Preacucernice Părinte Consilier,
Cucernică Doamnă Preoteasă,
Îndoliată familie,
Am aflat, cu întristare, de trecerea la Domnul a roabei lui Dumnezeu Saveta, mama Părintelui Florin și rudenia dumneavoastră.
Despărțirea de cea care a fost soție, mamă, bunică și prietenă apropiată este o dureroasă încercare pentru toți cei care au iubit-o și care o poartă mai departe în adâncul inimii. Golul lăsat de plecarea ei nu se măsoară doar prin absența fizică, ci mai ales prin tăcerea care se așază peste gesturile simple, peste cuvintele de mângâiere și peste prezența caldă care a însoțit viața de zi cu zi.
Pentru fiecare dintre noi, mama rămâne prima icoană vie a iubirii jertfelnice, a grijii necondiționate și a răbdării statornice, care nu cere nimic în schimb. În ea se întâlnesc blândețea și tăria, dăruirea de sine și discreția, toate trăite nu ca virtuți declarate, ci ca firească formă de existență. Prin nașterea trupească, mama se face împreună-lucrătoare cu Dumnezeu la aducerea unei vieți în lume, iar prin dragostea ei constantă, prin mângâiere, sfat și rugăciunea tainică, participă și la formarea lăuntrică a copilului, la modelarea conștiinței și la cultivarea virtuților care îi vor călăuzi pașii în viață.
Cucernică Doamnă Preoteasă,
Preacucernice Părinte,
Îndoliată familie,
Am aflat, cu adâncă întristare, despre trecerea la Domnul a robului lui Dumnezeu Petru, tatăl preotesei Loredana Aurelia și rudenia dumneavoastră.
Orice despărțire aduce cu sine o rană adâncă în inimă, însă niciuna nu este mai dureroasă decât despărțirea de părinți – cei care ne-au dăruit viață, ne-au purtat în rugăciune și ne-au crescut cu multă osteneală, răbdare și jertfelnicie. Legătura dintre copil și părinte nu este doar una firească, ci și una duhovnicească, zidită prin dragoste, sacrificiu și binecuvântare. De aceea, plecarea lor din această lume lasă un gol greu de cuprins în cuvinte, iar sufletul celor rămași este cuprins de durere și dor.
Totuși, Biserica ne învață că moartea este sfârșitul vieții pământești și începutul unei noi vieți, în pacea Domnului, în raiul bucuriei veșnice. La slujba înmormântării auzim cuvintele: „Fericită este calea în care mergi astăzi, suflete, că ți s-a gătit loc de odihnă” și cântăm: „Cu sfinții odihnește, Doamne, sufletul robului Tău adormit”. Astfel, chiar dacă lacrimile curg și inima este apăsată de durerea pierderii unui tată iubit, credința aduce o mângâiere tainică: despărțirea nu este definitivă. Tatăl plecat dintre noi devine, în nădejdea credinței, un rugător în ceruri, un mijlocitor înaintea lui Dumnezeu pentru copiii și familia sa, așa cum s-a rugat și i-a ocrotit și în timpul vieții pământești.
Preacucernice Părinte,
Cucernică Doamnă Preoteasă,
Îndoliată Familie,
Am aflat, cu întristare, de trecerea la Domnul a robului lui Dumnezeu Petru, tatăl părintelui Florentin și rudenia voastră.
Despărțirea de cel care a fost soț, tată, bunic și prieten apasă cu greutate inimile noastre și ne cheamă la o profundă cercetare lăuntrică. Totuși, pentru cei ce cred, ea nu înseamnă un capăt, ci o trecere vremelnică spre viața veșnică. Creștinul este îndemnat, după cuvântul Sfântului Apostol Petru, să crească neîncetat în har și în cunoașterea Domnului nostru Iisus Hristos, trăind în curăție, cucernicie și pace, pregătindu-și sufletul pentru ziua întâlnirii cu Dumnezeu. Să ne purtăm, așadar, viața cu nădejde și inimă smerită, așteptând clipa rânduită de Domnul pentru revederea, în lumină și bucurie, cu robul Său Petru, cel plecat dintre noi, dar rămas aproape prin iubire și rugăciune.
Preacucernice Părinte,
Cucernică Doamnă Preoteasă,
Îndoliată Familie,
Am aflat, cu întristare, de trecerea la Domnul a robului lui Dumnezeu Ion, tatăl părintelui Constantin și rudenia voastră.
Despărțirea de cel ce a fost soț, tată, bunic și prieten apasă inimile noastre și devine un prilej de adâncă cercetare lăuntrică. Totuși, pentru cei ce cred, această despărțire nu este sfârșitul, ci doar o trecere vremelnică. Creștinul este chemat, după cuvântul Sfântului Apostol Petru, să sporească necontenit în har și în cunoașterea Domnului nostru Iisus Hristos, să umble în viață curată, în cucernicie și în pace, pregătindu-și sufletul pentru ziua întâlnirii cu Dumnezeu. Să ne trăim, așadar, zilele cu nădejde și cu inimă smerită, așteptând clipa în care Domnul va rândui revederea, în lumină și bucurie, cu robul Său Ion, cel plecat dintre noi, dar rămas aproape prin iubire și rugăciune.
Episcopia Ortodoxă Română a Italiei scoate la concurs un post vacant de preot paroh la următoarea parohie:
Preot Paroh la Parohia Ortodoxă Română „Sfântul Ierarh Nicolae” din Roma - Monte Sacro,
Protopopiatul Lazio II, Italia
Data limită pentru depunerea dosarului – 25 noiembrie 2025
Se pot înscrie la concurs:
1. Diaconii, preoții slujitori, coslujitori sau misionari (
2. Preoții parohi care au cel puțin 5 ani de pastorație în parohie de la ultimul transfer sau numire;











