Conferința duhovnicească la Como
Duminica, 23 iulie a fost o zi importanta pentru credincioșii parohiei” Sfântul Grigorie Palama” deoarece l- am avut ca și oaspete pe părintele asist. Liviu Petcu de la Facultatea de teologie ortodoxă „ Dumitru Stăniloae” din Iași care a ținut o conferința cu titlul: „Mărturisitori ai Ortodoxiei în temnițele comuniste române”.
Preacucernicul părintele a început cu un scurt excurs despre martiriul creștin în scrierile Sfinților Părinți ai Bisericii noastre și a continuat, prezentarea modului cum mărturisitorii și martirii români au supraviețuit, prin rugăciune și cultură, ororilor închisorilor comuniste, iar cei mai mulți dintre ei au atins treapta îndumnezeirii prin răbdarea suferințelor, iertarea și iubirea prigonitorilor și rugăciunea lui Iisus. Mărturisitorii și martirii români care au îndurat caznele închisorilor comuniste, din motive închipuite sau doar pentru simplul fapt că erau preoți de vocație, intelectuali creștini sau credincioși fervenți ai Bisericii, au subliniat aproape la unison, că singurul suport, sprijin, întărire și mângâiere pentru ei în răstimpul acela de chin și groază a fost rugăciunea lui Iisus. Cu toții s-au simțit atrași de liniștea, bucuria, pacea și mângâierea oferite de rugăciune. În acea lume a închisorii, rugăciunea minții a însemnat o evadare, o regăsire a echilibrului spiritual, o reconfortare sufletească ce i-a ajutat să învingă frica, angoasa, singurătatea, lipsurile, persecuțiile etc. Această rugăciune i-a situat mereu în prezența lui Dumnezeu, indiferent de împrejurările grele prin care au trecut. Simțeau că nu sunt singuri și că Cineva îi întărește. Mulți au ajuns pe cele mai înalte culmi ale acestei rugăciuni. Doar pentru că au fost dispuși să învețe lecția rugăciunii, au putut depăși acele situații limită. Mulți dintre confrații de celulă care nu au uzat de această armă tare a rugăciunii lui Iisus au cedat în fața groaznicelor suplicii la care erau supuși, unii dorindu-și chiar moartea, pentru că nu mai aflau resurse fizice sau sufletești de a continua, nemaiavând putere de a răbda groaznicele ordalii care se arătau a fi fără sfârșit și din ce în ce mai odioase. Însă cei ce rosteau neîncetat rugăciunea lui Iisus primeau putere dumnezeiască, sprijin, întărire, mângâiere și doar având acest suport dumnezeiesc au putut rezista. Rugăciunea era pentru ei singura pârghie de susținere. Pentru ei Hristos era totul. Rugându-L și invocându-L pe Hristos neîncetat, au devenit purtători de Dumnezeu (teofori).
Și astăzi ca și atunci, cu cât următorii de același neam și credință cu acei mărturisitori bravi ai Ortodoxiei înaintează în viața duhovnicească, cu atât au trebuință de tot mai puține lucruri din viața aceasta și astfel sunt scutiți de tulburarea și neliniștea de pe urma lipsurilor, a bolilor incurabile care grăbesc sfârșitul acestei caduce vieți, a suferințelor de tot felul care împiedică gustarea bucuriilor pământești etc.
În acest demers, Părintele Liviu Petcu a pornit de la volumul „Memorii” a vrednicului de pomenire Mitropolit Bartolomeu Anania, precum și de la unele dintre cărțile scrise de mărturisitorii români care au supraviețuit temnițelor comuniste și au depus, la cererea ucenicilor sau a bunilor creștini, mărturie despre suferința lor și despre modul cum au biruit prin Hristos, Domnul nostru.
