formarea poporului român și suferințele trăite în perioada regimului comunist.
El a amintit renașterea Bisericii după 1989 și a subliniat semnificația prezenței în Senat a Ambasadoarei României, Gabriela Dancău, și a Preasfințitului Părinte Siluan, al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei. În cuvintele sale, votul reprezintă un nou pas în afirmarea libertății religioase, drept fundamental înscris în Constituție și în dreptul natural al fiecărei persoane.
Concluzie
Prin votul unanim al Senatului, parcursul parlamentar al Intesei a ajuns la un moment decisiv. Mesajul transmis de senatorii italieni este limpede: Episcopia Ortodoxă Română a Italiei nu este doar o realitate religioasă, ci și o prezență vie, responsabilă și bine integrată, care contribuie la binele comun al societății italiene.
Această recunoaștere instituțională confirmă demnitatea credincioșilor ortodocși români din Italia și întărește legătura de prietenie, respect și colaborare dintre poporul român și poporul italian.