O parohie cu douăzeci şi şase de ani de slujire, doi voluntari dedicați şi zeci de copii şi tineri care îi întâlnesc în fiecare sâmbătă. Nu din obligație — din alegere. Parohia din Tivoli a devenit, încet-încet, locul în care sufletul învață să respire.
1. O parohie cu rădăcini adânci
Parohia Ortodoxă „Sfinții Dumnezeiești Părinți Ioachim şi Ana” din Tivoli este una dintre comunitățile ortodoxe române cu prezență statornică în inima Italiei. De douăzeci şi şase de ani, părintele paroh Ion Florea slujește şi păstoreşte această comunitate — o ancoră de credință pentru românii din Tivoli şi împrejurimi care au ales să îşi construiască viața departe de țară.
Comunitatea este vie şi diversă: familii tinere, bătrâni care au îmbătrânit departe de casă, copii născuți sau crescuți în Italia, adolescenți pentru care România este mai degrabă o origine decât o amintire personală. Aceştia sunt tinerii români din Italia — o generație crescută între două lumi, două limbi, două culturi. Au nevoie de rădăcini şi de aripi în acelaşi timp. Parohia este locul în care rădăcinile se înfig mai adânc — nu prin impunere, ci prin căldura unei comunități care îi vede, îi ascultă şi îi însoțeşte.
Tocmai pentru aceşti copii şi tineri, parohia a dezvoltat două grupuri distincte de activități: unul dedicat copiilor de la 7 ani în sus, coordonat de doamna Galina Olaru (învățătoare, clasele primare), şi grupul de tineri Nepsis, dedicat adolescenților de la 14 ani în sus, coordonat de Aurelia Petrea (consilier în dezvoltare personală).
2. Copiii mici: urcând Scara lui Dumnezeu
Activitățile cu copiii mai mici sunt coordonate cu dragoste şi răbdare de doamna Galina Olaru — învățătoare cu experiență la clasele primare —, care a transformat fiecare întâlnire într-o mică sărbătoare a sufletului.
Una dintre cele mai frumoase activități ale anului a fost inspirată din învățătura Sfântului Ioan Scărarul. Doamna Galina le-a vorbit copiilor despre Scară — metafora urcușului duhovnicesc, a creşterii în virtute treapă cu treapă — şi i-a invitat pe fiecare să-şi modeleze propria scară din plastilină, în culoarea aleasă de el.
Rezultatul a fost de o frumusețe rară: zeci de scărițe multicolore, fiecare unică, fiecare purtând amprenta celui care a modelat-o. Împreună, aceste scărițe au format o imagine de neuitat: fiecare copil îşi are drumul său, dar nimeni nu urcă singur.
„Scara Sfântului Ioan Scărarul modelată din plastilină de mâinile unui copil este, pentru mine, una dintre cele mai puternice metafore ale creşterii. Copilul nu a ascultat despre urcuş — l-a construit cu propriile mâini.” — Aurelia Petrea
Alături de acest moment special, activitățile coordonate de doamna Galina Olaru au inclus:
— Atelierul de poezie Eminescu — o întâlnire cu frumusețea limbii române, cu identitatea şi rădăcinile culturale. Copiii crescuți în Italia au descoperit că limba părinților lor poate fi şi cântec.
— Atelierul Flori de Primăvară — activitate manuală şi artistică prin care micii participanți au învățat să creeze frumusețe cu propriile mâini şi s-o dăruiască.
— Decorarea Sfintei Cruci de Ziua Crucii — un act de pietate transformat într-o activitate creatoare: fiecare copil a decorat o cruce, legând credința de expresia artistică personală.
— Pilda talanților — prezentată pe înțelesul copiilor, cu accent pe întrebarea cea mai importantă: ce talente am eu şi cum le pun în slujba celorlalți?
Prin toate aceste activități, doamna Galina Olaru a sădit în inimța copiilor semințe prețioase: dragostea pentru frumusețe, respectul pentru tradiție, bucuria de a dărui şi conştiința propriilor daruri. Scărițele din plastilină rămân martore tăcute ale unui urcuș care a început.
3. Tinerii: Călătoria Eroului
Grupul de tineri Nepsis — cuvânt de origine greacă care în tradiția ortodoxă denumeşte trezia duhovnicească, atenția conştientă a inimii — numără între 16 şi 25 de adolescenți care participă sâmbăta la întâlnirile coordonate de Aurelia Petrea, consilier în dezvoltare personală.
