Preacuviosului și Preacucernicului Cler,
Cinului monahal și poporului binecredincios din cuprinsul
Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale,
Har, milă și pace de la Milostivul Dumnezeu,
iar de la noi, părintești binecuvântări.
– Cincizecimea –
TAINA HARULUI Care unește și reînnoiește toate
„Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele Meu,
Acela vă va învăța toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu” (In. 14, 26).
Preacuvioși şi Preacucernici Părinți,
Iubiți credincioși,
Praznicul Pogorârii Sfântului Duh este o chemare la unitate într-o lume, divizată și rănită. După Răstignirea Domnului, mulți dintre ucenicii Săi au părăsit comunitatea din Ierusalim. Însă, a venit momentul în care Hristos i-a adunat din nou laolaltă, iar aceștia au învățat, mai presus de toate, cum să fie împreună – așa cum suntem și noi astăzi.
Răspunsul lui Dumnezeu la slăbiciunile noastre, la lipsurile și frământările noastre, este darul Duhului Sfânt, pe care l-am primit la Botez și pe care îl reînnoiește Hristos Domnul la fiecare Sfântă Liturghie. Duhul Sfânt este cel mai de preț Dar pe care Hristos Domnul ni-L face – după Învierea și Înălțarea la cer – și izvorul tuturor darurilor. El este prezența activă și vie a lui Dumnezeu înlăuntrul nostru. El este „olarul” care ne modelează din interior, ne transformă atitudinile și ne înnoiește viața. Din oameni vechi, înfricoșați și robiți de păcat, ne face oameni noi, după chipul Domnului nostru Iisus Hristos.
Adesea, suntem atât de prinși în tumultul vieții de zi cu zi, încât nu mai recunoaștem lucrarea tainică și discretă a Duhului, care se face simțită ca o „adiere de vânt lin” (III Reg. 19, 12) – mângâietoare și vindecătoare – în cele mai grele și neașteptate momente ale vieții. Este o putere ce se arată doar când ne recunoaștem cu smerenie sărăcia și limitele. Nu ne rezolvă toate problemele, dar ne dă puterea să le privim cu alți ochi și să le trăim cu nădejde. Când privim doar în jos, înspre cele pământești, nu lăsăm loc lucrării lui Dumnezeu. Dar când ridicăm ochii spre cer, în rugăciune, atunci Îi facem loc în viața noastră, iar El ne dăruiește pace și unitate, revărsând belșug de daruri și harisme.
Duhul Sfânt nu anulează diferențele culturale sau personale, ci le armonizează, creând o unitate în
diversitate. Aceasta este taina Bisericii, iar noi suntem chemați să recunoaștem și să mărturisim lucrarea lui
Dumnezeu în ea. De această mărturie are nevoie lumea noastră de astăzi, rănită de războaie, polarizare și dezbinare. Dumnezeu are încredere în noi și ne cheamă să fim lucrători împreună cu El, în marea și sfânta
lucrare de mântuire a lumii.
Odată cu venirea Duhului Sfânt, mințile noastre se deschid spre o cunoaștere mai deplină a lui Dumnezeu. Mulțimea limbilor și a popoarelor este chemată la o unică mărturisire de credință. Sfinții Apostoli, care altădată nu înțelegeau sensul deplin al cuvintelor Mântuitorului Hristos, devin acum învățători ai neamurilor. Ei propovăduiesc Scriptura și profețiile în lumina Celui în care toate își găsesc împlinirea. Iar predica lor este înțeleasă de toți, fiecare auzind în propria limbă minunile lui Dumnezeu. Dacă la Turnul Babel limbile au devenit prilej de dezbinare, la Pogorârea Duhului Sfânt ele devin calea unității. Când credința este vie, ea netezește diferențele și vindecă dezbinările. Dar când diferențele prevalează asupra credinței, aceasta se diluează. Numai o credință autentică, unită cu iubirea, poate risipi contradicțiile și dușmăniile dintre noi.
Pogorârea Duhului Sfânt este începutul lucrării misionare a Bisericii. Încă din prima zi, Biserica a fost trimisă să împlinească porunca Domnului: „Mergeți în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la toată făptura!” (Marcu 16, 15). Această lucrare nu va înceta până la sfârșitul veacurilor. Tuturor trebuie să li se vestească Vestea cea bună a mântuirii, care duce la pocăință, la înfierea (a deveni fii ai lui Dumnezeu) și la viața cea veșnică.
