Cucernică Doamnă Preoteasă,
Preacucernice Părinte,
Îndoliată Familie,
Am aflat, cu întristare, de trecerea în veșnicie a robului lui Dumnezeu Alexandru, tatăl doamnei preotese și rudenia voastră.
Despărțirea de cei dragi vine mereu cu multă întristare, cu atât mai mult când ne despărțim de părinții noștri. Tatăl este un sprijin pentru familie, un model de viață, un izvor de iubire și de înțelepciune, virtuți de care a dat dovadă și fratele Alexandru.
Sfântul Paisie Aghioritul, a cărui prăznuire a fost de curând, amintea că cel mai bun lucru pe care îl putem face pentru cei adormiți, pentru cei dragi, este să ne sfințim viața. Rugăciunea este una dintre cele mai frumoase expresii ale iubirii. Ea unește nu doar sufletul celui ce se roagă cu Hristos, ea unește cele cerești cu cele pământești, astfel că, prin rugăciune, părtășia cu cei dragi continuă chiar dacă au trecut la viața veșnică.
Uniți în rugăciune, împreună cu toți clericii, monahii și credincioșii din eparhia noastră, cerem Mântuitorului Hristos, Cel înviat din morți, să ierte sufletul robului Său, Alexandru, și să îl odihnească în lumina veșnică a Împărăției Sale.
Adresăm condoleanțele noastre și gândul nostru de mângâiere întregii familii îndoliate și tuturor celor care l-au cunoscut pe fratele Alexandru, împreună cu cuvintele dătătoare de nădejde ale Sfântului Apostol Pavel, care ne îndeamnă să nu ne temem de moarte în nici o împrejurare a vieții noastre, pentru că „Hristos a înviat din morţi, fiind începătură (a învierii) celor adormiţi. Că de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om şi învierea morţilor. Căci, precum în Adam toţi mor, aşa şi în Hristos toţi vor învia.” (I Cor. 15,20-22). Moartea, ca sfârșitul existenței noastre pe pământ, prin puterea lui Dumnezeu, de la învierea lui Hristos, nu mai este moarte, ci naștere în veșnicie, întru cele de sus.
Cu arhierească binecuvântare și cu părintească îmbrățișare pentru familia îndoliată,
† Episcopul SILUAN
al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei
