Lucca
Parohia Sfântul Antonie cel Mare (17 ianuarie) / Parrocchia Sant’Antonio il Grande (17 gennaio)
Biserica: S. Anastasio, via S. Anastasio 1 (lângă Torre Guinigi), 55100 Lucca
tel/fax: +39 0583 34 36 75
mail:
Pr. Liviu Marina-Fiţ
mobil: +39 329 043 16 57
mail:
Orașul Lucca, fondat în timpul civilizației ligurică sau etruscă (după cum o arată și numele, rădăcina „leuk” sau „luk” indicând caracterul mlăștinos al teritoriului), are o istorie certă de peste 2200 ani. A devenit colonie romană în 160 î. Hr. și aici a avut loc, în 56 î. Hr, întâlnirea prin care s-a confirmat primul triumvirat din Imperiul Roman între Cezar, Pompei și Crassus.
După căderea Imperiului Roman de Apus (476) a urmat o perioadă de stăpânire gotică, o scurtă suveranitate bizantină, iar după aceea, în a doua jumătate a secolului al VI-lea, s-a instaurat dominația longobardă, care a ales Lucca drept capitală a Ducatului Tuscia. După anul 774, puterea longobardă a fost înlocuită de aceea a Imperiului Carolingian al lui Carol cel Mare.
De la jumătatea veacului al XI-lea Lucca s-a manifestat tot mai autonom, obținând independența în 1084, printr-o diplomă a împăratului Henric al IV-lea. Cu toate că a fost implictă în nenumărate alianțe și conflicte, Lucca s-a menținut (cu excepția unei scurte perioade a domniei lui Paolo Guinigi) ca și republică independentă până în 1799, când a fost ocupată de trupele lui Napoleon.
Ulterior Lucca a devenit principat condus de Elisa și Felice Baciocchi (sora și cumnatul lui Napoleon), iar după desființarea Imperiului Napoleonian (1815) a fost transformată în Ducat al familiei Borbone din Parma, pentru ca în cele din urmă, în 1847 să fie anexată Marelui Ducat al Toscanei, care din 1859 va fi parte integrantă a Italiei unificate.
Chiar din timpul Imperiului Roman și pentru tot Evul Mediu Lucca și-a confirmat rolul de cetate strategică, atât datorită așezării geografice cât și faptului că era punctul de convergență între strada de comunicație care traversa Italia de la nord la sud (via Cassia) și drumurile care duceau către zonele centrale din Tuscia.
Pentru apărarea cetății, încă din timpurile romane a fost construit un zid de apărare, care a cunoscut de-a lungul timpului trei faze de expansiune. Edificarea actualelor ziduri, care înconjoară în totalitate orașul vechi și se păstrează intacte, a început acum mai bine de 500 de ani (în 1504).
Încă de la începuturile creștinismului Lucca a fost evanghelizată, ea devenind ulterior arhiepiscopie supusă direct Sfântului Scaun, statut pe care îl păstrează până în zilele noastre. Între episcopii primului mileniu s-a remarcat Sfântul Fredian, mutat la cele veșnice în anul 588 (zi de prănuire 18 martie). Din al doilea mileniu îl amintim pe papa Alexandru al II-lea (1061 - 1073), care și-a păstrat calitatea de episcop de Lucca (din 1057) chiar și în timpul pontificatului său.
Lucca este cunoscută în Italia și sub numele de „orașul celor 100 de biserici”, titulatură care subliniază preocuparea religioasă constantă a locuitorilor din această zonă. Sărbătoarea orașului este Înălțarea Sfintei Cruci, datorită faptului că în domul din Lucca se păstrează un Crucifix, „Volto Santo”, considerat a fi cea mai veche reprezentare de acest gen din Occident (datat în perioada 770 - 880, conform ultimelor cercetări făcute în anul 2020).
Din punct de vedere geografic, Lucca se găsește în partea de nord-vest a regiunii Toscana, învecinându-se la vest cu Marea Ligurică, la nord-vest cu provincia Massa - Carrara, la nord cu provinciile Reggio - Emilia și Modena (ambele din regiunea Emilia - Romagna), la est cu provinciile Pistoia și Firenze, iar la sud cu provincia Pisa.
Relieful provinciei Lucca este unul foarte variat existând atât o zonă de litoral (Versilia) cât și una de câmpie și deal (Piana di Lucca), dar și una de munte (Garfagnana) unde sunt și cele mai înalte două vârfuri muntoase toscane: Monte Prado (2054 m) și Monte Pisanino (1947 m).
În această istorică și pitorească zonă toscană, Înaltpreasfinţitul Părinte Iosif, Arhiepiscopul Ortodox Român al Europei Occidentale şi Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale și Meridionale, a înființat - prin documentul nr. 264/2005 din 1 iulie 2005 - Parohia Ortodoxă Română „Sfântul Antonie cel Mare” din Lucca.
Prin același document era numit în funcţia de preot paroh preotul Liviu - Octavian Marina-Fiţ. Familia părintelui este formată din: presbitera Mariana-Delia şi copiii Maria, Alexandra, Luca și Anastasia.