Activitățile grupului pornesc de la experiența concretă a tinerilor: cum facem față stresului, ce ne face să renunțăm sau să continuăm, cum ne înțelegem cu părinții, ce înseamnă să fii un om bun într-o lume complicată. Aceste teme sunt tratate cu seriozitate şi căldură, folosind poveşti, activități practice şi discuții libere.
Unul dintre cele mai memorabile momente ale anului a fost „ziua trofeelor”: fiecare tânăr a adus de acasă un obiect care reprezenta o realizare personală — o diplomă, o medalie, un desen, o carte. În cercul grupului, fiecare a povestit despre trofeul său. Poate pentru prima dată, cineva îi asculta vorbind despre ce au reuşit, nu despre ce le lipseşte.
„Am văzut în ochii lor uimirea. Poate pentru prima dată erau valorizați, poate pentru prima dată se simțeau importanți aşa cum sunt. A fost un moment emoțional puternic şi pentru mine — pentru că pentru prima dată, împreună cu ei, m-am ridicat şi eu din cădere.” — Aurelia Petrea
Grupul a explorat şi conceptul de Călătorie a Eroului — modelul narativ universal identificat de Joseph Campbell, prezent în toate marile poveşti ale omenirii. Tinerii au descoperit că Harry Potter, Luke Skywalker şi Neo din Matrix urmează acelaşi drum pe care îl parcurg şi ei: ieşirea din zona de confort, întâlnirea cu frica, găsirea mentorului, căderea şi ridicarea.
„Eroii nu sunt oameni fără frică. Sunt oameni care aleg corect chiar şi când e greu.” — Mesaj din întâlnirile grupului Nepsis
Alături de întâlnirile săptămânale, grupul desfăşoară şi activități de caritate: buchete de flori, mărțişoare, lucrări manuale oferite comunității. Aceste gesturi îi învață pe tineri că a dărui nu înseamnă a pierde — înseamnă a creşte.
4. Duminica Ortodoxiei: târg de mărțişoare pentru Casa „Sfânta Anastasia”
În Duminica Ortodoxiei — prima duminică a Postului Mare, zi închinată biruinței dreptei credințe — parohia din Tivoli a ales să unească sărbătoarea liturgică cu un gest concret de solidaritate creştinească. Ziua a început cu participarea la Sfânta Liturghie, în cadrul căreia părintele paroh Ion Florea a explicat credincioşilor importanța cinstirii sfintelor icoane.
Imediat după Liturghie, copiii parohiei au participat la atelierul organizat în cadrul proiectului „Pregătiți pentru viață”. În cadrul evenimentului s-au abordat teme de interes pentru copii: provocările din şcoală şi din familie, relaționarea cu alte persoane şi dezvoltarea unei conştiințe echilibrate şi responsabile. Copiii au manifestat un interes viu pentru activitățile interactive propuse.
Momentul central al după-amiezii a fost târgul de mărțişoare caritabil, organizat de tinerii parohiei. Mărțişoarele — simbol al primăverii, al speranței şi al reînnoirii — au fost confecționate manual de copii şi tineri în cadrul atelierelor parohiale, iar fondurile strânse din vânzarea lor au fost destinate integral sprijinirii Casei „Sfânta Anastasia”, o instituție de asistență socială din Tivoli întemeiată pe valori creştine.
Prin această inițiativă, tinerii parohiei au transformat un obicei popular — oferirea mărțişorului — într-un act de dăruire concretă. Ei au dovedit că tradiția românească şi spiritul caritativ creştin nu sunt separate: mărțişorul poate fi, în acelaşi timp, un semn de primăvară şi o mână întinsă spre cel aflat în nevoie.
„Ortodoxia nu înseamnă part-time job, cum se spune acum, ci înseamnă douăzeci şi patru de ore din douăzeci şi patru.” — Cuvântul părintelui paroh Ion Florea, rostit în ziua târgului
5. Hristos — Eroul desăvârşit
Privită în lumină creştină, atât Scara Sfântului Ioan Scărarul cât şi Călătoria Eroului îşi găsesc împlinirea în persoana lui Iisus Hristos. Parcursul Său — de la întrupare la jertfă şi Înviere — nu este doar un model, ci izvor de viață şi sens.
