Din relatările Cuvioasei Egeria la Joia Mare

Iată ce ne spune Egeria:

„Joia se face, de la cântatul celui dintâi cocoş, ceea ce este obiceiul să se facă până dimineaţa la Anastasis (biserica Învierii) ; la fel la ceasurile al treilea şi al şaselea .

La ceasul al optulea, după obicei, tot poporul se adună la Martyrium , mai devreme însă decât în celelalte zile, fiindcă otpustul trebuie să se facă mai repede. Când tot poporul este adunat, se face tot ce este rânduit; în această zi se săvârşeşte Sfânta Jertfa la Martyrium, iar otpustul se face în acelaşi loc către ceasul al zecelea. Înainte de a se face otpustul, arhidiaconul înalţă vocea şi zice: „La cel dintâi ceas din noapte, să ne adunăm cu toţii la biserica ce este în Eleona , căci mare osteneală ne aşteaptă în noaptea zilei acesteia”.

După otpustul de la Martyrium, se merge îndărătul Crucii; aici se cântă o cântare, episcopul face rugăciune şi aduce Sfânta Jertfă şi cu toţii se împărtăşesc. În afara acestei singure zile, niciodată în an nu se săvârşeşte Sfînta Jertfă îndărătul Crucii: ci doar în această zi. Când şi aici se va fi făcut otpustul, se merge la Anastasis, se face rugăciune, sunt binecuvântaţi, după obicei, mai întâi catehumenii apoi credincioşii, şi se face otpustul. Apoi, fiecare se grăbeşte să meargă la casa lui să mănânce, căci deîndată ce vor fi mâncat, merg cu toţii la Eleona, la biserica în care se găseşte peştera în care în această zi a stătut Domnul cu ucenicii Săi. Aici, până în jurul ceasului al cincilea din noapte se cântă neîncetat cântări şi antifoane potrivite cu ziua şi cu locul şi se fac citiri; se intercalează rugăciuni; se citesc deasemenea, din evanghelie, fragmentele în care Domnul, a vorbit ucenicilor Săi, în această zi, aşezaţi fiind chiar în peştera ce se găseşte în această biserică . Apoi, către ceasul al şaselea din noapte, se urcă la Imbomon cu cântări, în locul de unde Domnul S-a înălţat la ceruri. Aici, de asemenea, se fac citiri, se cântă cântări şi antifoane potrivite zilei; de asemenea, rugăciunile care se fac, rostite de episcop, sunt totdeauna potrivite cu locul şi cu ziua”.