Părintele Liviu este născut în 28 noiembrie 1979 la Sighetu - Marmației (Maramureș) și a absolvit cursurile Seminarului Teologic Liceal Ortodox Român „Sfântul Iosif Mărturisitorul din Maramureș” Baia Mare în 1998, Facultatea de Teologie „Justinian Patriarhul” - secția Teologie Pastorală în 2002, cursurile de Master ale aceleiași Facultăți - secția Teologie Istorică în 2004 și cursurile de Doctorat ale Facultății de Teologie din cadrul Universității „1 Decembrie 1918” Alba Iulia - secția Patrologie și literatură postpatristică în 2019.
Pentru început, biserica încredinţată ca loc temporar de slujire a fost „San Cristoforo”, în via Fillungo, chiar în centrul orașului. Aici s-au pus începuturile comunităţii ortodoxe românești din orașul și provincia Lucca. În această biserică s-a slujit prima Sfântă Liturghie în limba română, duminică, 24 aprilie 2005, la praznicul Floriilor și pomenirea Sfântului Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureș.
Tot aici a avut loc și prima Sfântă Liturghie arhierească, pe 22 ianuarie 2006, la pomenirea Sfântului Anastasie Persul, ocrotitorul bisericii care urma să ne fie încredinţată, după terminarea lucrărilor de restaurare, de către Curia arhiepiscopală din Lucca. A participat Preasfinţitul Părinte Episcop Siluan, la acea vreme Episcop-vicar pentru Italia al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale.
Încă din 14 iulie 2005 s-a semnat contractul de comodat între Arhiepiscopia Lucca și Vicariatul Italiei pentru încredinţarea bisericii „Sant’ Anastasio”, situată în strada omonimă din centrul vechi al orașului, lângă Torre Guinigi - unul dintre principalele puncte de atracţie turistică ale orașului. Acest contract a fost reînnoit ulterior în 2007, 2012 și în 2016, durata lui actuală fiind până în 2035.
Încredinţarea oficială a noului lăcaș de cult s-a făcut în seara zilei de 5 mai 2007 de către arhiepiscopul romano-catolic, Excelența Sa Monseniorul Benvenuto Italo Castellani, în prezenţa Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Iosif și a Preasfințitului Părinte Episcop Siluan.
Prin implicarea și jertfelnicia credincioșilor parohiei, biserica „Sant’ Anastasio” a fost înzestrată înainte de inaugurare cu catapeteasmă din lemn de stejar masiv, lucrată în Vânători-Neamţ, și cu icoane bizantine pictate de maestrul Emil Stoica din Șotînga-Dâmboviţa.
La începutul anului 2008 s-au adăugat 42 de strane, un tron arhieresc, un policandru, iar pentru balcon și altarele laterale s-au executat icoane bizantine pe pânză, de mari dimensiuni (12 Sfinți Români, Învierea Domnului și Izvorul Tămăduirii).
Frumuseţea locașului de cult, precum și poziţionarea orașului Lucca la jumătatea distanţei dintre Roma și Nordul Italiei au determinat alegerea parohiei noastre ca loc al întronizării primului episcop ortodox român al Italiei în persoana Preasfinţitului Părinte Episcop Siluan. Astfel, pe 8 mai 2008, la prăznuirea Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan și a Cuviosului Arsenie cel Mare, în biserica Parohiei Lucca au fost prezenţi nouă ierarhi ortodocși din Italia, Franţa, Germania, Statele Unite ale Americii și România și 90 de preoţi și diaconi (aproape toţi clericii de atunci ai Episcopiei).
În duminica imediat următoare, la 11 mai 2008, Preasfinţitul Siluan a slujit în mijlocul comunităţii ca semn de mulţumire pentru implicarea parohiei în organizarea evenimentului întronizării, conferind cu această ocazie distincţii arhierești.
După bucuria momentului din 2008, parohia și-a continuat proiectele administrative. Astfel, în toamna anului 2009, s-a introdus un sistem de încălzire a bisericii prin radiatoare cu lămpi infraroșu.
Cel mai important proiect al parohiei Lucca a fost acela de a înzestra cu picturi bizantine întreaga biserică. În acest sens s-a întocmit documentaţia necesară în primăvara anului 2010 şi, după numeroase discuţii cu organele competente (Soprintendenza di Lucca, forul regional din Firenze și inclusiv Ministerul Culturii de la Roma), s-a primit răspuns favorabil în data de 16 iunie 2011.
Începând cu 4 iulie 2011 au fost demarate lucrările de pregătire a pereţilor în vederea picturii. După o muncă de aproximativ 18 săptămâni, în martie 2012, maestrul Emil Stoica și echipa sa terminau de pictat întreaga boltă a bisericii şi parte din pereţii de la răsărit și apus (în total 391 mp de pictură). După o pauză de şase luni, din octombrie 2012, s-a trecut la pictarea pereţilor laterali, precum și a Sfîntului Altar și a peretului de intrare în biserică, finalizarea întregii picturi murale (aproximativ 800 mp) având loc în data de 24 aprilie 2013, la exact 8 ani de la prima Sfântă Liturghie în cadrul comunității noastre.
