Un bărbat înalt și o mamă eroină.
Un bărbat în floarea vârstei, de 38 de ani, s-a trezit într-o dimineață că nu se mai poate mișca. A vrut să se ridice din pat, să se pregătească pentru serviciu, și, după o forțare, din inerție, a reușit să se ridice, dar a căzut..., peste noapte paralizase. Totul se întâmpla acum 2 ani acasă la el, la Chișinău. A primit un diagnostic greu: limfom malign la măduva spinării și un cancer la sistemul imunitar. O mare încercare, nu doar pentru el, ci pentru întreaga familie și, cum se spune în popor, "a căzut cerul pe el și pe cei dragi" pentru că este soț și tată a două fetițe de 9 și 11 ani.
Mama lui, care locuiește lângă Roma, a făcut tot posibilul și l-a adus pe fiul ei la spitalul Gemelli unde, după puțin timp, a fost aflat și de voluntare, care, de atunci, mereu l-au cercetat, indiferent unde a fost mutat prin Roma. Împreună cu voluntarele, face echipă de cercetare și părintele Andrei, care a devenit sprijin și figură paternă pentru el, chiar dacă au aceeași vârstă.
Ilie, așa este numele lui, a avut 2 ani de spitalizare cu grele lupte, operații, provocări, disperări și speranțe. Doctorii nu se puteau exprima deoarece, în lume, diagnosticul lui nu dă mari șanse de vindecare. Dar anul trecut, de Buna Vestire, a avut parte de o "bună vestire" și Ilie, anume că la Rezonanța Magnetică limfomul nu se mai vedea, adică locul era curat. Adică, pacientul nostru a avut a avut parte de o adevărată minune chiar de Buna Vestire. Sigur că situația lui este încă destul de grea.
Voluntarele au continuat să-l cerceteze, chiar dacă a fost transferat la capătul celălalt de Roma, la Centrul de reabilitare Santa Lucia. Voluntarele împart cu bolnavii și plansul, și tristețea, dar și bucuria, reușita sau vindecarea.
Acum, o vorbă și despre ”mama eroină”, cum îi spun eu, despre doamna Maria, mama lui bolnavă, care l-a vizitat zilnic, dat absolut zilnic, timp de 2 ani. La această "mamă eroină", nu i-a stat stavilă nici marea distanță, parcursă cu mijloacele de transport în comun, nici vântul, nici ploaia, nici boala ei și nici durerea și disconfortul pe care le-a simțit când a avut două coaste rupte. Mereu și-a făcut cărare neînvinsă până la fiul ei. Sigur și asta a contribuit la îmbunătățirea stării de sănătate a fiului.
Aproape i-a fost și soția, care îl vizitează des, aducând și pe micuțele lor care, acum, după doi ani, nu mai sunt micuțe, ci adevărate domnișoare.
De puțin timp Ilie a fost externat, locuiește la mama lui, în afara Romei, iar voluntarele nu mai pot trece săptămânal pe la el, dar nici nu l-au abandonat. Îl cercetează în continuare, măcar o dată pe lună, vorbesc la telefon, dar el este fiind lipsit, totuși, de viața socială. Lângă el, 24 din 24, este mama lui, care îl îngrijește cum știe mai bine. Dar, nu este ușor. Trec prin dificultăți materiale, deoarece trebuie să cumpere unele medicamente și o mare parte de "pampers". Nu primește aprobare pentru fizioterapeut la domiciliu și îi simte lipsa. Ilie are încă nevoie de noi, dar și noi avem nevoie de el, avem nevoie de exemplul lui de curaj, de credință și de luptă.
Ca să fac o poză cu el a fost nevoie să mă aplec pentru a intra în cadru. "Doamna Elena, până mai ieri mă aplecam eu la toate fotografiile cu prietenii, cu familia și colegii, că îmi ieșea fruntea din cadru (este un bărbat înalt de aproape 2 metri), dar acum... ” și a tăcut, lăsând să se înțeleagă de la sine continuarea. Tot un om înalt și cu demnitate este și acum, iar pentru mine este o adevărată înălțare când mă aplec spre el.
”Aici sunt doar eu cu Dumnezeu”
La Centrul de reabilitare Santa Lucia voluntarele l-au cunoscut și pe Marius, singur, fără familie la Roma, care a fost imobilizat în căruț de o bacterie luată în urma a două intervenții chirurgicale la șolduri. A fost internat în două spitale timp de mai mult de un an, în prezent aflându-se la secția de Lungă Degență de la Hospital Nomentana.
Voluntarele l-au cunoscut pe Marius cu două luni înainte de a-i expira asigurarea sanitară, care a ajuns la un cost foarte mare, iar el era în mare dificultate financiară. Printr-o organizare intensivă, atât din interiorul grupului de voluntari cât și în afara lui, s-a reușit adunarea sumei necesare și achitarea asigurării medicale. Astfel, conaționalul nostru nu a pierdut șansa de a rămâne în continuare internat și de a beneficia de tratamentul necesar. Tot voluntarele au fost cele care au intermediat la Consulat pentru întocmirea documentației necesare în vederea refacerii documentelor românești, care erau expirate. În momentul de față este vizitat constant de mai mulți voluntari, din diverse parohii. Neavând pe nimeni din familie aproape, are nevoie permanentă de cineva pentru socializare și pentru oferirea unor mici servicii cum ar fi tunsul, anumite cumpărături, spălarea schimburilor, etc.. I se luminează fața când voluntarele sau părintele trec să-l viziteze, să vorbească și să se roage împreună. "Seara, când toți se retrag la culcare, eu ies pe terasă și mă rog aici, spune Marius, indicând locul cu un gest stingher pentru că nu e tocmai curat acolo..., aici este colțul unde sunt doar eu cu Dumnezeu”.
”Nu uita că noi ci siamo” îi spun voluntarele, pentru a-i confirma că nu este singur. ”Știu, răspunde el, și chiar așa-i... Într-adevăr, nu-mi închipuiam vreodată că există "îngeri pe pământ".
Elena Agapi
Voluntară la Spitalul A. Gemelli, Roma