Coborârea Sa în lume, chemarea adresată oamenilor, asumarea suferinței şi biruința asupra morții conturează adevărata transformare: aceea care trece prin iubire şi dăruire. El este Cel care a coborat în cel mai adânc abis — moartea — şi S-a înălțat dincolo de orice închipuire omenească.
Copilul care modelează o scară din plastilină şi tânărul care îşi prezintă trofeul în fața grupului fac, în fond, acelaşi lucru: încep să înțeleagă că viața este un urcuș, că fiecare treapă contează, şi că nu sunt singuri pe drum.
„Eroul nu este cel care cucereşte lumi, ci cel care se cucereşte pe sine pentru a sluji.”
Această perspectivă teologică dă activităților cu copiii şi tinerii o profunzime pe care nicio pedagogie, oricât de bună, nu o poate oferi singură. Parohia nu este o sală de activități — este locul în care omul se întâlneşte cu Dumnezeu. Iar această întâlnire schimbă totul.
6. Roade vizibile
Experiența acestor luni de activitate a evidențiat roade concrete, vizibile în comportamentul şi atitudinea copiilor şi tinerilor:
— Recunoaşterea propriei valori. Copiii care şi-au modelat scărița şi tinerii care şi-au prezentat trofeul au descoperit că au deja ceva de preț — un dar, o realizare, un drum început.
— Apartenența la comunitate. Parohia devine un spațiu de încredere, în care prietenia şi sprijinul reciproc se dezvoltă firesc. Nimeni nu urcă singur.
— Legătura cu identitatea românească. Prin poezia lui Eminescu, prin sărbătorile Bisericii, prin mărțişoare şi buchete de flori, copiii crescuți în Italia îşi păstrează vie legătura cu rădăcinile lor.
— Sensul sacrificiului. Lucrările de caritate, decorarea Sfintei Cruci, gesturile dăruite comunității îi învață că a sluji este o formă de creştere.
— Reziliența. Înțelîgând că fiecare erou trece prin încerceări şi că fiecare urcuș are trepte grele, copiii şi tinerii devin mai pregătiți să facă față dificultăților vieții.
7. Parohia care ascultă este parohia care creşte
Ceea ce se întâmplă sâmbăta în sala parohiei din Tivoli nu poate fi redus la o listă de activități. Este ceva mai greu de măsurat, dar vizibil în gesturi mici: băiatul care nu vrea să plece acasă când îl cheamă mama, fata timidă care zâmbeşte pentru prima dată în fața grupului, copilul de şapte ani care aşteaptă la uşă cu ceva de spus, scărița din plastilină încă păstrată acasă.
Activitățile desfăşurate de doamna Galina Olaru cu copiii mici şi de Aurelia Petrea cu tinerii grupului Nepsis — sub îndrumarea duhovnicească a părintelui Ion Florea — mărturisesc că parohia poate fi mai mult decât un loc de cult. Poate fi un loc de viață. Un loc unde copilul învață să urce, tânărul învață să meargă, şi amândoi învață că nu sunt singuri.
„Întrebarea nu este dacă ai o călătorie. Ci dacă ai curajul să o trăieşti.” — Mesajul cu care se încheie fiecare întâlnire Nepsis
Călătoria Eroului, Scara lui Dumnezeu, talantul încredințat fiecăruia — sunt trei căi spre acelaşi loc: întâlnirea cu sine însusi, cu ceilalți şi cu Dumnezeu. Parohia este locul unde aceste căi se întâlnesc.
Galina Olaru — Învățătoare clasele primare | Coordonatoare activități copii (7 ani+) Scara Sfântului Ioan Scărarul — modelaj din plastilină • Atelierul de poezie Eminescu • Flori de primăvară • Decorarea Sfintei Cruci • Pilda talanților
Aurelia Petrea — Consilier în Dezvoltare Personală | Coordonatoare grup tineri Nepsis (14 ani+) Călătoria Eroului • Ziua Trofeelor • Activități de caritate • Buchete de flori şi mărțişoare • Întâlniri săptămânale de formare
Parohia Ortodoxă Sfinții Dumnezeiești Părinți Ioachim şi Ana
Roma, Tivoli — Preot paroh: Ion Florea
Foto credit: Episcopia Italiei
