Hram şi Aniversarea a zece ani de Parohie la Forli
.JPG)
Duminică, 7 mai, Parohia Forli a aniversat 10 ani de existenţă. În primăvara anului 2007 s-a pus temelia comunităţii ortodoxe române la Forli, odată cu primirea micii biserici din via Albicini 14, care găzduieşte şi în prezent comunitatea. Momentul a fost încărcat de emoţiile retrăirii acelor zile când, după nenumărate încercări eşuate, în sfârşit s-a găsit, prin generozitatea Episcopiei Romano Catolice locale, acest loc de slujire care a fost pus la dispoziţia comunităţii ortodoxe române, care, ocrotită de Protectorul ei, marele ierarh capadocian, Sfântul Grigorie Teologul, a pornit astfel a-şi împlini menirea.
Sărbătoarea a început vineri dimineaţa, când în sobor de preoţi s-a săvârşit Dumnezeiasca Liturghie în cinstea celui de-al doilea protector al Parohiei, Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou (5 mai).
În seara de sâmbătă, s-a continuat cu hrană duhovnicească, menită să înveţe şi să întărească: invitatul nostru, Părintele Profesor Marius Ţepele, de la Facultatea de Teologie din Oradea, a susţinut o conferinţă cu tema „Viaţa şi spiritualitatea creştinilor în primele secole”, subiect foarte gustat de participanţi şi plin de inspiraţie pentru viaţa comunităţii.
Duminică dimineaţă s-a săvârşit Dumnezeiasca Liturghie, şi au fost puse spre cinstire, darurile de mare preţ pe care ni le-a trimis Părintele nostru, Episcopul Siluan: părticele din Sfintele Moaşte ale Sfântului Ioan Hrisostom, ale Sfântului Mucenic Vincenţiu (24 mai) şi ale Sfintei Muceniţe Victoria (23 decembrie).
După masă s-a organizat un spectacol aniversar–susţinut de copiii de la Şcoala Parohială, Grupul Nepsis de tineret al Parohiei, corul bisericii şi Doamna Camelia Bane, solistă de muzică religioasă şi populară –, urmat de agapa frăţească, expresie a jertfelniciei şi dragostei creştinilor din Parohie.
Cei zece ani pe care i-am lăsat în urmă, sunt ani de experienţe intense, de trăiri deosebite, convertiri şi căderi, ani în care am învăţat că o comunitate este reală în măsura în care este comuniune în dragostea lui Hristos, atât cât fiecare dintre noi, clerici sau mireni, reuşim să primim această dragoste şi s-o împărtăşim celorlalţi.
Cu multe daruri ne-a binecuvântat Dumnezeu, mai multe decât ne sunt trebuincioase a ne mântui, ne rămâne numai să le înmulţim şi să le folosim în anii pe care tot El ni-i va rândui să-i mai avem.
