Terni
Parohia Sfânta Parascheva (14 octombrie) / Parrocchia di Santa Parasceve (14 ottobre)
Biserica: Santa Maria in Campitello, Via del Rivo 274, 05100, Terni
mail:
Preot Vasile Andreca
mobil : +39 320 252 88 95
mail:
Terni este un oraș italian situat în regiunea Umbria, provincia Terni, un important centru industrial care a cunoscut odezvoltare extraordinară în secolul al XIX-lea datorită industriei oțelăriei. În perioada celui de al Doilea Război Mondial, orașul a fost bombardat de către trupele aliate, însă până în prezent a fost complet renovat, fiind un frumos centru istoric, economic, social, supranumit de altfel Manchester-ul italian sau Orașul Oțelului.
Parohia Ortodoxă Română ”Sfânta Parascheva” din orașul Terni a fost înființată în 1 decembrie 2002 cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Iosif al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meriodionale. Astăzi Parohia face parte din Protopopiatul Umbria-Marche, Episcopia Ortodoxă Română a Italiei.
Biserica „Sant’Alò” este o biserică în stil romanic, datând din secolul al XI-lea, cu faţada împodobită cu materiale de origine romană şi medievală. Doi lei în piatră străjuiesc intrarea în această biserică, în interiorul căreia pereţii şi coloanele sunt împodobite cu fresce de o frumuseţe deosebită, realizate în sec. XII şi XIV-XV. Ca multe alte biserici, şi aceasta a trecut de la un ordin religios la altul: de la Ordinul Augustinienilor la Ordinul Cavalerilor de Malta. Donată la începutul secolului al XX-lea Eparhiei din Terni, aceasta a găzduit, începând cu anul 1960, mănăstirea călugăriţelor Clarisse, iar mai târziu a devenit sediu al seminarului eparhial.
Astăzi, biserica este locul de cult al parohiei ortodoxe române locale, fiind alocată comunităţii creştine ortodoxe române de către Excelența Sa Monseniorul Vincenzo Paglia, Episcopul romano-catolic de Terni-Narni-Amelia, la data de 25 ianuarie 2001, cu ocazia închiderii Săptămânii de rugăciune pentru unitatea creştinilor. Documentul de alocare s-a semnat în prezenţa Preafericitului Părinte Daniel, prezent la Terni, pe atunci mitropolit al Moldovei şi Bucovinei. Această hotărâre a fost luată ca urmare a unei prezenţe majore a creştinilor ortodocşi români rezidenţi pe teritoriul ternan şi necesităţii existenţei unui loc de regăsire a românilor “per lodare Dio nel giorno del Signore”, cum este scris în actul menţionat mai sus. Această hotărâre a creat condiţiile necesare pentru oficierea slujbelor ortodoxe în limba română, în ritul creştin-ortodox, fiind de altfel şi un semn al colaborării frăţeşti dintre Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Catolică. A fost un eveniment de o deosebită importanţă pentru românii aflaţi în această zonă a Italiei, care au putut astfel regăsi în acest lăcaş, indiferent de regiunea de provenienţă din România, o bucăţică de ţară şi posibilitatea trăirii şi manifestării credinţei în sfânta tradiţie românească.
Deşi exteriorul bisericii nu trădează prezenţa unei biserici ortodoxe, îndată ce ai trecut pragul bisericii, icoanele sfinte ce îmbracă unul dintre pereţii bisericii, altarul, racla sfintelor moaşte, icoanele Mântuitorului şi Fecioarei Maria te primesc cu blândeţe şi te îmbrăţişează, dânduţi alinare şi linişte sufletească.
Cei care vin să se roage sunt oameni simpli, cu sufletul curat, ce şi-au lăsat ţara în speranţa găsirii unui loc mai bun de muncă, pentru a putea asigura celor dragi de acasă, dar mai ales copiilor lor, un trai decent. Munteni, olteni, moldoveni, maramureşeni, bănăţeni, mame, bunici, taţi, nepoţi, tineri, familii de curând întemeiate îşi pleacă capul la rugăciune în fiecare zi de sărbătoare. Duminica, biserica este plină, iar corul ce acompaniază slujba cu cântecele bisericeşti îţi umple inima de bucurie şi te trimite cu gândul spre casă, la cei dragi. Totul sub îndrumarea atentă şi blândă a părintelui Vasile Andreca, transferat de la Parohia “Sf. Haralambie” din Iaşi la Parohia ortodoxă română din Terni la data de 1 decembrie 2002, dată la care de altfel ia fiinţă parohia din Terni, printr-o decizie a Înaltpreasfinţitului Părinte Iosif, Mitropolitul ortodox român al Europei Occidentale şi Meridionale.
În anul 2002 – scrie Pr. Vasile Andreca într-un articol publicat în actele congresului ,,Sant’Alò nella storia e nella leggenda’’ (Terni, 2005) – ,,Patriarhatul meu m-a trimis la Terni pentru a fi parohul acestei comunităţi de români. Din acel moment ne-am organizat încetul cu încetul. Sfânta Liturghie s-a celebrat în toate zilele prevăzute, astfel încât azi putem spune că trăim ca o adevărată parohie, o parohie destul de mare din punctul de vedere al teritoriului, cu credincioşi răspândiţi în toată regiunea Umbriei. (…) Încet, încet ne dăm seama că nu traim pe un “pământ străin”, ci că avem multe lucruri în comun, putem comunica din ce în ce mai usor cu oamenii în mijlocul cărora ne aflăm, suntem asemănători şi ne putem simţi bine împreună. Toate aceste “descoperiri” ne determină să fim mai puţin irascibili, mai puţin descurajaţi în faţa unei lumi cu totul şi cu totul nouă, mai încrezători în noi înşine şi în cei care ne-au primit.”
,,Nu puteam să mă despart de Sfânta Parascheva”, spunea părintele într-una din zilele în care am sărbătorit hramul bisericii. ,,Am fost îndelung timp la Iaşi şi nu puteam pleca fără a o lua cu mine, într-un fel, pe Sfânta Parascheva”. Acesta a fost motivul principal pentru care a ţinut ca parohia noastră să fie pusă sub patronajul sfânt a Maicii noastre Parascheva. Mai târziu, la cererea părintelui, Preafericitul Părinte Daniel, mitropolit pe atunci, ne-a oferit un veşmânt, care a acoperit o vreme moaştele Sfintei Parascheva. Acesta este expus în biserică spre închinare credincioşilor, într-o racla sculptată în stejar, sub un baldachin, sculptat şi acesta, alături de câteva sfinte moaşte, aduse din ţară, tot prin grija părintelui. Semnificativ este şi faptul că episcopul Vincenzo Paglia a fost de acord cu încredinţarea patronajului spiritual al bisericii “Sant’Alò” şi Sfintei Parascheva, mai ales deoarece, după cum declara, ,,în anii în care biserica «Sant’Alo» se înălţa, Sfânta Parascheva era martirizată în Grecia”.
Aşa cum s-a precizat mai sus, enoriaşii sunt în genere români veniţi la muncă în străinătate. Nu se poate vorbi ca în cazul românilor din Paris de o elită intelectuală. Este vorba despre oameni simpli, nevoiaşi, în general femei care îngrijesc de cei bătrâni ca badante, bărbaţi ce muncesc în construcţii, dar şi familii care s-au stabilit în Italia şi au început o nouă viaţă. Nu puţine au fost problemele cu care s-a confruntat comunitatea de români. Iar părintele Andreca a fost primul care a dat o mână de ajutor persoanelor aflate la nevoie. Predica făcută pe înţelesul celor prezenţi este plină de sfaturi părinteşti cu trimiteri la episoadele din viaţa enoriaşilor din Italia. În general, despre români s-a vorbit destul de rău, iar dacă cumva la Terni un român face o faptă nesăbuită, părintele Vasile Andreca este interpelat. Cu multa răbdare, dânsul explică celor care îl contactează că în genere nu sunt românii care merg la biserică cei care fac fapte rele, ci ceilalţi. ,,Trebuie să fim oneşti, corecţi, să respectăm legile şi rânduielile sociale ale statului care ne-a primit, şi în aceste condiţii să lucrăm pentru existenţa noastră de aici şi a celor de acasă. Nu trebuie să înghiţim în sec şi nici să fim indiferenţi la confraţii noştri mai putţin adaptaţi. Trebuie să încercăm, toţi, să-i corectăm. Doar în aceste condiţii putem sa ne cerem drepturile... dar mai întâi să ne ştim îndatoririle şi să ni le îndeplinim exemplar. Altfel, niciodată nu ne vom câştiga demnitatea de oameni şi de români!”