Iubiți credincioși,
Anul acesta a fost dedicat declarat de către Sfântul Sinod „Centenarului Patriarhiei Române” și „Duhovnicilor si mărturisitorilor ortodocși români din secolul al XX-lea”, marcând astfel o perioadă de profundă reflecție și recunoștință pentru întreaga comunitate ortodoxă din România, dar și din afara țării. Această inițiativă nu este doar o simplă comemorare a trecutului – adică 140 de ani de autocefalie a Bisericii noastre și 100 de ani de când a fost ridicată la rang de Patriarhie – ci si un prilej de întărire a identității spirituale și naționale, în care se îmbină misiunea bisericească cu provocările acestui secol tumultuos.
Prin evocarea mărturisitorilor credinței și a lucrării jertfelnice a înaintașilor noștri, Biserica ne cheamă la o conștientizare mai profundă a darului libertății în care trăim astăzi și la o asumare responsabilă a moștenirii duhovnicești care ne-a fost încredințată. În mod deosebit, pentru noi, cei aflați în vestul Europei, această comemorare devine o chemare la mărturisire vie, la păstrarea unității de credință, acolo unde Dumnezeu ne-a așezat, continuând astfel lucrarea celor care, în vremuri de încercare, au păzit comoara credinței cu prețul vieții.
În acest sens, canonizarea recentă a celor 16 noi sfinți români – părinți duhovnicești, slujitori ai altarului și mărturisitori ai credinței din secolul trecut – vine ca o încununare a acestui An Comemorativ, oferindu-ne chipuri luminoase și contemporane de urmat. Ei nu doar că ne înrădăcinează mai adânc în Tradiția Bisericii, dar devin mijlocitori și călăuze în drumul nostru de astăzi, arătând că sfințenia nu este un ideal îndepărtat, ci o realitate vie și posibilă chiar și în vremuri de suferință și durere, acolo unde inimile rămân statornice în dragostea față de Hristos și față de Evanghelie.
Iubiți credincioși,
La acest Praznic al Cincizecimii, izvorâtor de viață și de sfințenie, când Biserica întreagă prăznuiește
Pogorârea Duhului Sfânt și întemeierea mântuitoarei lucrări a lui Hristos prin Biserica Lui în lume, se organizează, ca în fiecare an, o colectă în sprijinul proiectelor pastorale, misionare și sociale ale Mitropoliei noastre de la Paris.
Vă adresăm și acum, cu nădejde și recunoștință, chemarea de a susține misiunea Bisericii noastre în Europa Occidentală – acolo unde credința înflorește adesea în pământ străin, dar roditor, cu atât mai mult cu cât este udat de rugăciune, jertfă și solidaritate.
Fiecare dar, oricât de mic, aduce lumină în viața celor aflați în nevoi și susține propovăduirea cuvântului lui Dumnezeu în inimile celor însetați de Adevăr – după cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur care zice: „a dărui este o mare artă duhovnicească: nu ceea ce dai contează cel mai mult, ci felul în care o faci – cu inimă bună, cu dragoste și fără părere de rău”.
Fie ca Harul Preasfântului Duh, Care astăzi S-a pogorât peste Sfinții Apostoli în chip de limbi de foc, să Se sălășluiască și în inimile noastre, aducând lumină, pace și înnoire duhovnicească tuturor celor care Îl caută cu credință și cu dragoste!
Ai voștri ierarhi şi păstori şi de tot binele cel spre mântuire doritori,
† Mitropolitul IOSIF
al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale
† Arhiepiscopul ATANASIE
al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Marii Britanii și Irlandei de Nord
† Episcopul SILUAN
al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei
† Episcopul TIMOTEI
al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei
† Episcopul NECTARIE
al Episcopiei Ortodoxe Române a Irlandei și Islandei
† MARC NEMŢEANUL
Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale
† TEOFIL DE IBERIA
Arhiereul Vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei
Dată la reședința noastră din Paris, la Praznicul Pogorârii Duhului Sfânt, 8 iunie, anul mântuirii 2025.
