Cu Binecuvântarea Preasfințitului Părintelui nostru Episcop Siluan, sâmbătă, 26 septembrie 2026, 112 credincioși, în cadrul pelerinajului organizat de Parohia Ortodoxă Română „Sfântul Cuvios Ilarion cel Mare” din Venaria Reale, au ajuns în Elveția, la Mănăstirea Ortodoxă „Acoperământul Maicii Domnului” din Les Sciernes d’Albeuve.
A fost o zi în care drumul parcurs împreună s-a transformat, încetul cu încetul, într-un adevărat drum duhovnicesc. Dincolo de frumusețea locurilor prin care am trecut ( oprirea pe lacul Montreux ) , scopul călătoriei noastre a fost întâlnirea cu Dumnezeu prin rugăciune, apropierea dintre credincioși și întâlnirea cu viața monahală.
Ajunși la mănăstire, pelerinii au fost primiți cu multă căldură de Maica Stareță Antonia și de obștea mănăstirii.
Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” are o însemnătate aparte pentru Ortodoxia românească din diaspora. Maica Antonia a ajuns în Elveția în anul 2013, fiind prima viețuitoare a mănăstirii, iar la 29 septembrie 2019 a fost sfințit, de un sobor de 7 ierarhi, în prezența a zeci de preoți și sute de credincioși, paraclisul mănăstirii, cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului” și „Sfinții Ștefan cel Mare și Ioan Maximovici”. Mănăstirea a devenit astfel un loc de rugăciune și de întărire sufletească pentru numeroși români ortodocși din Elveția și din celelalte țări ale Europei Occidentale.
Unul dintre momentele centrale ale pelerinajului a fost săvârșirea Paraclisului Maicii Domnului, la care cei 112 pelerini s-au rugat împreună, aducând înaintea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu bucuriile, încercările, familiile și pe cei dragi ai lor.
Pentru câteva ceasuri am lăsat în urmă ritmul grăbit al vieții cotidiene și am încercat să redescoperim liniștea în care omul poate să-L audă mai bine pe Dumnezeu.
Pelerinajul nu înseamnă numai să ajungi într-un loc sfânt. Înseamnă să pleci de acolo puțin schimbat. Să duci acasă mai multă pace, mai multă răbdare, mai multă dorință de rugăciune și mai multă atenție față de cei de lângă tine.
O întâlnire de suflet cu Maica Stareță Antonia
Un moment deosebit l-au constituit convorbirile duhovnicești cu Maica Stareță Antonia.
Într-o lume în care omul este permanent chemat să alerge, să producă, să acumuleze și să răspundă la nenumărate griji, întâlnirea cu viața mănăstirii ne-a amintit că sufletul are nevoie și de tăcere, rugăciune și așezare.
Convorbirea cu Maica Stareță a fost un prilej de întărire sufletească și de apropiere de realitatea vieții monahale. Am putut înțelege mai bine că mănăstirea nu este un loc rupt de lume, ci un loc în care lumea este purtată în rugăciune.
Pentru noi, cei care trăim în diaspora, acest lucru are o semnificație aparte. Departe de țara în care ne-am născut, mănăstirea și parohia devin locuri în care ne regăsim nu doar limba și tradițiile, ci mai ales credința care ne unește și ne ajută să rămânem ancorați în Hristos.
Am vorbit despre rugăciune, despre încercările vieții, despre familie, despre nevoia de a nu ne pierde pacea sufletească și despre felul în care omul poate transforma greutățile vieții într-un prilej de apropiere de Dumnezeu.
Poate că acesta este unul dintre cele mai importante câștiguri ale unui pelerinaj: nu primim neapărat răspunsuri la toate întrebările noastre, dar învățăm să le așezăm altfel înaintea lui Dumnezeu.
Credincioșii pelerini nu au venit la mănăstire numai pentru a primi.
Cu dragoste și recunoștință, au fost aduse daruri și ajutoare pentru susținerea mănăstirii și a obștii monahale, ca expresie concretă a solidarității și întrajutorării creștine.
Un pelerinaj adevărat presupune și această dimensiune: mergem să ne rugăm, mergem să primim un cuvânt bun, dar învățăm în același timp să dăruim.
Fiecare dar, mare sau mic, devine frumos atunci când este oferit cu inimă bună.
Ne-am bucurat unii de ceilalți
Cele 112 persoane care au participat la această călătorie nu au format doar un grup de pelerini, ci o comunitate aflată împreună pe drum.
Am vorbit, am zâmbit, ne-am ajutat, ne-am rugat împreună și, poate cel mai important, am avut timp să ne cunoaștem mai bine.
Uneori trăim ani întregi unii lângă alții, participăm la aceeași Sfântă Liturghie, dar graba de după slujbă nu ne lasă să ne descoperim cu adevărat. Un asemenea pelerinaj creează tocmai această posibilitate: să descoperim omul de lângă noi.
Și aceasta este tot o formă de câștig duhovnicesc.
Pentru că Biserica nu înseamnă numai relația fiecăruia dintre noi cu Dumnezeu, ci și învățarea vieții împreună, purtându-ne poverile, bucurându-ne de bucuria celuilalt și devenind, puțin câte puțin, o adevărată familie în Hristos.
Ne întoarcem acasă cu recunoștință
La sfârșitul acestei zile, mulțumirea noastră se îndreaptă către Dumnezeu și către Maica Domnului pentru ocrotirea și bucuria acestui pelerinaj.
Mulțumim Maicii Starețe Antonia și întregii obști a Mănăstirii „Acoperământul Maicii Domnului” pentru primire, pentru rugăciune, pentru cuvintele ziditoare și pentru dragostea cu care ne-au întâmpinat.
Mulțumim tuturor celor 112 pelerini care au participat, celor care au contribuit la organizare și tuturor celor care au pregătit și oferit darurile destinate mănăstirii.
Ne-am întors în Italia după o zi lungă, poate mai obosiți trupește, dar nădăjduim mai bogați sufletește.
Am plecat 112 persoane din Venaria Reale spre Elveția, dar pentru câteva ceasuri am încercat să fim mai mult decât 112 călători.
Am încercat să fim o comunitate.
Să păstrăm din această zi rugăciunea, pacea, cuvintele bune și bucuria întâlnirii.
Iar Acoperământul Maicii Domnului să rămână peste familiile noastre, peste copiii noștri, peste parohia noastră, peste obștea mănăstirii și peste toți cei care ne-au fost alături în această frumoasă zi de pelerinaj.
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
Foto credit: Episcopia Italiei