Demn de subliniat este faptul că pictarea bisericii „Sant’ Anastasio” din Lucca reprezintă un pionierat, fiind vorba despre prima biserică încredinţată unei parohii ortodoxe românești de către Biserica Catolică în Italia, care se pictează pe zid în întregime (tehnica folosită este tempera grasă).
La începutul anului 2014 (luna martie) s-a finalizat translarea vechiului altar catolic pe peretele de nord al Sfântului Altar (unde este folodit ca și proscomidiar) și s-a edificat o nouă Sfântă Masă din marmură de Carrara.
Târnosirea bisericii a avut loc în 02 iunie 2016, în ziua de prăznuire a Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, în prezența a cinci ierarhi: Înaltpreasfinţitul Laurențiu - mitropolitul Ardealului, Înaltpreasfinţitul Iosif - mitropolitul Europei Occidentale și Meridionale, Preasfințitul Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, Preasfințitul Timotei al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei și Preasfințitul Justin - arhiereul vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului.
În biserica parohiei avem o icoană relicvar din argint, cuprinzând părticele din moaștele Sfântului Apostol Andrei, Sfântului Ierarh Andrei Șaguna, Cuviosului Mucenic Anastasie Persul, Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava și Sfântul Mucenic Iachint din Cezareea (03 iulie); de asemenea, este pusă spre închinare și o copie din argint a icoanei Maicii Domnului „Prodromița” de la schitul românesc Prodromu din Sfântul Munte Athos.
După sfințirea bisericii, în 27 noiembrie 2019 s-a reușit achiziționarea unui spațiu de 120 metri pătrați situat chiar vizavi de biserică, imobil care va fi folosit, după finalizarea lucrărilor de restructurare, ca și Casă Praznicală a Parohiei.
Pe lângă bogatele realizări referitoare la împodobirea locașului de cult, subliniem și activitățile pastoral - misionare: slujirea Sfintei Liturghii în fiecare Duminică și sărbătoare, slujirea Vecerniei, Utreniei, Acatistului, Sfântului Maslu, participarea parohiei la procesiunea din ajunul Înălțării Sfintei Cruci („Luminara di Santa Croce”), participarea la Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor (ianuarie), mersul cu colinda la arhiepiscopul catolic.
Activitățile cultural - catehetice se desfășoară în parohie încă de la înfiinţare acesteia. Astfel, în fiecare duminică se face cateheză cu copiii, care sunt implicați în mai multe activități de-a lungul unui an calendaristic: serbarea de hram (ianuarie), Festivalul Bucuriei (mai - iunie), Zilele Limbii Române (septembrie), serbarea de Crăciun (decembrie). La Festivalul Bucuriei am reprezentat Toscana în 2015 fiind apreciați cu Diploma „Sfinților Împărați Constantin și Elena”, iar în 2018 am obținut Marele Premiu (03 iunie, Bassano del Grappa).
Tot ca și activitate cultural - catehetică amintim colaborarea, prin intermediul Muzeului catedralei din Lucca, cu numeroase școli elementare și gimnaziale din oraș și din întreaga provincie, biserica parohiei noastre reprezentând o destinație frecventă a grupurilor de elevi care se bucură în cadrul vizitelor școlare în cetate și de cunoașterea unor noțiuni de bază legate de Ortodoxie.
Menționăm și faptul că parohia noastră a fost gazdă a mai multor conferințe protopopiale și ateliere ale unor teologi români: maica Siluana și maica Sofronia de la Iași, părintele Vasile Gavrilă de la București, arhidiaconul Sorin Mihalache sau biofizicianul Virgliu Gheorghe.
Activitatea socială a parohiei se manifestă prin ajutoarele acordate familiilor nevoiașe, adopția la distanță a școlarilor cu posibilități reduse din România (proiectul eparhial „Brațele Părintești”), precum și ajutorarea bătrânilor (proiectul eparhial „Toiagul Nădejdii”).
Pentru aprofundarea cunoștințelor religioase și pentru mai buna închegare a relațiilor între enoriașii parohiei am participat la diferite pelerinaje organizate de către Episcopia noastră în Ierusalim, Grecia, Roma, Bari și Padova.
Așadar parohia noastră are 16 ani de funcționare neîntreruptă; a fost martora unui eveniment unic în istoria Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei - întronizarea primului ei episcop; a reușit, în premieră pentru Italia, pictarea integrală a bisercii; din mila lui Dumnezeu avem o biserică sfințită, înzestrată cu toate cele necesare slujirii; am reușit să achiziționăm prin împrumut bancar un imobil situat chiar în fața bisericii, iar actualmente facem eforturi pentru a reuși să restructurăm Casa Praznicală.
Slavă lui Dumnezeu pentru toate împlinirile!
„Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Dumnezeule a toată milostivirea și îndurarea… Te slăvesc, Te laud și Te cânt ca pe un Domn, Stăpân și Făcător de bine!”
