REPERE CĂLĂUZITOARE PE CALEA MÂNTUIRII ÎN VREME DE PANDEMIE
Să lepădăm orice povară și păcatul ce grabnic ne împresoară și să alergăm cu stăruință în lupta ce ne stă înainte, cu ochii ațintiți asupra lui Iisus, începătorul și plinitorul credinței (Evr. 12, 1-2). Căci lupta noastră nu este împotriva trupului și a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor vicleniei, din văzduhuri (Ef. 6, 12).
Vremurile tulburi și confuze, în care trăim, necesită repere care să permită creștinului doritor de mântuire să străbată prin pâcla ce îi stă înainte și să nu-și piardă țelul – Împărăția Cerurilor. Deci luați seama, cu grijă, cum umblați, nu ca niște neînțelepți, ci ca cei înțelepți, răscumpărând vremea, căci zilele viclene sunt. Drept aceea, nu fi ți fără de minte, ci înțelegeți care este voia Domnului (Ef. 5, 15-17). Este esențial să păstrăm țelul vieții noastre și perspectiva ei cea mântuitoare, de la care veștile alarmante și opiniile contradictorii – cu care suntem bombardați – au tendința să ne deturneze. Lupta noastră nu se dă, așadar, pe plan omenesc și pe coordonatele vieții și ale lumii acesteia... Ea nu își propune să rezolve nici problemele epidemiologice și nici pe cele economice ale omenirii – de care se ocupă persoane competente în respectivele domenii –, ci urmărește rămânerea cu ochii ațintiți asupra lui Iisus, începătorul și plinitorul credinței. Căci doar dacă nu-L pierdem pe Domnul din perspectiva vieții noastre rămânem neclintiți pe calea ce duce în Împărăția Sa și nu riscăm să ne afundăm în valurile învolburate ce se ridică pe marea acestei vieți, precum s-a întâmplat, odinioară, cu Sfântul Apostol Petru (cf. Mt. 14, 30).
Bine e să reconsiderăm și să valorifi căm mai efi cient „chingile” cu care ne putem atașa cât mai temeinic de Domnul Hristos. Cele mai „solide” și mai la &ici rc;ndemână chingi sunt: cuvântul Scripturii (îndeosebi Evanghelia și Psalmii), chemarea Numelui Domnului (în orice circumstanță a vieții), tot gândul de pocăință și de smerită cugetare, spovedania și împărtășirea (continuă) cu Sfi ntele Taine și toată facerea de bine față de aproapele nostru afl at în nevoie și strâmtorare. Să nu uităm nici de străvechile „remedii” duhovnicești: Agheasma, Untdelemnul de la Sfântul Maslu și însemnarea cu semnul Crucii. De bunăvoirea noastră depinde folosul duhovnicesc pe care-l tragem de pe urma lor, căci doar de bunăvoire este nevoie pentru a găsi disponibilitatea și timpul necesare menținerii legăturii noastre personale cu Domnul.
Astfel făcând, nu-L vom mai pierde din vedere și vom atrage bunăvoirea Lui spre noi. Pentru siguranță, este de folos să urmăm îndemnul Cuviosului Marcu Mohanul, care spune: Când îți aduci aminte de Dumnezeu, înmulțește rugăciunea ta, ca, atunci când Îl vei uita, să-Și aducă El aminte de tine. Să nu uităm că, pe calea cea anevoioasă a mântuirii, nu suntem singuri, ci îi avem pururea-rugători și păzitori pe Preasfânta Născătoare-de-Dumnezeu, pe Sfântul nostru ocrotitor dimpreună cu toți Sfi nții, precum și pe Sfântul Înger Păzitor dat fiecăruia dintre noi la Sfântul Botez, împreună cu toate Cetele Îngerești. Să nu ezităm să-i „deranjăm” și să le cerem ajutorul și călăuzirea, pentru a recunoaște și împlini, în toate, voia lui Dumnezeu. Căci cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac (1 In. 2, 17).
Să nu ne lăsăm, așadar, descurajați și dezorientați de „curenții” și „vârtejurile” ce bântuie pe marea vieții, ci să ne urmăm cu perseverență și curaj țelul vieții – mântuirea ce, cu adevărat, e „mai bună decât toate” (fi e ele bunuri materiale, poziție socială sau chiar sănătate).
Cu neclintită nădejde în purtarea de grijă a lui Dumnezeu Care, prin adâncul înțelepciunii, cu iubire de oameni, toate le chivernisește și ceea ce este de folos tuturor dăruiește,
†Episcopul Siluan
al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei
