Pino Torinese
Parohia Acoperământul Maicii Domnului (1 oct) / Parrocchia della Protezione della Madre di Dio (1 ott)
Biserica: Via Madonna di Fatima 4 (din Via Cento Croci), Pino Torinese (To)
mail:
Pr. Sorin Petre
mobil: 0039 388 740 87 65
mail:
Pino Torinese este o localitate situată pe o colină din jurul orașului Torino, edificată pe locul unei vechi așezări romane și care, din 2 iulie 2009, găzduiește Paraclisul Episcopal cu hramul Acoperămîntul Maicii Domnului (1 octombrie), unde preot slujitor este din anul 2012 Părintele Sorin Petre, și a cărui familie este formată din doamna preoteasă Veronica Caraiman și fiica lor Agata (n.2009).
Istoria acestei biserici începe cu mai bine de 50 de ani în urmă, când a fost construită, ca exprimare a devoțiunii către Născătoarea de Dumnezeu a fondatorului.
Primăvara anului 2007 se va arăta aducătoare de vești bune și neașteptate, când Părintele Sorin Petre, parohul din vremea aceea al parohiei din Pinerolo (To), primește din partea doamnei Ana Onu, fiica sa duhovnicească, invitația de a vizita biserica privată a familiei Vaccaneo din Pino Torinese, în ideea preluării ei pentru comunitatea ortodoxă românească din zona Torino.
Astfel, în 29 mai, Părintele și doamna preoteasă Veronica, împreună cu doamna Onu și cu prietena sa doamna Silvia, fiica vrednicului de pomenire ctitor Aurelio Vaccaneo, vor intra pentru întâia oară în lăcașul care va deveni mai târziu Paraclisul Episcopal Acoperămîntul Maicii Domnului. Cu uimire, s-a constatat că dincolo de aspectul arhitectural deosebit și de împărțirea inedită a interiorului, spațiul se arăta destul de generos, adăugându-se la acesta și câteva dependințe. Urma, de acum, să aibă loc pregătirea întâlnirii cu proprietara și moștenitoarea de drept a bisericii, doamna Maria Bonelli, văduva ctitorului, care era stabilită peste hotare, în Republica Cehă, întâlnire de care atârna desfășurarea viitoarelor evenimente și decizia pozitivă sau potrivnică donării lăcașului către Biserica Ortodoxă.
Câteva luni mai târziu, în toamna aceluiași an, neţinând cont de dificultățile unei lungi călătorii (având în vedere vârsta înaintată pe care o avea), doamna Maria Bonelli se deplasează, în mod special, pentru câteva zile în Italia, unde nerăbdătoare dorește să-l întâlnească pe părintele Sorin, și să cunoască ortodoxia românească. Întâlnirea, deosebit de caldă, se încheie prin hotărârea neîndoielnică a doamnei Maria de a dona biserica, cu condiția ca aceasta să fie readusă la viaţa liturgică, având în vedere că erau aproape 20 de ani de când era închisă credincioșilor catolici, pentru care fusese construită, la începutul anilor 60 din secolul trecut.
Chiar dacă o altă întâlnire fizică cu doamna Maria nu a mai putut fi posibilă din pricina distanţei, părintele a păstrat cu dânsa un strâns și bogat raport de corespondenţă, întărind astfel această legătură.
În 22 octombrie 2007, în faţa unui notar din Torino, doamna Maria Bonelli semnează o procură, prin care împuternicește, cu drepturi depline de reprezentare, pe Părintele Sorin Petre, pentru ca acesta să poată ceda lăcașul de cult, la vremea cuvenită, Bisericii Ortodoxe Române din Italia. După un an de așteptare, prin evenimentele binecuvântate de Domnul din iarna și primăvara anului 2008, când Vicariatul Ortodox Român al Italiei este ridicat la rangul de Episcopie, și Părintele Episcop Siluan înscăunat ca întâistătător, se netezește calea către o finalizare firească și dorită, aceea de a fi preluată deplin, în proprietate, biserica din PinoTorinese.
După încă un an, timp în care a fost pregătit cu grijă documentul de donație, în ziua de joi, 2 iulie 2009, la prăznuirea Punerii în raclă a Veșmântului Maicii Domnului și a Sf. Voievod Ștefan cel Mare, Preasfințitul Părinte Episcop Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei și Părintele Sorin Petre, semnează în faţa aceluiași notar din Torino, actul de cedare și primire în proprietate a bisericii din Pino Torinese, din via Madonna di Fatima, nr. 4. Tot atunci, a fost pus și hramul Acoperământul Maicii Domnului, cu data de prăznuire la 1 octombrie.
Câteva săptămâni mai târziu, cu binecuvântarea ierarhului, Părintele Sorin venea de la Pinerolo și săvârșea primul Acatist de obște în noua biserică, rânduială pe care avea să o continue săptămânal, în anii următori.
Din anul 2010, când se înființează Protopopiatul Piemonte II Sud, Pino Torinese devine și sediu al protopopiatului, unde se desfășoară toate activitățile administrative. Cu sprijinul economic direct și personal al Părintelui Sorin cu familia, al parohiei din Pinerolo, pe care o păstorea, și prin donațiile unor credincioși îmbisericiţi la Pino, în vara anului 2011, s-a început șantierul pentru înlocuirea completă a acoperișului și restaurarea integrală a pereților interiori din partea de sus a bisericii. În același mod a fost posibilă construirea și așezarea, în data de 17 martie 2012, a Sfintei Mese, lucrată în piatră de Luserna.
După finalizarea acestor lucrări, la dorința Preasfințitului Siluan, s-a avut în vedere găsirea unei soluții, în ceea ce privește un program regulat de slujire a Dumnezeieștii Liturghii, astfel încât, credincioșii din Pino și împrejurimi, să aibă asistenţă duhovnicească permanentă. De aceea, a fost hotărâtă ca dată pentru inaugurarea lucrărilor, ziua de 30 aprilie 2012, și totodată a fost numit preot slujitor, Parintele protopop Sorin Petre, care lăsa parohia di Pinerolo după o slujire de mai bine de 7 ani (decembrie 2004 – mai 2012), iar noua biserică, a devenit prin hotărîre arhierească, Paraclis Episcopal.
Preasfințitul Părinte Episcop Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, însoțit de ÎPS Ioan al Covasnei și Harghitei, părintele arhimandrit Veniamin Goreanu și de soborul de călugări, în frunte cu Stareţul Mănăstirii Cernica, purtători ai sfintelor moaște ale Sf. Cuv. Gheorghe de la Cernica, și în prezenţa reprezentanților familiei donatoare, a zeci de preoți din Piemonte și a autorităților locale, au dăruit momente de neșters din amintirea celor prezenți în acea binecuvîntată de Dumnezeu seară. Ploaia, neodihnită încă din zilele precedente, s-a oprit prin minune și cerul s-a luminat deasupra locului, la începutul și pe toată durata rugăciunii, ca să poată fi primite moaștele sfântului după cuviință, și credincioșii să se poată închina în tihnă, după care, exact la încheiere, a reînceput să-și reverse cu putere din preaplinul norilor. Încredințați suntem, că Maica Domnului ocrotitoarea noastră, ne-a păzit sub Sfântul ei Acoperământ, asa după cum am simțit prezenta ei binefăcătoare, încă de la primul pas în această biserică a ei și până astăzi.
Duminică, 6 mai 2012, a însemnat începutul slujirii Dumnezeieștii Liturghii la altarul noului Paraclis Episcopal din oaza de verdeață, cu care este înconjurat pe colinele din Pino Torinese. De atunci, pentru rugăciunile Părintelui nostru, Preasfințitul Siluan, prin râvna slujitorului, a familiei sale și a credincioșilor, se încearcă continuarea proiectelor de împodobire a bisericii cu catapeasmă sculptată și cu îmbunătățirea spatiilor existente și construirea altora noi, absolut necesare. S-a reușit, ȋn perioada 2012-2015, să fie proiectate, puse ȋn lucru, finalizate și montate ȋn săptămȋna a patra a Postului Mare (2015), vitraliile care se desfășoară pe o suprafaţă de 42,5 metri pătraţi, și care sunt rodul dorinţei și ideii pr. Sorin, și al efortului moral și economic a domnilor Diego Faccin, Giorgiana Iordache și a ȋndemânării maestrului Mimmo Sgarlata.
Icoanele, ȋn mărime naturală, a Acoperământului Maicii Domnului, pe faţadă, și a Maicii Domnului Oranta, pe bolta Altarului, ȋncadrate de patru ȋngeri, sunt o operă unică și irepetabilă, mai ales pentru arhitectura unei biserici ortodoxe.
Un an mai târziu, în toamna lui 2016, a putut fi montată catapeteasma altarului, realizată de meșterul Ion Ungurianu, după ideile și schițele părintelui Sorin. Pentru această lucrare a fost folosit lemn de stejar din munții Neamțului, sculptat manual, la daltă și ciocan. Este alcătuită din două părți – una frontală și una laterală – această particularitate făcând-o unică în felul ei.
Întreaga suprafață este traforată cu măestrie, pentru a da posibilitate luminii să pătrundă din abundență, prin vitralii, în toate laturile bisericii. Câteva luni mai târziu, au fost începute și lucrările de pictură pentru icoanele catapetesmei, de către tânărul pictor bisericesc, Viorel Mihail Cioineag. A fost folosită tehnica de aurire cu bolus, ceea ce dă frumusețe și valoare mărită icoanelor, dintre care unele au fost deja așezate, și protejate cu sticlă, pe iconostas. Și pentru aceste proiecte, susținerea economică s-a făcut doar cu sprijinul și efortul familiilor credincioșilor îmbisericiți la Pino. Toate aceste osteneli sunt întărite de nădejdea că în curând vom ajunge să ne putem ruga și bucura, cu bucurie sfântă, ierarh și credincioși, la slujba de sfințire a altarului, prin punere de sfinte moaște, și a
Bisericii, după canoanele bisericii noastre strămoșești.
Desigur că, s-a avut ȋn vedere, ȋnainte de toate, slujirea Altarului Domnului și a aproapelui, ȋn tot acest răstimp, astfel că rugăciunea a devenit neȋntreruptă ȋn duminici, sărbători și ȋn anumite zile din saptămână. Programul s-a ȋmbogățit pe parcurs, cu seri de cateheză săptămânală, iar opera socială și filantropică, se desfașoară ȋn măsura posibilitătilor comunităţii, care se bazează pe un număr redus de credincioși, având ȋn vedere poziţionarea geografică a localităţii și a necesităţii obligatorii a unui mijloc de transport, a timpului și a unei cheluieli suplimentare, lucru nu mereu la ȋndemâna romȃnilor pribegi prin străinătăţi.
Trebuie amintit că, sâmbată, 22 februarie 2014, comunitatea din Pino a avut bucuria de a-l avea ȋn mijlocul ei, pentru a doua oară, pe PS Siluan, care a slujit Vecernia, după care a ţinut o mișcătoare cateheză la evanghelia Înfricoșatei Judecăţi.
Un moment vrednic de pomenire, este și acela că ȋn luna ianuarie a anului 2015, s-a mutat la Domnul, Doamna Maria Bonelli, donatoarea bisericii noastre, după o ȋndelungată suferinţă, ȋn timpul căreia a fost ȋn permanenţă ȋnsoţită și ȋntărită duhovnicește, prin dialog direct și ȋn scris, de părintele Sorin.
În anul 2018, comunitatea noastră a participat cu bucurie, prin prezența preotului slujitor, cu familia și cu câțiva credincioși, în data de 1 mai, la hirotonia întru Arhiereu-Vicar al Episcopiei Italiei, a PS Atanasie, care a primit titulatura „de Bogdania”.
Dincolo de frumusețea deosebită a locului sau de multele dificultăți economice și birocratice, întâmpinate până acum, rămâne mai presus de orice, starea de pace și liniște pe care o dăruiește Maica Domnului, tuturor celor ce vin și se roagă cu credință în lăcașul ei. De fapt, aceasta a fost dorința fondatorului și a urmașilor lui, iar de-acum și a noastră, ca această biserică să fie un loc, în care să se manifeste vie, lucrarea Harului Duhului Sfânt.
Veșnică pomenire ctitorilor Aurelio si Maria!
Părintele Sorin Petre, doamna preoteasă Veronica, și fiica lor Agata, aduc mulțumiri Ierarhilor, familiei lor din Romȃnia, care întotdeauna i-a susținut, doamnelor Ana Onu, Silvia Vaccaneo, domnilor Marco Bounous si Petru Șerban, precum și tuturor celor ce au contribuit și contribuie la această duhovnicească lucrare, și care au făcut posibil ca în aceste rânduri să se cuprindă și să se descrie o minune.
Slavă lui Dumnezeu și Maicii Sale!
